Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Un traseu neclar

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Am traversat douăzeci şi cinci de ani de transformări profunde şi, pe alocuri, dureroase. România s-a schimbat, ne-am schimbat şi noi - dar nu neapărat aşa cum ne închipuiam, în decembrie 1989.

Ne-am eliberat de represiune, de pericolul de a fi persecutaţi pentru convingerile şi opiniile noastre ori pentru stilul de viaţă pe care îl preţuim. Legea este uneori nedreaptă, iar instituţiile menite să o aplice au defecte multe şi mari, însă a dispărut definitiv presiunea pe care o resimţeam în epoca vechiului regim.

Am scăpat de sentimentul că oricând poate interveni cineva care să-ţi schimbe sau să-ţi blocheze brutal planul de viaţă. Nu înseamnă că ni-l putem urma cu uşurinţă, însă obstacolele sunt, astăzi, impersonale.

Nu mai suntem obligaţi să ne dedublăm, afirmându-ne o identitate în public şi cultivând o alta, în sfera noastră privată. Nu mai există, astăzi, standarde oficiale pentru adevăr, bine sau frumuseţe. Ni le putem exprima pe ale noastre oricât de tare dorim, ceea ce nu înseamnă că alţii sunt obligaţi să ne asculte ori să ne dea dreptate.

Am intrat în era alegerii, începând de la rafturile magazinelor ce abundă în produse frumos ambalate şi terminând cu rafturile politicii, la fel de frumos garnisite. În toate aceste cazuri, riscăm să achiziţionăm produse nocive sau care, pur şi simplu, nu ne plac.

Ne confruntăm cu abundenţa informaţiei, după ce ani de-a rândul am resimţit penuria ei. Ne ignoram aproape total între noi, înainte de decembrie 1989. Nu cunoaştem cât ne-am dori (şi cât ar trebui) nici acum, când problema selecţiei şi cea a manipulării au atins cote grave. La fel se întâmplă şi în relaţia noastră cu ceilalţi.

Dialogul şi deliberarea s-au dovedit a fi provocări mai dificile decât ne aşteptam. După ani de tăcere impusă, iluzia armoniei a făcut loc unei agasante cacofonii. Violenţa şi indecenţa s-au numărat printre numeroasele surprize neplăcute, din acest punct de vedere.

Au avut dreptate cei ce ne avertizau că, într-o societate liberă, acţiunea în comun este dificilă şi adesea frustrantă. Nu avem suficientă încredere în ceilalţi pentru a reuşi să mergem alături de ei, fără rezerve. De aceea, ratăm adesea promovarea unor cauze bune sau nu reuşim să blocăm iniţiative dăunătoare.

Nu ne-am lămurit în ceea ce priveşte capacitatea noastră de a influenţa mediul în care trăim. O facem, desigur, dar adesea ne-am dori ca vocea noastră să fie cea decisivă - un obiectiv periculos şi, din fericire, imposibil de atins. Domnia numerelor mari netezeşte aroganţa şi intoleranţa, deşi o face într-un mod ce nu-i poate aduce prea multe aclamaţii.

Acceptăm cu greu faptul că suntem dependenţi de alţii (străini şi îndepărtaţi) şi că această dependenţă se exercită prin mii de canale pe care nimeni nu le poate controla. Am dori ca lumea să fie mai simplă, iar traseele influenţei şi puterii să fie mai clare - uneori, cădem în capcana teoriilor conspiraţiei.

Ne dorim să fim respectaţi şi iubiţi, ca persoane şi ca naţiune, dar de multe ori suferim la capitolul respectului şi iubirii faţă de celălalt. Nu am ajuns, încă, buni practicieni ai reciprocităţii în raporturile între oameni şi între grupuri.

Cu siguranţă că fiecare dintre cititori ar putea adăuga o multitudine de observaţii pe această listă sau ar putea să le elimine pe unele dintre cele expuse mai sus, considerându-le nerelevante. Oricum, semnatarul acestui articol îşi menţine interogaţiile, rezerva, dubiile. Procesul de schimbare continuă. Ştim sigur că evoluăm, putem inventaria etape din trecut şi posibile repere în viitor. Traseul general, însă, rămâne deocamdată neclar.

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”  

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri