Un pedagog de renume la Iaşi

După studiile liceale la Institutul „Humpel" din Iaşi (1883), urmează Şcoala Normală Superioară şi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, absolvită în 1888 cu Magna cum laude (licenţă în filozofie şi în istorie) şi, din 1893, Facultatea de Litere şi Filosofie din Paris şi Collège de France, unde a audiat cursuri de filosofie, pedagogie şi istoria artelor. A susţinut lucrarea de doctorat prin tratarea unei probleme de etică.

Ana Conta se născuse la Târgu Neamţ, pe 5 noiembrie 1865. Mutându-se cu părinţii la Iaşi, a copilărit şi şi-a făcut studiile în acest oraş, unde de altfel şi-a desfăşurat întreaga activitate didactică şi publicistică. Crescută sub influenţa fratelui său, Vasile Conta, Ana Conta (adăugându-şi numele de Kernbach în urma căsătoriei cu poetul Gheorghe Kernbach, cunoscut sub pseudonimul Gheorghe din Moldova), a cunoscut de tânără ideile progresiste ale acestuia, fapt care s-a reflectat în concepţia şi în activitatea sa pedagogică de mai târziu. După terminarea studiilor, a fost numită în învăţământ, unde a desfăşurat atât activitate de profesoară şi de inspectoare, cât şi pe cea de publicistă. A fost directoarea şcolii de aplicaţie şi profesoară la catedra de pedagogie şi psihologie la Şcoala Normală de învăţătoare „Mihail Sturdza" din Iaşi mai bine de două decenii. A fost trimisă de Ministerul Instrucţiunii să studieze organizarea învăţământului francez şi german (aprecierile ei fiind publicate în mai multe studii) şi a participat cu comunicări la congrese internaţionale de specialitate (Nürnberg, Geneva, Bruxelles).

Opera sa se grupează pe două direcţii: lucrări de pedagogie şi scrieri beletristice. Opera pedagogică este alcătuită din manuale didactice, lucrări de didactică şi metodică, studii şi comunicări ştiinţifice. S-a remarcat prin textele publicate în „Convorbiri literare", unde a debutat în 1891, „Junimea literară" sau „Arhiva" din Iaşi. A scris mai multe lucrări de pedagogie: Şcolare (1904), Elemente de metodică (1905), Elemente de pedagogie (1907), Noţiuni de pedagogie şi metodică (1914) şi plachete poetice: Clipe (1921), Boabe de mărgean (1922).

Idei pedagogice sunt expuse şi în lucrările Şcolile profesionale din Franţa (1893) şi Despre muzică (1920). Dintre scrierile cu caracter documentar-literar, amintim: Biografia lui Vasile Conta (1916), de asemenea un volum de cugetări intitulat Pulbere, precum şi un volum de traduceri şi impresii intitulat Fulgi (1905). Astfel, referitor la misiunea profesorului Ana Conta afirma că aceasta "este aceea de a condensa experienţa copilului, de a-i ţese împrejurări prielnice dezvoltării complete, de a-i micşora greutăţile generalizării şi asimilării bunelor deprinderi în ceea ce priveşte viitoarea lui activitate, asociaţiile de idei şi sentimente normale, juste, sănătoase".

Pledând pentru desfăşurarea unor ore de curs în mijlocul naturii, reputata pedagogă sublinia că "în mijlocul naturii munca intelectuală, lipsită de încordare şi străduinţele nefireşti ale clasei regulamentare, devine spontană, senină şi plăcută, împrumutând parcă ceva din mersul liniştit şi odihnitor al firii. Dozarea cunoştinţelor, aşa cum o fac programele, are întotdeauna ceva artificial. Cel mai bun pedagog nu poate potrivi totalul de cunoştinţe date cu puterile reale ale fiecăruia dintre copiii săi, dar în contactul cu natura proporţionarea aceasta se face de la sine".

Referindu-se, între altele, la cauzele eşecului şcolar, Ana Conta atrăgea atenţia că "surmenajul şcolar este generat de supraefort, al cărui punct de plecare este tensiunea nervoasă în care se desfăşoară învăţământul, generată de aplicarea stângace a unei noi metode de predare sau de organizarea defectuoasă a cunoştinţelor de către profesor".

În ceea ce priveşte predarea Istoriei, Ana Conta se pronunţa pentru utilizarea unor mijloace de învăţământ cât mai variate: "pereţii claselor sunt acoperiţi cu gravuri care reprezintă oraşele mari, porturi, monumente din diferite vremuri. Biblioteca cuprinde sute de volume, descrieri, legende, romane istorice, biografii nenumărate, colecţiuni de ilustraţii reprezentând  îmbrăcămintea, armele, obiectele de industrie, casele, tipurile diferitelor popoare… şi sute de fotografii ale monumentelor sculpturale, arhitectonice şi picturale. Numai astfel predată poate avea Istoria un folos pentru cultura formală a elevilor, numai astfel cunoştinţele pot trăi în mintea elevilor mai mulţi ani".

A fost şi prima femeie admisă în Consiliul General al Instrucţiunii, unde a activat alături de cei mai importanţi pedagogi ai ţării. A militat pentru obţinerea unor drepturi pentru femei, pentru asigurarea unei salarizări echitabile şi pentru crearea unui statut profesional al femeii-mame. Prin activitatea sa, Ana Conta-Kernbach ocupă un loc meritoriu în gândirea pedagogică românească. S-a stins din viaţă în Iaşi, la 13 decembrie 1921, fiind înmormântată la Cimitirul Eternitatea.

Gelu Iutiş este lector universitar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video