Un șir de molecule organice oferă noi indicii în ipoteza existenței vieții din trecutul lui Marte

Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că oamenii de știință au găsit o dovadă definitivă a vieții pe Marte, au avertizat ei. În martie 2025, oamenii de știință au raportat descoperirea celor mai mari molecule organice găsite vreodată pe Marte. Aceste lanțuri lungi formate din hidrogen și carbon pot fi fragmente de acizi grași, care sunt adesea create prin procese biologice.

În noul studiu, cercetătorii au analizat numeroase moduri în care s-ar fi putut forma aceste molecule organice. Folosind modele matematice, informații de la roverul Curiosity și date din experimente recente de radioliză, care evaluează modul în care moleculele sunt distruse de radiații, cercetătorii au dat înapoi ceasul cu miliarde de ani pentru a extrapola cât de abundente ar fi fost moleculele când au fost depuse pentru prima dată.

Moleculele organice în cauză se numesc alcani. Sunt hidrocarburi, lanțuri lungi de 10 până la 12 atomi de carbon cu mai mulți atomi de hidrogen atașați la fiecare carbon. Dacă sfârșitul numelui lor sună vag familiar, este pentru că familia chimică a alcanilor include etanul, metanul, propanul și butanul – deși acestea sunt lanțuri mult mai scurte. Lanțurile alcanice de 12 atomi de carbon sau mai mulți sunt mai susceptibile de a fi produse prin procese biologice.

Aceste molecule mari sunt încorporate în roca Cumberland, o rocă sedimentară cu granulație fină aflată într-o veche albie a unui lac marțian în locul denumit Yellowknife Bay. Curiosity a forat inițial această rocă în 2013 și de atunci a efectuat diverse analize folosind laboratorul său de chimie de la bord, instrumentul Sample Analysis at Mars.

Cercetătorii au descoperit moleculele organice abia în urmă cu un an, după încălzirea probei de rocă până la 1.100 grade Celsius, în căutarea aminoacizilor. Cu toate acestea, în loc de blocurile de bază ale proteinelor, au găsit urmele celor mai mari molecule organice descoperite vreodată pe Marte.

În studiul recent cercetătorii au extrapolat cât de abundente ar fi fost aceste molecule cu miliarde de ani în urmă, când au fost depuse în rocă. Alcanii din eșantion au o abundență măsurată de 30 până la 50 de părți per miliard (ppb), dar piatra Cumberland a fost expusă efectelor dure ale radiațiilor de pe suprafața lui Marte timp de aproximativ 80 de milioane de ani. Ca rezultat, substanțele sale organice au fost degradate de bombardamentul constant de particule energetice de la Soare și din Univers în general.

„Având în vedere istoria geologică și maturizarea termică a substanțelor organice conservate în proba Cumberland, este rezonabil să presupunem că materialul recuperat este doar o fracțiune (posibil mai puțin de câteva ordine de mărime) din conținutul de lipide primare care ar fi fost antrenate în roca sedimentară când s-a format acum două miliarde și jumătate de ani”, au explicat cercetătorii în lucrare.

Folosind experimentele anterioare de radioliză ca indicator, cercetătorii au calculat o evaluare „prudentă” a abundenței inițiale de 120 până la 7700 ppb pentru alcani sau acizii grași din care s-au fragmentat.

Cercetătorii au evaluat numeroase scenarii. În primul rând, au explorat o origine spațială. Particulele de praf interplanetar (IDP) și meteoriții livrează frecvent molecule organice pe suprafața marțiană. Dar cercetătorii au ajuns la concluzia că este puțin probabil ca aceste procese să se afle la originea abundenței organice din eșantionul Cumberland, deoarece IDP-urile nu pot pătrunde în rocă și nu există semne de impact de meteoriți.

În al doilea scenariu, moleculele organice se așează la suprafață după ce s-au separat din atmosferă, dar vechea „ceață” atmosferică a lui Marte nu ar fi fost suficient de densă pentru a explica abundența observată. Interacțiunile apă-rocă ar fi putut contribui, dar în general aceste interacțiuni produc molecule organice mai mici. Moleculele de acizi grași pot apărea printr-o cale diferită; dar necesită temperaturi ridicate, iar roca Cumberland nu pare să fi trecut printr-un proces suficient de încălzire.

O altă cauză potențială, ce nu a fost însă infirmată, este cea a unui proces non-biologic. Cercetătorii nu pot exclude că unele dintre substanțele organice s-au format abiotic în sistemele hidrotermale ale lui Marte și au fost transportate la suprafață de fluide apoase, bogate în materii organice.

„Pentru a fi clar, nu pretindem că dovada vieții antice marțiane a fost găsită în roca Cumberland”, au spus cercetătorii în lucrare. Totuși, eșantionul Cumberland este bogat în substanțe organice ce sunt implicate și în biologie. Acestea includ minerale argiloase care se formează în prezența apei, nitrați nutritivi, un tip de carbon legat de procese biologice și sulful care ajută la conservarea moleculelor organice.

Craterul Gale, locul unde se află Yellowknife Bay, de asemenea, ar fi conținut apă timp timp de milioane de ani, oferind suficient timp ca reacțiile din care au apărut aceste molecule să se producă. Cu toate acestea, roverul Curiosity poate fi limitat în capacitatea sa de a analiza molecule și mai mari – care sunt mai probabil asociate cu procese biologice – din cauza modului în care trebuie să le separe și să le identifice. Analizele ca acestea, chiar și pe Pământ, „fac întotdeauna compromisuri”, a declarat prin e-mail, pentru Live Science, coautorul studiului Christopher House, profesor de geoștiințe la Penn State College of Earth and Mineral Sciences. „Deci, Curiosity ar putea să găsească molecule organice mai mari, dar nu cu precizia care a făcut ca identificarea acestor molecule specifice să fie convingătoare”.

Următorul pas este de a efectua studii experimentale pe Pământ care imite roca Cumberland și mediul marțian, pentru a stabili cum reacționează moleculele organice, cum ar fi acizii grași, la condițiile marțiene. Existența vieții marțiene trecute sau prezente este, de asemenea, incertă dar există motive de optimism, conform oamenilor de știință.

„Cercetătorii spun că, întrucât sursele non-biologice pe care le-au considerat nu puteau explica pe deplin abundența compușilor organici, este, prin urmare, rezonabil a se presupune că ar fi putut să le producă organisme vii”, au spus oficialii NASA într-un comunicat.

Întâmplător, procesele microbiene care ar fi putut produce aceste substanțe organice ar fi putut să apară pe Pământ cam în același timp, în perioada erei geologice Arhaic.

Publicitate și alte recomandări video