Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Există o regulă (scrisă, nescrisă…) a jurnalismului care impune începutul abrupt, surprinzător, spectaculos al unui text, al unui reportaj radiofonic sau televizat. Ca să atragi din primele secunde/din primele minute atenţia receptorului. Regula, ca orice regulă, stimulează uneori dorinţa de a nu o respecta. Acum, schiţa portretului Adei Brumaru nu poate începe nici cu o linie nehotărâtă, nici cu o linie puternic apăsată fiindcă omul de zi cu zi, omul de cultură Ada Brumaru era personificarea echilibrului, delicateţei, eleganţei şi civilităţii în toate. În cazul său, nu am observat nici o diferenţă între vocea ascultată la radio, chipul, atitudinea urmărite pe ecranul televizorului şi prezenţa directă, aevea.
Pentru că urechea mi-a fost întotdeauna atentă la timbrul, intonaţiile şi inflexiunile vocilor nevăzute, am remarcat la prima audiţie aspectul uşor profesoral, ce semăna câteodată cu lectura unui capitol dintr-o carte cu poveşti fiindcă prin vocea calmă ideea se înfăţişa limpede, cu trăsături epice, cu metafore economicos presărate înlesnind înţelegerea, menţinând atenţia neoprită, lăsând în final locul admiraţiei. Vorbind despre capodoperele romantismului, despre Claude de France (Debussy), despre spaţiul dintre „omenesc şi sacru” (simfoniile lui Mahler), despre „dansatoarea-stea” (Maia Pliseţkaia), „despre pasărea-profet” (Schumann interpretat de Dan Grigore), despre multe minuni ale Eutherpei, Ada Brumaru s-a dovedit mereu arbitrul inspirat şi echilibrat al clarităţii, al eleganţei scrisului în care ordinea informaţiilor istorice, luminarea trăsăturilor stilistice, expunerea comentariului critic se contopeau într-un spectacol al ideilor lesne de reţinut, devenit motiv al reluării experienţei de audiţie oricând era posibil.
Ada Brumaru s-a adaptat mereu circumstanţelor, tipului de media prin care se adresa publicului. Cronicile citite la radio, publicate din 1958 în revista „Contemporanul”, apoi în revistele „Muzica”, „România Literară”, în cotidianul „România Liberă” dezvăluiau imediat cultura bogată de specialitate acumulată prin lecturi şi audiţii (discoteca imensă a Radiodifuziunii a fost de mare ajutor celor care au lucrat în redacţiile muzicale), firescul expunerii, inoculându-ţi şi plăcerea cititului, şi dorinţa urmării exemplului.
E adevărat, prima întâlnire personală, în redacţia muzicală de la Radio Iaşi, mi-a lăsat impresia unui om sever, fără urmă de zâmbet pe chip, doritor să afle cât mai repede înţelesul ideilor, fără prea multe cuvinte. I-am preferat prezenţa la microfon, unde comenta superb, în pauzele lungi ale spectacolelor de operă transmise de la Bayreuth, interpretările de mare calitate muzical-artistică ale operelor de Wagner. Comentarii libere. Comentarii şi mai şlefuite când erau publicate în „România Literară”.
Mai târziu, am înregistrat câteva colocvii despre muzică şi jurnalism în camera sa de lucru din apropierea Radiodifuziunii. Mult mai relaxată, foarte amabilă, cu acelaşi voce calmă, cu pronunţia uşor graseiată binecunoscută, doamna Ada Brumaru mi-a evocat multe epoci din istoria jurnalismului muzical radiofonic, descriind perioadele grele de proletcultism şi cenzură sine ira et studio, cu realismul, obiectivitatea şi tristeţea omului care le-a cunoscut mecanismele. Atunci doamna Brumaru mi-a mărturisit că, de fapt, totdeauna a scris greu, încet, migălind fiecare cuvânt - dar ce importanţă a avut, de vreme ce cuvintele au ajuns la microfon, în pagina de ziar şi de revistă ca dintr-un corn al abundenţei?
Ada Brumaru a lăsat televiziunii câteva documentare profesionist, atrăgător realizate despre George Enescu, s-a dovedit un maestru al dialogului cu mari muzicieni (volumul cu Vasile Pantea), avea o prezenţă impunătoare în simpozioanele de muzicologie. Cu toate acestea, nu şi-a pierdut vocaţia modestiei, cum se vede şi din alegerea titlului pentru volumul în care a ordonat zeci de cronici publicate de-a lungul deceniilor: „Însemnări răzleţe”. Răzleţe, dacă aşa le-a considerat autoarea, dar esenţiale ca documente total credibile pentru istoria muzicii româneşti.
Prestigiul său profesional a convins direcţia Radiodifuziunii să-i încredinţeze un ciclu de emisiuni, prelungit câţiva ani, în care a prezentat liber, în transmisiune directă pentru Radiodifuziunea Franceză, personalităţi şi valori ale muzicii academice contemporane româneşti. Atunci, în 1982-1986, nimeni nu a verificat şi intervenit în opţiunile Adei Brumaru ca subiecte şi selecţie a înregistrărilor!
Acum, volumele sale rămân modele pentru tânăra generaţie de jurnalişti muzical pentru importanţa ideilor alese spre comunicare, frumuseţea textelor, talentul de a găsi titluri scurte, incitante, cultura muzicală impresionantă, spiritul critic obiectiv şi rostul educativ al textelor.
Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |