Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Parte a unui amplu proiect, intitulat „Alecsandri 200” de comemorare a 200 de ani de la naşterea lui Vasile Alecsandri, împliniţi pe 21 iulie, vara aceasta, personalitate a cărui statuie se regăseşte de 115 ani la intrarea în teatru, teatru care poartă numele omului de litere român de 65 de ani, Acum râde printre lacrimi veselul Alecsandri este un scenariu căruia nu-i lipsesc nici inflamarea şi nici durata unui spectacol clasic care atrage cu atât mai mult cu cât teatrul este în schimbare, dar şi prin faptul că în pandemie am fost privaţi de asemenea spectacole ample.
Printre extinderile care sunt tot atâtea prilejuri de a propune fragment din scrierile despre teatru ale lui Alecsandri, sunt jucate curat nu mai puţin de trei piese ale dramaturgului român („Rămăşagul”, „Arvinte şi Pepelea” şi „Piatra din casă”), într-o construcţie vastă de teatru în teatru, iar deschiderea, flexibilitatea şi empatia de care dau dovadă actorii, atunci când aduc în prezent structuri scenice din trecut, sunt de apreciat. Toate piesele sunt plasate într-un decor unic, adaptat fiecărei scene, cu cânturi pe muzica lui Flechtenmacher ce însoţesc sprinţar jocul actorilor.
Efortul de imaginaţie presupus de încercarea de a răspunde la întrebarea „cum arăta o piesă de teatru jucată în vremea lui Alecsandri?” trebuie că e considerabil. În studiul actoricesc realizat, Irina Popescu-Boieru pare a-şi propune nu doar să răspundă pe cât posibil la întrebare, valorificând pentru prezent tot ceea ce e demn a fi recuperat pentru spectatorul contemporan, ci şi să umple cumva distanţa dintre cele două instanţe temporale. Prezentul capricios reclamă trecutul de o voioşie incredibilă, umorul dezinteresat al actorilor, iar tot ceea ce altădată ar putea părea trucat, inflamat, superficial, astăzi ne lămureşte cu privire la rolul salvator al artei.
Dincolo de cele deja remarcate, spectacolul comemorativ Acum râde printre lacrimi veselul Alecsandri evocă personalitatea pe care o are în atenţie. Este supus analizei un Alecsandri deopotrivă vesel (aşa cum reiese din piesele care se joacă, presărate cu vodevil şi quiproquo) şi grav (aşa cum reiese din încercările care preced, însoţesc sau urmează demersului scenic, prin pasaje extratextuale), chiar melancolic la final.
„Cu Eminescu, scria Tudor Vianu, a pătruns în literatura noastră tonul şi atmosfera de dramatism a problemei sufleteşti. Aşa se anunţa de pe atunci zbuciumul care trebuia să devină elementul literaturii româneşti. (…) Dar când Alecsandri se mărgineşte la înfăţişările întâmplătoare ale naturii, când nici un curent pasional nu străbate dedesubturile zugrăvelii sale, când în toată procedarea sa mărturiseşte preocuparea realistă de a fixa amănuntul precis, el dovedeşte în acelaşi timp că natura şi viaţa aceasta nu este pentru el nici problemă, nici obiect compensatoriu pentru dezamăgirile existenţei, ci izvor permanent de încântare, degustat cu liniştea omului garantat de o singură posesiune. (…) Alecsandri este un clasic şi la această sursă de clasicism ne putem totdeauna întoarce cu o sete pe care nici astăzi, nici în trecutul literaturii româneşti nimic nu o poate îndestula mai bine.”
Teatrul lui Vasile Alecsandri este o satiră socială, preluând rolul presei în sensul ghidării conştiinţei de opinie a spectatorului. Sursă de informare, amuzament şi idei, teatrul lui Alecsandri practică o comedie de limbaj, situaţie şi moravuri, iar personajele sunt caracterizate şi caricaturizate prin numele pe care le poartă. Precizia de gazetă a teatrului de satiră practicat de Alecsandri e dublată de meditaţia pe marginea teatrului în teatru: „cine e actorul şi cine spectatorul în acest teatru fără de sfârşit care este lumea?”
Dacă actorul în roluri multiple sau empatizarea cu personajul de pe scenă poate pune probleme la un anumit nivel, acestea devin tot atâtea prilejuri de comedie extratextuală. Posibil şi de reflecţie: ce mai greu de jucat, un personaj sau un spectator? În ce măsură spectatorul reflectă vremea căreia îi aparţine? Cum personajul se insinuează în conştiinţa spectatorului, devenind reflexia conştiinţei sale? Care e legătura dintre personaj şi spectator şi care e locul lor de întâlnire din sala de spectacol, pe scenă, în spaţiile extrascenice, în replici, în „canţonete comice” sau prin mesaj?
De altfel, una dintre preocupările lui Vasile Alecsandri în ceea ce priveşte arta teatrală, poate chiar cea mai importantă, o reprezenta chiar educarea publicului. După cum cea mai importantă preocupare astăzi ar putea fi aceea de a schimba viaţa ori măcar dispoziţia spectatorului. Cu toate că, în opinia regizoarei Irina Popescu-Boieru, aşa cum se poate vedea din caietul-program, teatrul lui Alecsandri nu mai e de actualitate prin teme, moravuri sancţionate sau aburul general de naivitate în care sunt învăluite personajele, apetitul contemporanilor noştri pentru teatrul lui Alecsandri rămâne un mister. Numai dacă aceştia se împărtăşesc din ceva nedefinit care le schimbă într-un anume fel viaţa, s-ar putea explica faptul că încă se optează foarte mult pentru piesele lui Alecsandri.
(Acum râde printre lacrimi veselul Alecsandri, scenariu bazat pe piese şi scrieri despre teatru de Vasile Alecsandri, cu Doina Deleanu, Adi Carauleanu, Petronela Grigorescu, Oana Sandu, Diana Chirilă, Livia Iorga, Ionuţ Cornilă, Haruna Condurache, Diana Roman, Radu Homiceanu, Catinca Tudose, Doru Aftanasiu, Cosmin Maxim, Mălina Lazăr, Constantin Avădanei, Dumitru Georgescu, Brânduşa Aciobăniţei, Horia Veriveş, Daniel Busuioc, vocea: Emil Coşeru, regia şi scenariul: Irina Popescu-Boieru, scenografie: Rodica Arghir, muzica: Alexandru Flechtenmacher, acompaniament, prelucrări şi pregătire muzicală: Diana Roman, coregrafia: Oana Sandu, premiera: 27 iunie 2021, Sala Mare, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi)
Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Trei copii au ajuns la spital după ce un copac a căzut peste mașina în care se aflau
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |