Seria de scandaluri provocate de dezvăluirile sale este deja considerată cea mai mare provocare pentru monarhia britanică din ultimii treizeci de ani, de la divorţul părinţilor săi, Prinţesa Diana şi a actualului Rege Carol al III-lea, cunoscut pe atunci drept Prinţul Charles. Memoriile scandaloase ale Prinţului Harry sunt acum pe buzele tuturor nu doar în Marea Britanie, ci în întreaga lume. Şi critica de pe marginea acestor memorii şi mai pronunţată, iar săgeţile aruncate de fiul cel mai mic al Regelui Carol al III-lea zboară în diferite direcţii.

Popularitatea prinţului Harry a scăzut la minimum

În Statele Unite, unde locuiesc din 2020, Prinţul Harry şi soţia sa, actriţa Meghan Markle, produc un serial documentar Netflix, Natural Born Leaders. În decembrie anul trecut, cei doi au primit Premiul Robert Kennedy Foundation for Human Rights „pentru eforturile lor în lupta împotriva rasismului”. Dar, contrar aşteptărilor, la sfârşitul anului trecut, presa a remarcat că popularitatea prinţului Harry a scăzut la minimum după lansarea unei alte serii de documentare, în care povesteşte despre viaţa lui, a soţiei sale şi a copiilor lor. Subiectele deveniseră plictisitoare, nu mai incitau atenţia publicului. Însă, o adevărată furtună a izbucnit atât în presa britanică, cât şi la Palatul Buckingham, când s-a aflat că editorii de la Penguin Random House plănuiesc în această lună, mai precis chiar astăzi, 10 ianuarie, să lanseze cartea cu memoriile Prinţului Harry numită Spare. Acest titlu se pare că este o aluzie la remarca pe care Prinţul Charles ar fi făcut-o Dianei despre fiii lor: „Iată, moştenitorul şi rezerva! Ţi-ai făcut treaba!”, i-ar fi spus acesta Dianei. Rezerva fiind copilul care l-a întristat la naşterea lui pe prinţul Charles, un băiat şi nu o fată cum şi-ar fi dorit acesta, un copil cu părul roşcat, - poate o aluzie la faptul că acest copil nu ar fi fost al lui, ci al antrenorului de călărie al Prinţesei Diana, cu care presa sesizase că semăna izbitor de mult.

Harry îl numeşte pe William „frate iubit”

Parte din aceste mărturii au fost deja lansate în mass-media, într-un promo al cărţii - par desprinse dintr-un serial siropos la care spectatorii stau gură-cască în aşteptarea finalului - o bătaie între doi prinţi care s-a terminat cu câteva zgârieturi şi un castron spart, opoziţia constantă a celor doi prinţi, William şi Harry, privind căsătoria tatălui lor, Charles, cu Camilla Parker-Bowles, actuala Regină consoartă, răceala cu care Harry a fost tratat mereu de tatăl său care se amuza copios pe seama că n-ar fi tatăl lui biologic, ostilitatea cu care a fost primită soţia sa, actriţa Meghan Markle, la Palat şi umilinţele pe care le-a îndurat din partea lui Kate, cumnata sa, aluziile neruşinate ale Casei Regale cu privire la culoarea pielii copilului lor, Archie etc., etc. În acelaşi timp, deşi Harry îl numeşte pe William „frate iubit”, el mai recunoaşte că fratele său este cel mai mare duşman al său, şi că între ei a existat mereu rivalitate. Prinţul Harry mai recunoaşte că el consumă droguri, inclusiv cocaină, ciuperci halucinogene şi canabis, având prima experienţă cu cocaina la vârsta de 17 ani. La aceeaşi vârstă, şi-a pierdut virginitatea - i s-a întâmplat cu o femeie mai în vârstă, pe un câmp din spatele unei cârciumi.

Prinţul Harry urma să fie trimis la o bază militară din Irak

Una dintre cele mai scandaloase declaraţii e că, în timpul serviciului militar în Afganistan, Harry a ucis 25 de oameni, posibil membri ai mişcării talibane. La începutul anului 2007, după cum ştim, Prinţul Harry urma să fie trimis la o bază militară din Irak, dar din cauza informaţiilor despre o posibilă tentativă de asasinat şi ameninţările primite, conducerea forţelor armate britanice a decis să nu-l mai trimită acolo, drept urmare, a fost trimis într-un punct fierbinte - în Afganistan, unde a activat ca pilot. Presa a aflat însă unde se află, fapt pentru care a trebuit să fie returnat în Marea Britanie din motive de securitate. Harry însă revine public asupra acestui episod, dezvăluind din secretele misiunii sale sângeroase - a mărturisit nonşalant că nu era mândru sau ruşinat de acest lucru, acela că a ucis, comparând oamenii pe care i-a ucis cu nişte piese de şah ce trebuiau eliminate - eliminarea băieţilor răi înainte ca aceştia să poată scoate „de pe tablă” băieţii buni. Purtătorul de cuvânt al talibanilor Suhail Shaheen, într-un interviu acordat canalului britanic de televiziune Sky News, ar fi spus deja că aceste dezvăluiri ar trebui luate în considerare în instanţă, întrucât, în opinia sa, acestea sunt crime împotriva umanităţii. De asemenea, foştii şi actualii militari britanici l-au criticat pe prinţ, până la a-l acuza de trădare. Mărturisirile Prinţului Harry încalcă o regulă nescrisă a soldaţilor care luptă. Lucrurile, după cum vedem, se inflamează.

Atacurile din partea lui, în media, nu contenesc

Prinţul Harry, într-un interviu acordat canalului american de televiziune CBS, din care am putut vedea şi noi câteva secvenţe la ştiri, a declarat că a decis să vorbească public despre contradicţiile sale cu alţi membri ai familiei regale britanice din cauza hărţuirii sistematice din mass-media aservită Coroanei şi îndreptate împotriva lui şi a lui Meghan Markle. Totodată, el a remarcat că a încercat anterior să rezolve conflictul fără a atrage atenţia publicului. Totuşi, atacurile din partea lui, în media, nu contenesc, hărţuirea pare reciprocă, monarhia britanică, dincolo de etichetele cu care se afişează, ni se dezvăluie, din ce în ce mai mult, în urma acestor mărturisiri, ca o monarhie lipsită de empatie, un loc unde insultele, violenţa, ranchiuna, invidia şi aroganţa sunt la ele acasă.

O rană nevindecată a rămas în inima lui

De când Prinţul Harry şi-a pierdut mama la vârsta de 12 ani, o rană nevindecată a rămas în inima lui. Din copilărie a fost martor la suferinţa permanentă a mamei sale în căsătoria cu un soţ infidel, aşa că a încercat mereu să acţioneze ca protector al ei. Nu s-a simţit niciodată iubit de tatăl său, cu care a dezvoltat o relaţie la distanţă. Nu a dorit o mamă vitregă, având cu ea o relaţie mai mult formală. Excesele lui îşi au originea într-o copilărie şi o adolescenţă în care singurul răspuns al întrebării Cine sunt eu? a fost rezerva unui viitor monarh. În postura de „rezervist” a făcut totul pentru a se evidenţia, atunci când nimic nu reuşea să-i evidenţieze prezenţa în familia sa: s-a afişat în public purtând un costum nazist, a ucis, a consumat droguri şi alcool. Toate acestea ne oferă o imagine ceva mai clară a Prinţului Harry, cel din trecut şi cel din prezent, care iese public pentru a se confesa: comportamentul său ne duce cu gândul la una din tulburările prezente în literatura de specialitate. Cei care suferă de această tulburare, nu doar că au un autocontrol redus, suspiciune, toleranţă scăzută la frustrare şi accese de furie, dar mai ales percep greşit intenţiile altora ca fiind mult mai ostile şi mai ameninţătoare decât sunt de fapt şi răspund cu agresivitate, pe care o consideră justificată. Harry pare a se regăsi, la prima vedere, în mare parte din toate acestea, iar declaraţiile lui, dacă e să privim prin prisma celor spuse anterior, ar putea fi puse şi ele, în mare parte, sub semnul îndoielii. Nu este surprinzător, totuşi, că încercările eşuate ale lui Meghan de a fi acceptată de familia Windsor l-au făcut pe Harry să se simtă solidar şi protector cu ea, aşa cum a făcut-o cândva cu mama sa. El şi-a găsit dragostea care i-a lipsit după moartea mamei sale, în această relaţie. În acelaşi timp, Meghan însăşi a experimentat un divorţ al părinţilor ei în copilărie, trăind o dramă similară atunci când tatăl său, mutându-se în Mexic, nu a mai ţinut legătura cu ea. De aici şi dorinţa ei - nu numai de a-şi demonstra dragostea din perspectiva victimei, ci şi de a accepta trecutul celor de lângă ea, un trecut care coincide cu al ei. De aceea căsătoria lor pare atât de armonioasă, cei doi se regăsesc în acelaşi scenariu şi au aceeaşi poveste, ambii au avut drame care au privit părinţii şi relaţia lor cu ei, ambii simt nevoia să dezgroape suferinţa din trecut pentru a se confrunta cu ea.

Spare se deschide cu un citat din William Faulkner

Aflăm că Spare se deschide cu un citat din William Faulkner: „Trecutul nu este niciodată mort. Nici măcar nu a trecut”. Harry clar nu vrea să-l lase să moară şi l-a surprins pe hârtie prin dezvăluiri, care, posibil, iniţial nu s-au dorit să fie publice, dar care, acum, sunt deja pe masă, defalcate în detaliu de către toate acele tabloide pe care le-a dispreţuit atât de mult. Cu 557 de pagini pe rafturile librăriilor din întreaga lume, întrebările pornesc de la „A meritat a fi spuse toate acestea?” la „Ce se va întâmpla după toate aceste dezvăluiri?”.

Harry nu a reuşit s-o gestioneze altfel de-a lungul anilor

Problema Prinţului Harry şi a lui William nu este despre schimbarea monarhiei, deşi mulţi cred că în spatele acestor dezvăluiri stau interese politice alimentate de servicii ăi media, este, de fapt, una personală, de reglare a unor conturi familiale, e o răfuială care durează încă din copilărie şi pe care Harry nu a reuşit s-o gestioneze altfel de-a lungul anilor. Credem că desele ieşiri la rampă ale lui Harry şi Meghan Markle nu au fost dintre cele mai cele corecte acţiuni, chiar dacă ele, poveştile spuse, ar putea fi reale, mai ales într-o lume avidă după spectacol ieftin şi scandal. Pe de o parte, pentru că vindecarea sufletească a Prinţului Harry nu va veni din milioanele de euro ce se vor încasa în urma vânzării acestei cărţi şi nici din judecata, compasiunea, revolta sau mila publicului specializat în divertisment. Pe de altă parte, credem că ele nu au fost corecte, doar pentru că aceste mărturisiri personale fac uz de imaginea bună pe care încă o mai au membrii monarhiei britanice în opinia publică, membri care, pentru a se apăra, vor fi nevoiţi să iasă şi ei, cu declaraţii pentru a le demonta, rând pe rând, în lumina reflectoarelor. Lucru care, mai mult ca sigur, credem, nu se va întâmpla niciodată.

Publicitatea altoită pe fondul frustrărilor din copilărie

Mărturisirile lui Harry, sub forma atacurilor concentrate asupra Prinţului William, asupra Regelui Carol al III-lea, asupra Casei Regale din care el însuşi face parte, a căror veridicitate va rămâne sub semnul întrebării, ne dezvăluie un adult încă debusolat, care lasă publicitatea altoită pe fondul frustrărilor din copilărie să se reverse, fără nici un control, în afară, o cutie a Pandorei cu efecte ce pot fi devastatoare atât pentru Casa Regală britanică, cât şi pentru el, în egală măsură. Şi putem merge mai departe cu supoziţiile: chiar şi pentru soarta Regatului Unit, care e deja încercat de crize din interior. La o analiză mai atentă, nici Casa Regală nu a făcut nici un efort pentru a atenua ieşirile şi a vindeca frustrările care se acumulau în viaţa Prinţului Harry, ci dimpotrivă, a preferat să meargă pe un discurs dur, fără concesii, acelaşi tip de discurs pe care el însuşi, Prinţul Harry, l-a preluat, din reflex, şi azi îl foloseşte.