Cămătăria de la Iași, la judecată. Împrumuturi cu dobândă de 240% pe an de la „banca” din Zanea: un proces nemaiauzit

Iar din punctul de vedere al legii, problema în cazul cametei nu este reprezentată de faptul că o persoană neautorizată acordă împrumuturi, ci că aceasta percepe dobândă. Acest lucru trebuie demonstrat de anchetatori. Oricum, chiar dacă se ajunge la o condamnare, păgubitul tot rămâne cu buzele umflate, pentru că legea consideră că victime sunt statul, care nu încasează impozite, și băncile, care au de luptat cu o concurență neloială. Într-un caz finalizat recent la Judecătorie, un om de afaceri a fost băgat în faliment de cămătari, iar în urma procesului s-a ales cu doar 6.000 de lei, ca daune morale.

Nouă împrumuturi în valoare de 250.000 de lei

Aflat în criză de lichidități, Vasile P. a luat în toamna lui 2015 decizia ce avea să se dovedească fatidică, de a apela la niște cămătari din Lunca Cetățuii. Pe parcursul a doi ani, a împrumutat diverse sume de la un clan de Stănești, stabilind cu aceștia o dobândă de 15% lunar, dacă avea să returneze banii în numerar, sau de 20%, dacă plata urma să se facă în materiale de construcții. Vasile P. nu împrumuta sume foarte mari, dar o făcea relativ des, așa că datoria a crescut. A făcut nouă împrumuturi succesive, totalizând aproximativ 250.000 de lei.

Pentru anchetatori, acest fapt a reprezentat un noroc. Legea definește camăta drept „darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată”. Nouă împrumuturi reprezentau o „îndeletnicire”. Dacă ar fi fost unul singur, nu s-ar fi putut vorbi de un mod de viață. „Sintagma utilizată de legiuitor, «ca îndeletnicire», califică fapta ca fiind o infracţiune de obicei, prin urmare, numărul actelor materiale de dare de bani cu dobândă, de către o persoană neautorizată, trebuie să fie suficient de mare pentru a denota comiterea acestora în mod frecvent sau constant”, aveau să explice ulterior judecătorii.

Cămătarii au luat marfă de 526.000 lei

Împrumuturile nu au mai ajuns niciodată să fie restituite, Vasile P. nereușind să facă față nici măcar dobânzilor. Le-a dat cămătarilor actele de înmatriculare pentru două autoutilitare, ca garanție. Apoi, cămătarii au început să facă vizite la depozitul de materiale de construcție pe care Vasile P. îl avea în apropierea Selgros. La prima vizită, când cămătarii veniseră să se aprovizioneze fără a plăti, gestionarul și-a sunat șeful pentru a întreba cum să procedeze. I s-a confirmat că e vorba de un împrumut, iar cămătarii pot lua ce doresc. În noiembrie 2017, cămătarii ajunseseră să vină după marfă și de trei ori pe zi. Gestionarul nota într-un caiet tot ce era luat cu titlu gratuit, ajungând la un total de 526.000 lei.

Camăta se transforma în șantaj

În decembrie 2017, firma lui Vasile P. a intrat în insolvență, dar problemele cu cămătarii abia acum s-au acutizat. Pe 7 decembrie, omul de afaceri a fost chemat la o întâlnire în fața Casei Sindicatelor. I s-au cerut 8.000 de euro, cu amenințarea că iese „mortăciune” dacă nu-i plătește. A început să primească mesaje de amenințare cu moartea și pe telefon sau prin intermediul angajaților depozitului. Pe 10 decembrie, cămătarii i-au făcut chiar o vizită bunicului lui Vasile P., la Vaslui. I-au cerut bătrânului să ia legătura cu nepotul său și să-i amintească de datorie. Vasile P. a fost amenințat că și părinții și socrii săi din Botoșani vor primi o vizită. Camăta se transforma în șantaj. Pe 29 decembrie, la poarta magazinului s-a adunat întreg clanul, cu scandal, cerându-și banii. Până atunci, nu primiseră decât dobânzi.

În cele din urmă, Vasile P. nu a mai avut de ales și a cerut ajutorul legii. Ancheta nu a durat mult, iar în martie 2018, rechizitoriul a fost înaintat de procurori primei instanțe, Judecătoria. Aici avea să și moară dosarul.

Făptașii nu și-au recunoscut faptele

În fața instanței au fost aduși în calitate de inculpați Ferdinand, Dănuț, Dragoș, Marcel, Ferdinant și Berculică Stănescu. Procedura din camera preliminară s-a prelungit și avea să treacă un an și jumătate până la prima audiere a inculpaților. Aceștia nu și-au recunoscut faptele, cerând achitarea, astfel încât cauza a fost judecată în procedura de drept comun. Aceasta presupune discutarea în instanță a fiecărei probe prezentate de procurori, audierea martorilor ori efectuarea, dacă este cazul, a unor expertize. Dezbaterile pot prelungi procesul până se ajunge la prescripția răspunderii penale. Iar apărarea a făcut tot posibilul ca acest lucru să se întâmple. A fost propusă audierea unor martori inutili, care nu ar fi putut aduce niciun element necunoscut deja. Magistrații au constatat lipsa de utilitate a probei și au respins solicitarea, dar un termen de judecată a fost consumat în acest fel. În cazul altor martori propuși însă a fost obținută audiere, iar asta a costat timp. Cu alte ocazii, inculpații au cerut efectuarea a tot felul de expertize medicale. Unul a cerut să i se stabilească acuitatea vizuală. Altul, să se decidă dacă suferă sau nu de vreo afecțiune psihică, iar în cazul unui răspuns afirmativ, dacă nu cumva ar fi fost privat de discernământ în perioada octombrie – decembrie 2017. Expertiza a fost realizată, iar apoi a fost necesară convocarea unui expert care să clarifice concluziile acesteia.

Condamnați la închisoare cu suspendare

Pe fond, apărarea a afirmat că inculpații nu-i dăduseră lui Vasile P. bani cu împrumut, ci ca avans pentru achiziționarea unor materiale de construcții. Banii dați de Stănești ar fi provenit din amanetarea unor bijuterii. A fost o apărare ușor de demontat. Nimeni nu văzuse vreun contract de amanet care să explice proveniența banilor. Apoi, declarația gestionarului depozitului, în care acesta arăta că Stăneștii îi spuseseră că e vorba de un împrumut, era elocventă. Referiri la împrumut, nu la avans, se făceau auzite și în convorbirile telefonice interceptate de anchetatori. De asemenea, un eventual avans ar fi trebuit să apară înregistrat în contabilitatea firmei. Pentru judecători, vinovăția inculpaților era clară.

Din cei șase inculpați inițiali, în cazul lui Dragoș Stănescu s-a dispus încetarea procesului penal pe motiv de deces. Nu s-a ajuns însă la condamnări efective nici în cazul celorlalți. Inculpații anunțaseră din timp că dacă se pune problema prescripției răspunderii penale, ei nu insistă ca procesul să continue. În cazul infracțiunii de camătă, asta s-a și întâmplat. Judecătorii au constatat împlinirea termenului de prescripție și au dispus încetarea procesului penal pentru toți inculpații. În schimb, în cazul șantajului în scop patrimonial, pedepsit cu până la 7 ani de închisoare, termenul de prescripție nu se împlinise încă. De această faptă fuseseră acuzați Ferdinant, Dănuț și Marcel Stănescu, ambii fiind găsiți vinovați. Cei trei au scăpat însă ieftin. Judecătorii au ținut cont de timpul îndelungat scurs de la comiterea faptelor, care făcea ca impactul social să fie redus. De asemenea, faptul că victima, Vasile P., nu se prezentase în instanță pentru a-și susține punctul de vedere a tras și el greu în cântar. Dănuț, Marcel și Ferdinant Stănescu au fost condamnați la câte doi ani de închisoare, dar cu suspendarea executării pe durata unui termen de supraveghere de doi ani și jumătate.

Daune materiale nu s-au acordat

În cursul procesului, Vasile P. se constituise parte civilă cu suma de 600.000 lei, ca daune materiale, reprezentând contravaloarea mărfii cedate către cămătari, precum și cu suma de 359.500 lei, reprezentând dobânzi nedatorate. El a solicitat și acordarea unor daune morale în sumă totală de 80.000 lei. În privința daunelor materiale, judecătorii au fost fermi: nici nu încape discuție. „Infracţiunea de camătă, prevăzută de art. 351 Cod penal, este o infracţiune de pericol, nu de prejudiciu, care are ca subiect pasiv statul. Persoanele care au suferit vătămări prin perceperea unor dobânzi împovărătoare la suma împrumutată nu pot fi subiecţi pasivi ai acestei infracţiuni ci, eventual, ai unei infracţiuni de şantaj, comisă pentru recuperarea ulterioară a dobânzilor”, au explicat magistrații Judecătoriei. Concret, camăta este incriminată pentru că ea implică eludarea legislației fiscale. Cămătarii obțin venituri care nu sunt impozitate. Ei concurează astfel într-un mod neloial băncile sau instituțiile financiare nebancare, ale căror venituri sunt supuse impozitării.

Și-a exprimat consimţământul liber

Statul este victimă în cazul cametei, nu cetățeanul jupuit de cămătari. „Persoana care a achitat cămătarului dobândă asupra sumelor împrumutate nu poate fi considerată persoană vătămată, care să aibă dreptul să solicite daune materiale constând în sumele plătite cu titlu de camătă, din moment ce aceasta a încheiat cu cămătarul un contract valabil, exprimându-şi un consimţământ liber cu privire la plata dobânzii în cuantumul solicitat de cămătar, motiv pentru care nu poate solicita, în opinia instanţei, sprijin din partea statului pentru restituirea acestor sume”, au arătat judecătorii. Aceștia au dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii privind acordarea de daune materiale.

În privința daunelor morale, care se refereau la infracțiunea de șantaj, interpretarea magistraților a fost apropiată celei abordate la condamnarea lui Ferdinant, Dănuț și Marcel Stănescu. Vasile P. suferise, indiscutabil, fiind hărțuit și amenințat de cei trei. Pe de altă parte, neparticipând la proces, introdusese o notă de dubiu cu privire la seriozitatea pretențiilor sale. Judecătorii au aprobat doar o sumă de 6.000 de lei ca daune morale. Sentința Judecătoriei nu este definitivă, ea putând fi contestată.

Publicitate și alte recomandări video