Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Un teatru într-o fabrică de armament

Datul în spectacol

GALERIE
unnamed
  • unnamed
- +

Ariane Mnouchkine s-a născut în 1939 într-o familie de artiști, mediul și atmosfera în care a crescut orientând-o spre teatru. A studiat mai întâi psihologie la Oxford și s-a implicat activ în mișcarea teatrală studențească. Decizia definitivă a luat-o după ce a văzut un spectacol realizat de Giorgio Strehler. Revenită în capitala Franței, s-a înscris la Sorbona, constituind în același timp și Association Theâtrales des Etudiants de Paris.

Pentru a-și desăvârși pregătirea, Ariane a făcut călătorii în Orient, ajungând până în punctele sale geografice extreme, acolo unde teatrul a rămas încă foarte apropiat de tradiția ritualică. Văzând teatru indian și japonez, Ariane a deprins forța simbolurilor și puterea de expresie pe care numai arta asiatică o mai are. Întoarsă acasă, a restructurat asociația pe care o crease în vremea studiilor, botezând-o Theâtre du Soleil (1964). Era vremea în care erau descoperite spațiile neconven­ționale, așa încât Mnouchkine s-a instalat și și-a dezvoltat ideile estetice în spații dezafectate, precum fosta fabrică de cartușe și praf de pușcă din pădurea Vincennes.

Mnouchkine a montat un prim spectacol, Micii burghezi de Maxim Gorki, care a atras atenția asupra stilului ei de lucru. A urmat, în 1965, Căpitanul Fracasse, dar adevărata lansare a Soleil, ai cărui actori trebuiau să muncească ziua prin alte părți, ca să poată trăi, iar seara să repete și să joace, s-a produs în 1967, cu Bucătăria de Arnold Wesker. Fiecare actor utiliza o gestică semnificativă pentru treburile tipice realizate într-o banală bucătărie. Acțiunea debuta cu un ritm normal, pentru ca, pe parcurs, mișcările să se accelereze, sfârșind prin a sugera automatismele casnice. Bucătăria anunța un foarte serios cercetător al resurselor interne ale teatrului. Ariane Mnouchkine lucrează în echipă, multe dintre spectacolele sale impunându-se prin această specificitate stilistică.

Soleil s-a dedicat total mitului creației și echipa a practicat, încă de la început, un stil de lucru aparte. Fiecare spectacol este rezultatul muncii de mai multe luni a întregii comunități. E „manifestul“ lansat de Soleil, amprenta care l-a individualizat în puzderia de teatre pariziene și de maniere de creație din întreaga lume.

 

Reînvie atmosfera serbărilor dionisiace

 

A urmat Visul unei nopți de vară (1968), a cărui coregrafie era realizată de Ursula Kubler din trupa lui Bejart. Cunoscutul text shakespearian se distingea printr-o mizanscenă alertă, era construit pe o scenă în pantă, acoperită cu blănuri, cu actori purtând costume ce aminteau de satirii Greciei antice. Dans, acrobații, o gestică cu totul specială dădeau o perspectivă originală asupra feeriei shakespeariene. Viziunea lui Mnouchkine se dorea foarte apropiată de primitiv, una care să redescopere teatrul originilor, să reînvie atmosfera serbărilor dionisiace.

Într-o etapă ulterioară, Mnouchkine a creat o serie Shakespeare (1981-1984), centrată pe piesele istorice ale bardului (Noaptea regilor, Henric al IV-lea și Richard al Il-lea). Fiecare din aceste montări a fost realizată după grila străvechilor coduri asiatice, în speță japoneze și indiene (kabuki, kathakali). Codurile arhaice ale teatrului asiatic și dansurile ritualice indiene asamblate într-un tipar ancestral nu au afectat în nici un fel opera shakespeariană. Pentru că, vorba lui Ariane, „trebuie să acceptăm că scena este locul unde se poate întâmpla ori­ce“. Mnouchkine îl vede pe Shakespeare ca pe o metaforă a lumii, îl privește în globalitatea și deschiderea lui, aplicându-i o „oglin­dă“ mai puțin obișnuită. Textele shakespeariene sunt citite prin esteticile orientale, în spații de joc multiple, simultane, miș­cări foar­te lucrate, culori vii, costume ochioase, croite din materiale elegante (mătase, catifea), fețe machiate intens, un ansamblu care spune, parcă, „Shakespeare nu este contemporanul nostru“.

Clovnii (1969) a fost prima creație colectivă, o serie de scheciuri în care fiecare actor își povestea cariera: motivația alegerii acestui statut, de ce poartă acele costume și acele măști. Spectacolul, care o apropia pe Ariane de teatrul popular, a fost prezentat la Avignon pe un stadion dintr-un cartier periferic și apoi într-un turneu la Milano, înregistrând un imens succes de public.

 

A reda teatrului forța sa primitivă

 

Adevărata creație colectivă a Theâtre du Soleil a fost 1789. La Revolution doit s’arreter a la perfection du bonheur (1970). Theâtre du Soleil nu avea însă sală proprie și nici bani, ceea ce i-a determinat pe cei de la Piccolo Teatro din Milano să preia pro­ducția. Așa se face că 1789, spectacolul care a impus definitiv trupa de la Soleil, s-a jucat mai întâi în Italia și abia apoi în Franța, în noul sediu din pădurea Vincennes.

Montarea cu care La Cartoucherie a fost inaugurată se des­fășura pe cinci scene legate între ele prin pasarele dând forma unui pentagon care-i includea și pe spectatori. Pe fiecare dintre aceste spații se jucau simultan diverse secvențe, actorii schimbându-și ți­nutele la vedere. Punctul culminant al spectacolului era căderea Bastiliei, moment în care ceea ce se petrecea pe rampe cobora printre privitori, actorii amestecându-se cu publicul, luminile crescând la maximum, iar vocile interpre­ților atingând și ele intensități ridicate. Viziunea celor de la Soleil propunea o imagine inedită despre trecutul Franței, era o versiune povestită de subiecții săi, de partici­panții la evenimentul istoric, ceea ce-i conferea o puternică încărcătură populară. Propunerea scenică a atras 281.370 spectatori!

Bogata fișă de creație a lui Ariane Mnouchkine sintetizează un efort uriaș pentru a reda teatrului forța sa primitivă. Entuziasmul, permanenta căutare a noului, îndrăzneala de a „deranja“, de a aborda teme universale și de a le așeza în forme uitate, dar esențiale sunt liniile care configurează universul său stilistic. La cartu­șeria care i-a devenit casă s-au instalat ulterior și alte trupe: Teatrul Aquarium, Teatrul Tempête, Épée de bois și, mai recent, Centrul de dezvoltarea coregrafică a lui Carolyn Carlson. Plus un Centru de cercetare a tradițiilor actorului.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri