Caută 
1 MIN
Nu avem o statistică fiabilă în ceea ce priveşte numărul de IT-işti din outsourcing în România. Dar Romania nu dezvoltă prea multe produse proprii, aşa că IT-ul românesc e dominat de outsourcing şi cost center. Concluzia e că puterea de seducţie a nearshoring-ului şi offshoring-ului a început sa pălească, dar doar în România. Şi asta, într-un context regional european asemănător.
Conform bazelor de date TEMPO – INSSE şi topfirme.com, România a avut o creştere modestă a numărului de salariaţi în IT-ul propriu-zis (valoare obţinută prin însumarea salariaţilor la finalul anului ai sectoarelor CAEN 62-63 şi a sectoarelor CAEN 5821 şi 5829 – activităţile de editare a jocurilor de calculator, respectiv a produselor software) în intervalul 2022-2023. De doar 5,7 mii salariaţi, de la 172,7 mii – în 2022, la 178,4 mii în 2023. Această creştere a fost de trei ori mai mică (în date absolute) decât în anii precedenţi, când s-au înregistrat creşteri de aproximativ 17 mii de salariaţi: 17,7 mii – în 2020-2021 şi 16,8 mii – în 2021-2022.
În cazul marilor aglomeraţii urbane, situaţia e urmatoarea: Bucureştiul (cu judeţul Ilfov) a înregistrat un mic recul, având în 2023 80,7 mii de salariaţi (82,6 mii în 2022); Clujul a avut o evoluţie modestă, de la 27,1 mii, la 27,9 mii, Timişoara a crescut de la 17,5 mii, la 20,3 mii salariaţi, iar Braşovul, de la 5,9 mii, la 6,5 mii. Reamintesc şi valorile Iaşului, ce a înregistrat o creştere modestă, de la 15,7 mii – în 2022, la ceva peste 15,9 mii – în 2023.
Pentru coerenţa textului, am să revin la cauzele încetinirii creşterii domeniilor IT, ce au fost prezentate în finalul textului trecut. Criza forţei de muncă din domeniile IT din anii anteriori e foarte posibil să fi declanşat formarea unor veritabile stocuri de IT-işti de către firmele mari şi mijlocii. Acum, par a fi prea mulţi. Diminuarea numărului de comenzi, mai ales în zona softului la comandă, e dependentă şi de criza în care a intrat industria germană a automobilelor. De asemenea, foarte multe firme din diverse domenii (bancare, finanţe, automobile etc.) şi-au creat propriile departamente IT, aşa încât presiunea comenzilor asupra firmelor româneşti s-a relaxat mai mult decât se cuvine. La toate acestea se adaugă şi eliminarea completă a facilităţilor fiscale, ce nu mai încurajează nici angajarea tinerilor absolvenţi. Pentru intervalul 2022-2023, dezvoltarea Inteligenţei Artificiale (IA) nu a jucat decât un rol minor. Dar în anii următori, având în vedere că s-au creat premisele eficientizarii muncii, şi IA s-ar putea să devină o cauză a plafonării evoluţiei numărului de salariaţi.
În cazul Iaşului mai există o chestiune suplimentară. Câteva mii bune de salariaţi lucrează în puncte de lucru ale unor companii ce au sediul social în alte oraşe româneşti. Şi cum există cumătrii şi aici, probabilitatea ieşenilor de a-şi păstra locul de muncă devine mai mică decât a unui timişorean, clujean sau bucureştean ce lucrează alături de şefi, la sediul social al firmelor.
Fin cunoscător al fenomenului IT, prietenul A.M. Bordeianu vine cu o explicaţie suplimentară în ceea ce priveşte boomul salariaţilor din intervalul 2020-2022 şi temperarea creşterii din 2022-2023 – India. În pandemie, când s-a trecut la homeworking, India nu a putut face asta pentru că o mare parte a salariaţilor indienii în IT nu puteau lucra de acasă, pentru că nu aveau condiţii. Aşa că s-a creat un vid imens în industria de outsourcing, iar firmele s-au orientat spre estul Europei. […] A trecut pandemia, indienii s-au întors la birou şi acum corporaţiile se întorc la indieni pentru că sunt mult mai ieftini.
Această intervenţie a lui A.M. Bordeianu m-a determinat să văd cum a evoluat IT-ul în Polonia, care a avut acelaşi context cu România (mai puţin eliminarea facilităţilor). Conform Krakow IT Market Report 2024, Varşovia a crescut de la 90 de mii de salariaţi (2022), la peste 100 de mii (2023), Cracovia, de la 55 de mii (2022), la peste 60 de mii (2023), Wroclaw, de la 42 de mii (2022), la 45 de mii (2023). Creşteri de câteva mii de salariaţi s-au înregistrat şi în cazul nivelului secundar al centrelor IT poloneze: Gdansk, peste 30 mii de salariaţi (2023), Katowice, aproximativ 34 de mii (2023), Poznan depăşeşte 25 de mii (2023), iar Lodz a în crescut de la 15 mii (2022), la peste 17 mii (2023). Bydgoszcz, Szczecin şi Lublin, următoarele centre din ierarhie, şi-au adăugat câteva sute de salariaţi, având în 2023 între 8 şi 12 mii salariaţi. Creşterea numărului de salariaţi în IT-ul polonez, de la 360 mii de salariaţi, la 400 de mii, nu pare a fi încetinit. Numărul de salariaţii IT din zona outsourcing e de 146 mii de salariaţi, ceea ce reprezintă 32% din totalul salariaţilor. Reducerea faţă de procentajul de 33% din anul 2022 e nesemnificativă. În date absolute a fost vorba despre o creştere. Dar spre deosebire de România, Polonia a „înregimentat” din 2020 şi până în prezent mii de salariaţi ucraineni.
Din păcate nu avem o statistică fiabilă în ceea ce priveşte numărul de IT-işti din outsourcing în România. Dar Romania nu dezvoltă prea multe produse proprii, aşa că IT-ul românesc e dominat de outsourcing şi cost center. Concluzia e că puterea de seducţie a nearshoring-ului şi offshoring-ului a început sa pălească, dar doar în România. Şi asta, într-un context regional european asemănător. Marea diferenţă între România şi Polonia e dată de renunţarea la facilităţile fiscale. (Pe data viitoare)
George Țurcănașu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Articolul anterior poate fi citit AICI
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
