Un spectacol de Ziua Culturii Naţionale
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 03.03.2021

Un spectacol de Ziua Culturii Naţionale

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

De Ziua Culturii Naţionale, 15 ianuarie 2021, Teatrul din Iaşi a oferit publicului un spectacol dezgheţat, plin de miez şi lipsit de emfază. Carmen Dominte a câştigat cu „Sindromul Quijote” prima ediţie a proiectului Lecturi3, un parteneriat între Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi şi revista ALECART, având ca scop promovarea dramaturgiei contemporane din ţară şi Republica Moldova prin spectacole-lectură.

Regizorul Radu Ghilaş este stimulat pe de o parte de nevoia de a produce spectacole cât mai alerte şi mai aerisite din punct de vedere vizual, iar pe de altă parte resimte nevoia să se raporteze la imaginarul colectiv, făcând uz de simboluri. Este foarte atent cu proiectarea luminilor şi cu rolul acestora în spectacolul de teatru. De asemenea, reuşeşte să valorifice la maximum potenţialul artistic al actorilor cu care colaborează. În ceea ce-l priveşte pe Dumitru Georgescu, modulaţiile vocii, dinamica scenică, modularea pe registre de joc în funcţie de vârstele diferite ale personajului său (flashback) sunt doar câteva dintre elementele care îl recomandă. Doina Deleanu trece şi ea prin mai multe stări şi se pliază pe metafora scenică a manechinului ori pe cea a perucilor, trimiţând la idei precum cea de mască, ipocrizie socială, inadaptare, pat al lui Procust etc. Pentru Adi Carauleanu, se dovedeşte un prilej oportun pentru un rol realist, în care investeşte şi psihologic.

Mărul roşu din care-a muşcat Dumitru Georgescu rămâne la final pe banca unde s-a situat în spectacol staţia de autobuz, locul faptei, discret evidenţiat prin lumini, semnificând mai multe evidenţe: nimic nu este ce pare a fi, omul nu e nicidecum o fiinţă perfectă, ci una viciată. Succesiv, triada din spectacol (mamă, tată, fiu) se desprinde de imaginea perfectă pe care şi-a construit-o despre sine: mama, o creatoare de modă de succes, evada adesea în băutură şi era uşor brutală atunci când dezvrăjea lumea copilului, viitorul adolescent, în căutare de modele; tatăl, un medic de carieră, uita de probleme prin escapade şi aventuri. În ceea ce-l priveşte pe adolescentul redat de Dumitru Georgescu, acesta se dedublează între imaginea pe care şi-o construieşte faţă de părinţi şi chipul real. Tânărul olimpic, care-şi ajută colegii la matematică ori engleză, care îndrăgeşte doar materiile care îi vor fi utile în viitorul atent ghidat de părinţi, care face doar acele alegeri pe care părinţii săi le consideră potrivite şi are opinii conforme cu părerile acestora, este un exemplu clasic de rebel ascuns - scrie poezii, iese pe furiş în cluburi sau cu fetele, bea, se droghează şi uneori face chiar şi fapte reprobabile (incidentul cu profesorul de matematică pe care îl bagă în spital sau cu obezul care moare în staţia de autobuz din cauza unui joint din care este ademenit să tragă).

De cele mai multe ori, faptele reies din ceea ce personajele relatează în spectacol, atât din declaraţiile pe care cei trei le vor da la poliţie, bineînţeles online, cât şi din storytelling-ul care constituie ţesătura intimă a textului. Bazat pe storytelling şi psihologie, textul ilustrează refuzul eroilor de a accepta limitările vieţii cotidiene şi ale existenţei mundane, urmând modelul exemplar al protagonistului lui Miguel de Cervantes din Don Quijote, cartea apărută devreme în secolul al XVII-lea. Lupta pentru o cauză nobilă şi privilegierea idealismului, în defavoarea realismului (Don Quijote versus Sancho Panza) sau a altruismului, în defavoarea materialismului şi a egoismului sunt alte caracteristici care-l definesc nu doar pe spaniol, cum a considerat Unamuno, ci pe om în general. Fiecare personaj în felul său, tatăl, mama şi fiul se raportează la aceste idealuri, confruntându-şi visurile cu realitatea, iluziile cu transformarea lor în deziluzii, aşteptările şi speranţele cu posibilităţile. „Eu sunt eu însumi, scria Ortega Y Gasset în celebrele Meditaţii despre Don Quijote, plus circumstanţele mele”, „iar dacă nu le salvez, nu mă pot salva”. Circumstanţele vieţii celor trei personaje din piesa de teatru pusă în scenă, nevoia de comunicare, lipsa de înţelegere, imposibilitatea de a-şi exprima nevoile reale, sunt esenţiale pentru acestea.

Dacă se insistă ca profunzimile să devină vizibile, există riscul ca esenţa sau ascunsul să se confunde cu aparenţa sau cu suprafaţa lucrurilor. Acest risc a fost cel mai probabil asumat de cele trei personaje din spectacol, deoarece în cazul lor realitatea şi aparenţa ajung să se confunde. Fiecare dintre ei trăieşte o existenţă străină, stranie, ajungând să nu mai vadă stranietate ori înstrăinarea propriei vieţi de fiinţa lor. Un detaliu destul de important (filmul vizionat împreună într-o zi fatidică de sâmbătă, ziua când a fost găsit mort colegul de şcoală al fiului celor doi) arată cât de mult diferă cei trei atât unul de altul, dar şi de propria lor fiinţă; nici măcar o singură dată, filmul nu e acelaşi, ba e o comedie romantică, ba e poliţist, ba e istoric, dovadă că cei trei nu se întâlneau real pentru a face lucruri împreună, în gusturi sau proiecte. Căutând pădurea din spatele copacilor, arată Ortega y Gasset, nu numai că ajungem să nu o găsim, dar când o găsim avem tendinţa să ne aşteptăm ca lucrurile cele mai puţin evidente să ia forma celor de suprafaţă, tindem probabil să fim uşor de impresionat şi superficiali.

În cele din urmă discuţia este despre alegerea şi asumarea propriei identităţi, fie că e vorba de adolescentul din spectacol, de Spania sau de România. Don Quijote încearcă să muleze realitatea pe propriile-i idealuri. În mod similar, adolescentul respectiv are nevoie să se poată defini, să îşi poată alege identitatea independent de ceea ce părinţii, realitatea faptelor sale sau trecutul (destinul, tradiţia) au decis pentru el.

(Sindromul Quijote de Carmen Dominte, regia: Radu Ghilaş, distribuţia: Dumitru Georgescu, Doina Deleanu, Adi Carauleanu, scenografia: Rodica Arghir, video design: Andrei Cozlac, muzică originală şi prelucrări: Odry Bârcă, TNI, Sala Studio, premiera: 14 ianuarie 2021)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Euro contra dezinformării

Lucian DÎRDALA

Euro contra dezinformării

Indiferent dacă se va adopta sau nu o soluţie instituţională în chestiunea dezinformării chineze, o alocare corespunzătoare de resurse în această direcţie ar fi un pas explicabil, dacă se doreşte restabilirea credibilităţii EEAS ca promotor ferm al valorilor Uniunii Europene.

Filmuletul zilei

Franta a construit în insula Reunion o autostrada-viaduct de 12,5 km (care a costat 1,7 miliarde euro), ce serpuieste prin O (...)

opinii

Saboţii lui Claude (III)

Florin CÎNTIC

Saboţii lui Claude (III)

Editura Sedcom Libris din Iaşi a publicat recent un volum de memorii1 semnat de Claude Karnoouh, cu ocazia unei frumoase aniversări a acestuia. Şi cartea, şi autorul merită din plin atenţia noastră.

Un norocos

Radu PĂRPĂUȚĂ

Un norocos

Prin '90 sau '91 am nimerit la o consfătuire a oamenilor de afaceri din România şi Basarabia. Căzusem şi eu popâc acolo în calitatea-mi ambiguă de jumătate ziarist, jumătate - drace călugăre - de pârât om de afaceri! 

Experienţa Ciceu - Cicero

Alex VASILIU

Experienţa Ciceu - Cicero

Couperin, Scarlatti, Carl Philipp Emanuel Bach, Johann Sebastian Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Ceaikovski sunt nume fundamentale pentru istoria culturii. Creaţia lor este ascultată în săli de concerte, de recital, în catedrale, în teatre lirice, în festivaluri. Profesioniştii, publicul european s-au obişnuit de secole cu ideea corect-confortabilă că partiturile compozitorilor menţionaţi fac parte din categoria muzicii academice (pentru că se învaţă în academii, universităţi şi conservatoare), din categoria muzicii clasice, serioase.

pulspulspuls

Iată nivelul lui Peni Hill de Bahlui: zero barat, în materie!

Iată nivelul lui Peni Hill de Bahlui: zero barat, în materie!

Iacătă, stimaţi telespectatori, că abia la cinci zile de la marele eşec politic al micului edil Peni Hill ies la iveală sforile care s-au rupt în conţilul local vinerea trecută, de la atâta tras în disperare de ele. 

Caricatura zilei

Pe scena Operei din Iași

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.