O chinuie anii, o chinuie şi bolile. Ar putea să stea liniştită, să se menajeze, însă n-o face. Săptămânal, merge la cantina săracilor şi găteşte pentru zeci de oameni ai străzii. Apoi, sprijinindu-se de mese, pentru că picioarele abia o mai ţin, le pune şi mâncarea în farfurie. Pentru că aşa vrea ea, să-i hrănească cu mâna ei. ”Când eram mică, spuneam că o să mă mărit cu un băiat bogat, să-mi ia multe bomboane. Nu m-am măritat cu unul bogat, m-am măritat cu unul muncitor şi am făcut multe împreună”, îşi începe povestea Georgeta Nedelcu, femeia care demonstrează că şi oamenii simpli pot avea o viaţă de poveste. Sau mai ales ei. Toată viaţa ei i-a îngrijit pe alţii. A fost infirmieră, apoi asistentă medicală. Poate de acolo i se trage dorinţa de a-i ajuta pe cei în suferinţă. La pensie, Georgeta Nedelcu a pus în cui halatul alb. I-a rămas însă voinţa de a face bine. Aşa că marţea, în fiecare săptămână, bunicuţa cu suflet de aur merge, sprijinită în cadru, la Adăpostul de noapte din Ploieşti, acolo unde zecile de oameni ai străzii o aşteaptă pentru o porţie de mâncare. Se sprijină pe fiica şi pe prietenii ei, o mână de oameni care dau şi altora din ceea ce au.

Citiţi materialul integral pe libertatea.ro