Un primar român a tras primul tun antigrindină

Unul dintre ei tocmai ne-a chemat să-i admirăm tunul de producție proprie; este agricultor și inventator popular, e domnul… Vă rog să vă prezentați, să vă cunoască și cititorii noștri.

– Numele mai puțin contează, important e renumele. Lumea m-a poreclit Chitagora; cum ați spus, inventator și inovator.

– Chitagora? Asta-i nume de inventator? Poate Pitagora, nu?

– Aici suntem în Moldova, unde chiloții chilotează avioanili, da?

– Aha! Am înțeles că sunteți inventatorul unui tun antigrindină, un sistem special, cu rachete, de producție proprie, nu?

– Un tun multifuncțional, antigrindina e doar o opțiune. Eu mă pricep la tunuri…

– Ați fost, cumva, în armată, ați fost artilerist?

– Eu politician am fost și mai îs. Consilier, apoi primar la noi în comună, deci am tras tunuri de toate felurile, și imobiliare și cu fonduri europene și cu tot ce-am găsit. Mi-am zis că un tun cu tunuri ar reprezenta o încununare…

– Cum e tunul, cu ce trage, cum funcționează?

– Doar în linii mari pot spune, liniile mici sunt secrete. Deci, în linii mari, are țeavă și aruncă proiectile. L-am încărcat cu mere și a tras. Am vârât în țeavă pietriș, s-a dus ca din tun. L-am încărcat cu bile de rulment și cuie, au ajuns până în celălalt capăt de sat, așa am auzit eu…

– Poate că ăia, de la care ați auzit dumneavoastră, au vrut doar să vă flateze…

– Așa am auzit eu cum țipau sătenii pe care i-am lovit, mai exact.

– Practic, ați tras cu tunul în locuitorii comunei, ca la colectivizare sau la răscoale?

– Doar că am probat tunul antigrindină, pentru binele comunității. Încărcat cu carbid. E cam ca pocnitorile din țevi ale copiilor, cu care bubuie de Sărbători, dar mai mare.

– De ce sunteți atât de convins că ar merge și ca tun antigrindină?

– Aveam în magazie o rachetă antigrindină, de când cu programul guvernului. Am băgat-o pe țeavă, am tras cu ea și s-a dus, deci merge!

– S-a dus? Unde s-a dus?

– Aia a fost ziua în care am dat o grea lovitură consumului de alcool, silindu-i pe localnici să renunțe la băut într-unul dintre bufetele comunale…

– Adică ați aruncat în aer un bufet, nu?

– N-a fost cu intenție, cred că am pus cam mult carbid, că era racheta grea…

– Consumatorii ce-au pățit?

– Cei din bufet s-au lecuit pentru totdeauna de alcoolism, după aia n-au mai pus nimic în gură. Ceilalți consumatori, supraviețuitorii, cum ar veni, au primit un exemplu…

– M-ați chemat să văd ce avantaje prezintă tunul antigrindină conceput de dumneavoastră: chiar, care ar fi principalul său avantaj?

– Avantajul că grindina nu mai strică nimic, după aia, nici o legumă, nici o bobiță…

– E chiar atât de eficient?

– Da, că după ce trag eu cu tunul nu mai rămâne nimic care să se strice. Plus că un asemenea tun reașază ierarhia socială…

– Cum adică?

– De când am tunul și l-am probat, toți mă cheamă să cunun și să botez!

 

Meteorologia încurcă România

A fost cald, chiar caniculă, dar a și plouat, au fost averse, furtuni, prin diverse zone ale țării, că așa-i vara. Fenomenele astea meteorologice au afectat din nou viața și activitatea multor compatrioți, cam așa:

• Trenul personal care face legătura dintre Acarieni și Puturoși a fost surprins de apa care venea cu putere de la munte și a ajuns la Constanța înaintea acceleratului de la București, în același moment cu două barje de pe Dunăre și alt tren personal, de prin Ardeal.
• Primarul localității Nemernici refuză să restituie bunurile celor din Hapsâni, situați în amonte, deși acestea au fost aduse de viitură; mai exact, este dispus să le dea înapoi sediul școlii, Căminul Cultural și două babe, dar spune că nu-i adevărat că apa ar fi adus și 50 de butoaie cu vin.
• Aceeași viitură a trecut și prin Netrebnici, de unde a luat 37 de săteni însoțiți de diverse animale domestice, pe care i-a adus până la mare; aceștia au telefonat de acolo că se simt minunat, fac plajă și mănâncă porci, gâște și ce au mai luat valurile.
• Prin multe zone ale țării apa s-a retras; cu această ocazie, nenumărați săteni se laudă cu producții record de carași și fitofagi la hectarul de porumb și sfeclă.
• Conducerea clubului de fotbal comunal F.C. Viitorul anunță pe această cale că, după ce au trecut apele prin localitate, numele echipei a devenit F.C. Viitura.

 

Publicitate și alte recomandări video