Un preşedinte mereu influent
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Un preşedinte mereu influent

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Bun sau rău, idealist sau cinic, predispus sau nu la autoritarism sau rasism, Wilson ne-a lăsat „Cele Paisprezece Puncte”.

Se împlinesc, astăzi, nouăzeci de ani de la moartea lui Woodrow Wilson, cel care a adus Statele Unite în „Marele Război” european şi a jucat un rol atât de însemnat în încercarea de a contura o soluţie de pace durabilă, la Versailles. În anul în care comemorăm un secol de la izbucnirea a ceea ce avea să fie Primul Război Mondial, personalitatea lui Wilson merită o atenţie specială, chiar dacă declaraţia de război americană a fost citită abia la 2 aprilie 1917.

În fapt, Wilson a fost mereu prezent pe scena internaţională: niciunul dintre liderii americani - sau din conducătorii altor naţiuni - nu l-au egalat pe Wilson în materie doctrinară. Vorbim şi astăzi de „wilsonianism”, în timp ce influenţa unor F.D. Roosevelt, Truman sau Reagan a fost mult mai puţin durabilă. E adevărat că această opţiune pentru intervenţie armată a Statelor Unite în afacerile internaţionale, cu scopul de face lumea „sigură pentru democraţie” a fost adesea discreditată, iar ultima rundă - cea de care este responsabilă administraţia George W. Bush - este cea mai contestabilă. Wilsonianismul nu va rezista, însă, din practica americană de politică internaţională, pentru că are rădăcini adânci în cultura publică a acelei naţiuni.

Sentimentul misionar al acţiunii armate în slujba binelui nu a exclus calculele de putere şi interese nici în cazul lui Wilson, nici în cel al lui FDR. Statele tind întotdeauna să-şi definească scopurile în urma unei dezbateri interne, iar Wilson şi FDR au dus lupte dure cu adversarii lor izolaţionişti. Despre dificultăţile lui FDR şi despre eşecul său în această privinţă - SUA este prinsă în vârtejul războiului, nu intră de bunăvoie - tindem să discutăm mai mult decât o facem în cazul lui Wilson, deşi acesta din urmă reuşeşte să câştige de partea sa opinia publică şi clasa politică. Sigur că eşecul lui FDR are mult de a face cu succesul lui Wilson, pentru că drama din 1914-1918 potolise, în mare măsură, setea americanilor de aventură militară peste hotare - atât cât a existat ea.

Nu trebuie neglijată, însă, opoziţia formidabilă cu care s-a confruntat Wilson pe plan intern. Ea avea să se răzbune mai târziu, când Wilson va pierde pacea: adversarii de acasă nu-l vor lăsa să atribuie SUA rolul pe care era obligată (politic şi moral) să-l joace în ordinea post-Versailles, cu precădere în Liga Naţiunilor. Slăbit şi învins, preşedintele american va sfârşi, în 1924, la 68 de ani, fără a mai suporta umilinţa de a vedea destrămată ordinea europeană şi mondială pe care încercase să o creeze.

Simbol al progresismului american, mereu subiect de dispută ideologică din cauza politicilor sale interne, Wilson a fost un politician înzestrat cu talent, fler şi încăpăţânare. A reuşit să cucerească prin erudiţie, aşa cum era de aşteptat de la un universitar, şi va reprezenta mereu un exemplu de modificare a opiniilor în funcţie de locul în care te afli. Parafrazând o expresie celebră (mai recentă) din politica americană, ceea ce vrei depinde de locul în care te afli. Profesorul Wilson, spre exemplu, pleda pentru supremaţia Congresului în sistemul politic american; preşedintele Wilson - desigur - pentru primatul şefului statului. Este o observaţie ce pare a fi valabilă şi pentru alte ţări şi epoci.

Bun sau rău, idealist sau cinic, predispus sau nu la autoritarism, rasism şi alte chestiuni discutabile din punct de vedere al politicii interne americane, Wilson ne-a lăsat „Cele Paisprezece Puncte”, între care se regăseşte, în fond, convergenţa între stat şi naţiune. Acum mai mulţi ani, din acest colţ de pagină, afirmam că oraşele româneşti ce se pretind a fi legate de Unire ar putea să-şi exprime într-un fel oarecare recunoştinţa faţă de preşedintele american. Desigur că recunoaşterea contribuţiei marilor jucători internaţionali e problematică în cazul în care noi hotărâm că episoadele fericite din istoria naţională trebuie atribuite exclusiv forţelor interne, iar cele nefericite exclusiv străinilor. Se poate şi aşa, ar fi o demnă continuare a perspectivei din ultimii ani ai epocii Ceauşescu.

Însă, ne place sau nu, personaje precum Napoleon al III-lea sau Wilson sunt legate de aspiraţiile predecesorilor noştri. Thomas Woodrow Wilson a promovat, după intrarea SUA în război, principii pe care cei mai mulţi dintre est-europeni (nu toţi) le-au îmbrăţişat cu căldură şi convingere. Lumea n-a devenit mai sigură pentru democraţie în urma intervenţiei externe promovate de Wilson, dar asta nu doar din vina lui. A devenit, însă, graţie wilsonianismului, ceva mai blândă cu popoarele europene mai mici şi mai tinere, din Est.     

 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Urâţii învinşi

Cătălin ONOFREI

Urâţii învinşi

USR-PLUS a început deja să-şi piardă termenul de valabilitate şi poate că o perioadă de opoziţie, în care să demareze un amplu proces de deratizare a partidului, ar fi cel mai util lucru pentru viitor.  

Filmuletul zilei

opinii

Fanatici

Briscan ZARA

Fanatici

Nu este ieşire din această situaţie. Iubirea şi ura se hrănesc una din alta ca un şarpe care îşi înghite coada. Am intrat într-o carusel care ne ţine pe toţi ameţiţi şi care deja funcţionează din inerţie. Cine este, printr-un noroc, o întâmplare fericită, aruncat afară şi se trezeşte ca după o beţie are o singură regulă: fără iubire, fără ură şi fiecare pentru el!

10 lecţii despre lumea postpandemică, de Fareed Zakaria

Ciprian IFTIMOAEI

10 lecţii despre lumea postpandemică, de Fareed Zakaria

Pentru cei care trec pragul librăriilor, Fareed Zakaria este cunoscut publicului cititor din România prin lucrările „Viitorul Libertăţii. Democraţia neliberală în Statele Unite ale Americii şi în lume”, „Lumea postamericană”, „10 lecţii pentru o lume postpandemică”, apărute în traducere la Editura Polirom. Pentru această săptămână am ales să scriu despre „lumea postpandemică” a lui Zakaria deoarece este o carte emblematică pentru un curent de gândire care a căpătat o consistenţă redutabilă în relaţiile internaţionale, cu o opţiune fermă pentru abordarea globalistă şi regândirea suveranităţii naţionale în confruntarea cu probleme ca terorismul, migraţia, pandemiile, privilegierea instituţiilor internaţionale în rezolvarea problemelor globale, degajarea unei simpatii faţă de birocraţia europeană şi faţă de experţii/ consilierii ştiinţifici şi, pe alocuri, chiar pentru autoritarismul şi centralismul practicat de China în soluţionarea efectelor pandemiei de COVID-19.

La ceasul adevărului

Mihai DORIN

La ceasul adevărului

La debutul competiţiei interne i-am suspectat pe liderii PNL de existenţa unui pact secret de promovare a imaginii unui partid democrat, promotor neinhibat al competiţiei şi demn de încredere. Reformele pomise nu mai veneau (şi nici nu vor veni), guvernarea era în impas, iar coaliţia tot mai clar boicotată de liderii liberali şi de lupii tineri, care nu puteau admite cedarea unor ministere bănoase de către fostul premier Orban, în favoarea USR PLUS. 

pulspulspuls

Răzgândacul zice că s-a sucit la sugestia unui participant la trafic

Răzgândacul zice că s-a sucit la sugestia unui participant la trafic

Iată, stimaţi telespectatori, userişti au ba, că am aflat în sfârşit care să fie motivul răzgândirii privind demisia în cazul conţilierului local Iulian Huşanu, cel prins de colegii noştri cu “raţa-n gură”, la contracte cu statul! 

Caricatura zilei

George, prietenul paharului

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.