anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Un moment fondator ratat

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Ziua de 20 mai 1990 pare tot mai îndepărtată şi pare să existe un acord tacit privind ignorarea şi uitarea ei. În mod normal, ar fi trebuit să fie momentul primelor alegeri libere, corecte şi deschise tuturor.

Se împlinesc, peste câteva zile, douăzeci şi opt de ani de la primele alegeri din România postcomunistă. Ziua de 20 mai 1990 pare tot mai îndepărtată şi pare să existe un acord tacit privind ignorarea şi uitarea ei. În mod normal, ar fi trebuit să fie momentul primelor alegeri libere, corecte şi deschise tuturor. Din motivele cunoscute, nu putem celebra o asemenea realizare: scrutinul nu a fost - şi nici nu putea fi, în condiţiile social-politice de atunci - unul corect, în sensul respectării unor exigenţe minimale referitoare la întreg procesul electoral.

Chiar şi aşa, însă, votul din mai 1990 ar fi putut deschide, într-un fel, o succesiune cu sens pozitiv: localele din 1992 s-au desfăşurat într-o atmosferă mai bună, iar alegerile legislative şi prezidenţiale din toamna aceluiaşi an par să fi satisfăcut criteriile necesare pentru a fi considerate libere şi corecte. Ar fi, în esenţă, modelul în care un scrutin „de tranziţie” generează o dinamică democratică. Din păcate, modul în care au înţeles autorităţile învestite în mai 1990 să rezolve o problemă socială presantă - mişcarea contestatară simbolizată de Piaţa Universităţii - aruncă înapoi, spre ziua scrutinului, o povară extrem de grea. A fost încălcat un principiu cardinal al democraţiei: guvernarea democratică este în primul şi în primul rând un instrument de rezolvare paşnică şi echitabilă a conflictelor între oameni. 

Aşadar, nu avem un moment fondator în materie de alegeri, un eveniment la care să ne raportăm cu respect, indiferent dacă favoriţii noştri au câştigat sau au pierdut, indiferent dacă l-am experimentat direct sau doar din povestirile celor mai vârstnici. Pentru o colectivitate amatoare de sărbători civile, dar nu foarte înclinată să le exploreze nuanţele, o celebrare a alegerilor libere, corecte şi deschise tuturor ar fi fost cât se poate de oportună.

În alte ţări din regiunea noastră - e drept, ţări cu regimuri comuniste mai puţin dure şi cu tranziţii mai calme - asemenea naraţiuni persistă. E adevărat că, aproape peste tot, intriga definitorie pentru primele consultări are de a face cu înfrângerea partidelor comuniste. În Europa de Est a anilor 1989-1990, elementul democratic esenţial pentru primele alegeri libere este posibilitatea cetăţeanului de a vota împotriva partidului comunist, eventual reformat sau rebotezat, pentru a-l alunga de la putere. Polonia (cu alegeri semi-libere în iunie 1989) şi Ungaria (martie 1990) reflectă cel mai bine acest enunţ, dar la fel se poate spune şi despre Bulgaria (iunie 1990), unde comuniştii câştigă. În Cehoslovacia şi RDG, partidele comuniste sunt deja în fază de descompunere, dar miza simbolică există. Componenta negativă, faptul că poţi vota împotriva partidului comunist, conferă primelor alegeri libere din Europa de Est - minus România - un caracter cu totul special. Este, în mare măsură, un ritual politic ce va contribui la renaşterea colectivităţii ca demos.

În cazul României, în mai 1990, asistăm la un ritual de alt tip, exceptând segmentul de public care vede în FSN continuatorul direct al PCR. Pentru restul societăţii, partidul comunist a dispărut miraculos, iar scrutinul devine un plebiscit pe tema eroismului noilor guvernanţi, care oricum beneficiază de toată infrastructura fostului partid-stat şi administrează ţara fără a da socoteală cuiva.

În aceste condiţii, scrutinul din 20 mai 1990 pare greu de valorificat, în sens democratic. Totuşi, dincolo de orice prejudecăţi partizane, nu putem uita că a fost o zi în care milioane de români şi-au exprimat preferinţele, într-un prim exerciţiu de selecţie a propriilor guvernanţi. Pentru mulţi dintre ei, a fost o zi emoţionantă şi înălţătoare. Unii dintre alegătorii mai vârstnici, care apucaseră să voteze şi în ultimele alegeri concurenţiale din era interbelică, au avut ocazia să traseze un arc peste timp. Toate aceste experienţe trebuie respectate, chiar dacă 20 mai 1990 nu a fost un moment fondator al democraţiei noastre contemporane. Iar una dintre modalităţile prin care putem compensa începutul dificil din anii 1990 include participarea politică lucidă şi votul avizat, în zilele noastre.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.