O ieșeancă cere daune de 50.000 lei de la amanta soțului, o fostă prietenă a sa. Instanța: „Adulterul nu e ilicit”

Mamă și fiică, A.C. și E.C. au chemat-o în judecată pe I.V., cerând obligarea acesteia la plata unor despăgubiri de 50.000 de lei. Reclamantele au arătat că, în iunie 2021, fiica, E.C., suferise un accident de circulație. În urma fracturilor suferite, i se recomandase efectuarea unor ședințe de kinetoterapie. Soțul lui I.V., F.V., o ajutase pe E.C., transportând-o cu mașina la diferite instituții medicale. Geloasă, I.V. ar fi început să scrie mesaje injurioase pe paginile de Facebook ale celor două. Faptul le afectase și din punct de vedere profesional, întrucât foloseau paginile pentru a-și promova serviciile de psihoterapeut pe care le ofereau.

Relația cu pacienta s-a înfiripat la o pensiune

De cealaltă parte, I.V. a cerut și ea daune morale, tot de 50.000 de lei, pentru faptul că E.C. ar fi întreținut relații sexuale cu F.V., timp de 9 luni. Ea a arătat că cele două familii se cunoșteau de mult, întreținând relații de prietenie. În vârstă de 65 de ani, F.V. fusese antrenor de fitness și fusese de acord să o pregătească în acest sens și pe E.C., în vârstă de 32 de ani. Relația dintre cei doi devenise intimă în septembrie 2020, consumându-se la o pensiune. Se încheiase în iunie 2021, când fostul partener israelian al lui E.C. se întorsese în țară. Acesta provocase accidentul rutier în urma căruia fusese rănită E.C.

I.V. a acuzat-o pe E.C. că îi influențase negativ și fiul, în vârstă de 18 ani. I-ar fi sugerat să consume substanțe halucinogene, l-ar fi îndemnat să fure din casă diverse mărunțișuri și i-ar fi spus că mama sa ar trebui internată la Institutul de Psihiatrie. Femeia recunoștea că trimisese mesaje vulgare celor două reclamante, dar a susținut că fuseseră doar mesaje private, pe Messenger. Admitea că fiecare individ are dreptul la onoare și demnitate, dar poziția în care se afla E.C., de fostă amantă a soțului său și de falsă prietenă a sa o descalifica.

Magistrații Judecătoriei au abordat disputa dintre cele două părți din perspectiva răspunderii civile delictuale. Conform legii, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Pentru angajarea răspunderii, trebuie dovedită existența faptei ilicite și a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre cele două și a vinovăției.

S-a folosit de drepturi rezervate jurnaliștilor

Judecătorii au constatat că cele spuse de I.V. erau doar parțial adevărate. Femeia le trimisese mesaje celor două reclamante pe Messenger, dar postase și un mesaj injurios pe pagina de Facebook a acestora, care avea caracter public. I.V. invocase în apărarea ei jurisprudența europeană vizând libertatea de exprimare a jurnaliștilor, care acoperă recurgerea la un anumit grad de exagerare sau chiar provocare. I.V. nu era însă jurnalistă și nu săvârșise fapta într-o astfel de calitate. „Nu poate fi reținută ca fiind justificată conduita pârâtei deși, într-adevăr, se reține ca probată împrejurarea afirmată, respectiv întreținerea de către reclamanta E.C. a unei relații sexuale cu soțul acesteia”, au arătat judecătorii. De asemenea, postarea publică a mesajului prezentând aspecte legate de viața intimă, pe pagina profesională de Facebook a reclamantelor era de natură să le aducă acestora o atingere competenței, probității și pregătirii lor profesionale.

Exista deci fapta, prejudiciul și legătura dintre cele două. În privința vinovăției, magistrații nu au avut niciun dubiu. „Nu poate fi primită apărarea pârâtei potrivit cu care la momentul scrierii acestor mesaje se găsea într-o stare de puternică tulburare, de surescitare nervoasă, mânie, indignare. Pe de altă parte, deși nu poate fi negată suferința pârâtei, o astfel de împrejurare nu poate nicicum justifica acțiunea sa ulterioară, altfel având natura unor acte repetate”, au spus aceștia.

Este sau nu adulterul o faptă ilicită?

În analiza plângerii depuse la rândul său de I.V., condițiile răspunderii delictuale au fost mai puțin clare. Judecătorii nu puteau considera drept o faptă ilicită o legătură amoroasă în afara căsniciei. Adulterul a fost considerat o faptă penală doar până în 2006, când articolul respectiv din Codul Penal a fost abrogat. În schimb, putea fi considerat drept ilicit comportamentul lui E.C. în calitate de psihoterapeut al fiului lui I.V. „Fapta reclamantei-pârâte (E.C., n.r.) care, pe fondul unei relații apropiate de prietenie cu familia pârâtei-reclamante (I.V., n.r.), a afirmat în mod repetat că aceasta ar suferi de probleme psihice sugerându-le atât fiului, cât și soțului persoanei în cauză necesitatea internării într-un institut psihiatric, utilizând deopotrivă la adresa reclamantei expresii precum mincinoasă, descreierată, nebună, expresii conturând sugestia unei desprinderi a copilului adolescent al pârâtei față de mama sa reprezintă o ingerință în viața privată a pârâtei-reclamante, în componenta vieții sale familiale, și are așadar natura unei fapte ilicite”, au apreciat judecătorii.

Aceștia au considerat că pretențiile bănești reciproce ale celor două părți erau exagerate. A.C. și E.C. nu demonstraseră că le-ar fi scăzut încasările cabinetului în urma conflictului cu I.V. Ca probă a injuriilor fusese prezentat un singur mesaj public injurios. Prin urmare. I.V. a fost obligată la plata a doar 8.000 de lei către E.C. și a 3.000 de lei către mama acesteia. Tot la plata a 8.000 de lei a fost obligată și E.C., în favoarea lui I.V.

Soluția magistraților Judecătoriei nu a fost acceptată de E.C. și A.C., care au contestat-o. Dosarul a fost preluat de Tribunal, ieri desfășurându-se primul termen de judecată a apelului.

Publicitate și alte recomandări video