Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Un lord în smârcurile politicii

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

A plecat dintre noi, după o lungă suferinţă, un om de la care am avut multe de învăţat, deşi dorinţa mea de a avea de-a face cu lumea politică era la fel de mică acum două decenii şi jumătate ca şi azi.

Numai naivii sau idealiştii cred că politica este despre idei, valori şi bune practici. Nu e nevoie să-l tot amintim pe Machiavelli (care era convins că oamenii sunt structural răi şi se unesc doar ca să-l dea jos pe cel care propagă binele!), ci e suficient să contemplăm scena politică românească de după căderea comunismului: cu o idee monarhică compromisă după cinci decenii de propagandă furibundă, cu partide istorice inexistente pentru marea masă a populaţiei, fără nicio ofertă ideologică curată şi eficientă, astfel încât a fost în firea lucrurilor ca puterea să fie adjudecată de grupul de activişti din linia a doua, singurii care aveau motivaţia şi practica „construcţiei de partid”. În acel context, în haosul liber din primele luni ale anului 1990, muncitorii de pe platformele industriale, lipsiţi de orice capacitate de a înţelege democraţia altfel decât ca supremaţie a gloatei, au trimis în conducerile judeţene „provizorii” şefi mai spălaţi decât lighionele precedente, dar proveniţi tot dintr-un aparat strict selectat ca „rezervă de cadre”. În general, toţi au fost alegeri mai bune decât declasaţii anteriori, dar toţi au perpetuat disciplina de partid (chiar dacă au fost răspândiţi, echitabil, în toate partidele nou inventate!) şi obedienţa faţă de conducătorii locali sau centrali şi deşi eu sunt un adversar declarat al teoriei conspiraţiilor (reflex la îndemâna proştilor de a evita asumarea responsabilităţilor personale) mă gândesc că o analiză la rece a ascensiunii politice, administrative şi economice a majorităţii personajelor contemporane aflate pe lista din 1989 cu „persoanele de sprijin” a tovarăşei Prim-secretar Maria Ghiţulică, ar putea să ne dea de gândit.

În toată această masă pestriţă de activişti şi şefi de producţie în uzine, s-au strecurat şi excepţii. De exemplu, Dan Constantin Vasiliu, cu solide studii economice şi cu o vastă experienţă de relaţii internaţionale, director de export al fostului colos industrial „Metalurgica”, un om educat şi elegant care a crezut că şi în politică poţi face performanţă dacă ai studii, experienă, viziune şi bun simţ. Mergând pe mâna lui Petre Roman, cel care a rupt ambigua gloată politică indistinctă în vârful căreia se cocoţase Ion Iliescu (numită FSN şi care a câştigat lejer alegerile organizate tot de el), domnul Vasiliu a creat la Iaşi Partidul Democrat pe care l-a organizat şi condus eficient şi fin mai bine de un deceniu. Nefiind atras de politică, nu m-am intersectat cu domnia sa decât la începutul anului 1997, ca urmare a unei situaţii pe care o voi detalia puţin, din scrupul istoric.

La finele anului 1992, ne întorceam victorioşi acasă după un an de studii postuniversitare la Paris cu gândul paşoptist de a aplica la Iaşi cele învăţate în Occident. Realitatea însă era neîndurătoare: Oltiţa era dată afară de la teatru de un pensionar venal ca să-i facă loc amantei secretarului CJ, eu rămăsesem la Institut cu un salar de mizerie, decimat de inflaţie, la facultate m-au aruncat pe scări sugerându-mi ritos să car geanta vreunui profesor, iar preşedintele CJ - care era gata să dea curs recomandărilor generoase ale prietenului său Truţă Vacariu de a mă pune să conduc Inspectoratul pentru Cultură - s-a albit când i-am semnalat onest, acida şi neîndurătoarea mea activitate publicistică din anul 1990 îndreptată, desigur, împotriva celor care îl puseseră acolo, aşa că l-a preferat de Ştefan Oprea (care, elegant, m-a adus imediat în dreapta sa). Trec peste tribulaţiile câştigării concursului la Cultură în mai 1996 şi peste scârba care m-a cuprins atunci când turnătorul securist „cu chimir” de operetă mi-a transmis că va pune pe cineva de la ţărănişti în locul meu, că aşa are el chef, că şi ministrul (Ion Caramitru) e tot din partidul lor. Într-adevăr, atunci se inventase „algoritmul” şi partidele din Convenţia Democrată îşi împărţeau frăţeşte prada. Graţie intervenţiei fostului meu profesor, Mihai Baciu, am fost salvat de PD. Atunci, la începutul anului 1997, l-am cunoscut pe domnul Vasiliu care prezida amical Biroul Politic Judeţean în faţa căruia mi-am prezentat CV-ul şi proiectul de dezvoltare a instituţiei cu care câştigasem concursul şi fusesem definitivat pe post. Le-am spus atunci, politicos, că sper că nu îmi vor cere să intru în partid pentru că nu voi face acest lucru, dar le pot promite, desigur, că nu mă voi înscrie în alt partid. Elegant şi fin, domnul Vasiliu, mi-a răspuns ca un politician de clasă, singular „pescar de oameni” în mediul ieşean, astfel: „nu vă obligă nimeni, domnule profesor, am fi onoraţi dacă oameni ca dvs. ar veni alături de noi!”. Mi-am păstrat neutralitatea politică până în ziua de azi, cu două bemoluri datorate respectului pentru acel politician civilizat şi unic: am mers cu domnul Vasiliu la Bucureşti, în 2001 după ce PSD-ul mă dăduse afară, pentru a semna „moţiunea Băsescu” în PD şi am fost, pentru cinci săptămâni, în primăvara lui 2004, mâna sa dreaptă în reconstrucţia PD-ului la Iaşi după încercarea de destructurare a organizaţiei orchestrată de PSD. Din nefericire, ceea ce începuse bine (o echipă de oameni tineri, mid-career, pe fiecare domeniu, gata să preia profesionist serviciile deconcentrate şi posturi în ministere) a fost rapid infiltrat şi sabotat de gaşca celui care s-a autopropus pentru primărie şi care a inaugurat noua eră a politicii ieşene, cu stoarcerea în avans a mafioţilor locali, cu preluarea ostilă a organizaţiei (prin desant de comilitoni făcuţi membri peste noapte ca să asigure majoritatea), cu „mişelul” spion sirian rezident la Iaşi, cu tunuri şi înţelegeri oneroase pe sub masă cu duşmanii politici. Atunci am văzut cum se tranzacţionau posturile (15.000 euro consilier, 50.000 deputat că postul de senator era gratis pentru şef!) şi tot atunci am văzut pe viu cum, pentru vane măriri şi privilegii obscure, pe oameni aparent blajini îi apuca turbarea, devenind lupi gata să te sfâşie. Am urmărit cu o curiozitate clinică tot acest spectacol (după care, ajuns acasă, invariabil simţeam nevoia să fac duş!) şi, fireşte, mi-am văzut de treabă păstrându-i domnului Vasiliu, el însuşi devenit instantaneu victimă a acestei vermine, o preţuire caldă, respect şi prietenie constantă.

Meditez adesea la destinul său exemplar. A fost măturat de pe scena politică tocmai pentru că era elegant, diplomat, educat şi corect. În trei luni de zile, i-a fost furat postul de senator şi organizaţia, a fost dus cu vorba că va fi prefect ca să aibă din ce trăi (astăzi ştim, desigur, că, în ciuda promisiunilor, a fost numit pe această funcţie un băieţaş tupeist şi hoţ care a ieşit cu cătuşele pe mâini din Prefectură) şi că fără intervenţia salvatoare a colegului Berceanu (care l-a ajutat să fie numit Secretar general al Senatului) ar fi murit de foame în ciuda uriaşelor servicii aduse partidului şi lui Băsescu însuşi. Pentru mine va rămâne cu osebire imaginea unui mare domn care m-a salvat de la infarct atunci când prietenul intelectual din fruntea CJ-ului m-a lăsat baltă spunându-mi candid că nu mai sunt bani pentru a acoperi transportul aerian până la New York a materialelor şi decorurilor necesare pentru cea mai mare operaţiune de marketing cultural făcută vreodată de ieşeni în străinătate (pentru care, drept mulţumire, PSD-ul mi-a trimis trei comisii de control!). Cu trei zile înainte de decolare, pe 27 noiembrie 1998, senatorul Vasiliu a vorbit cu ministrul transporturilor şi a obţinut sponsorizare Tarom pentru tot salvându-ne de la un eşec usturător. Şi azi, gratitudinea mea e neschimbată.

Un om afabil, zâmbitor şi bun, familist exemplar, elegant şi diplomat, corect şi drept aşa cum politica românească nu are nevoie. Un idealist care ne va lipsi. Odihnească-se în pace!

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri