Nu este o glumă atât timp cât circa 1,5 milioane de români primesc ajutoare sociale sub diverse forme, cu toate că numărul lor a scăzut față de anul precedent. Şi apoi, unii care nu se împacă prea bine cu munca probabil s-ar pune în pielea beneficiarilor de ajutoare sociale şi ar renunta la un serviciu plătit cu salariul minim pe economie optând pentru acel ajutor de… stat degeaba.

Să nu uităm că de mai bine de 25 ani, primari, preşedinți de Consilii județene şi chiar miniştri s-au plâns de efectele secundare ale ajutorului social nemeritat, cel mai important efect fiind încurajarea nemuncii. Eu, personal, am rămas stupefiat acum câteva luni în urmă când am citit despre o comună de prin sud-est_ul țării în care ponderea celor asistați social se apropia de 100%. Și la noi, dacă priveşti în lung şi în lat ai posibilitatea să vezi zeci şi sute de hectare nelucrate de ani buni şi datorită faptului că unii semeni primesc prea uşor ajutoare din partea statului, cu excepția zonelor unde au existat întreprinzători, cel mai adesea tineri, care au înființat asociații agricole sau ferme zootehnice şi astfel au putut prelua în arendă terenurile proprietarilor.

Este foarte adevărat că sunt şi multe comunități îmbătrânite, care nu mai au forța necesară pentru a-şi lucra ogoarele, dar sunt şi comunități populate cu forță de muncă tânară revenită la baştină de prin oraşe, dar care nu fac altceva decât să se întrețină luând “la caiet” şi aşteptând ajutorul social. Dacă sunt solicitați pentru o mână de lucru de vreun septuagenar, condiția vine tranşant: 80 lei pe zi de muncă, 3 mese, licoarea de rigoare şi țigările aferente. Oare şi-a pus careva dintre aceştia întrebarea: munca mea se ridică la nivelul pretențiilor?

Trebuie însă să recunoaştem că sunt semeni de-ai noştri care au cu adevărat nevoie de acest sprijin din partea statului, dar vorba românescă “să alegem grâul şi să dăm deoparte neghina”, iar pe aceasta din urmă să o educăm să muncească pentru că această țară nu-şi mai permite a clădi viitorul pe ajutoare sociale şi nemuncă.

De aici firesc derivă întrebarea: cât ar trebui să fie venitul minim garantat şi cum ar trebui acordat pentru a-şi atinge scopul social fără să distorsioneze piața muncii şi să irosească banii publici şi aşa nu prea suficienți?  Eu totuşi cred că românii nu-şi doresc ajutor social, ci un loc de muncă, muncă pe baza căreia să poată trăi cu demnitate şi onestitate.  

Imaginați-vă cum ar arăta bugetul național alimentat şi de taxele şi impozitele plătite de încă vreo 1,5 milioane de semeni care ar avea serviciu!