Unde dai și unde crapă

În fuga continuă și accelerată spre un confort absolut, foarte mulți din membrii speciei noastre visează cu ochii deschiși la soluții miraculoase care să rezolve, fără ca ei să facă nici un efort, dintr-o mișcare, problemele cele mai complexe. Trebuie să existe o pastilă pentru orice. Așa cum iei una și îți trece orice durere, așa trebuie să fie una să devii genial, să poți lucra eficient 3 zile fără întrerupere sau, regina balului, să îți prelungești viața cu cât vrei tu (este obligatoriu pentru soluțiile miraculoase să respecte în tocmai dorința noastră). Pe acest teren fertil e ușor de înțeles că o pastică care a venit cu promisiunea că slăbești cât vrei, fără nici un efect secundar, și mai ales fără să faci nici cel mai mic efort, a avut un succes enorm. Și, cum se întâmplă, a creat foarte repede un cult. Oricâtă școală medicală ai fi avut și o întreagă carieră care a demonstrat că înțelegi ceva din doftoreală, nu ai nici cea mai mică șansă în fața noului zeu la care credincioșii se închină fără crâcnire.

Chiar și atunci când în noua credință apar unele fisuri, sunt zei noi pregătiți să îi ia locul, acoperindu-i scăpările celui vechi. Exact așa s-a întâmplat cu pastila creată de altfel pentru altceva, și anume tratarea diabetului, dar care s-a dovedit eficientă și în scăderea stratului care ne scade respectul de sine și ne enervează. Chiar și atunci când noul zeu s-a dovedit să aibă o latură malefică și producea efecte secundare din cele mai serioase credincioșilor, cum s-a întâmplat în cazul Ozempic-ului, s-a găsit următoarea generație de zei binefăcători (Mounjaro, Wygovy și ceilalți). Ceea ce nu a vrut să audă nimeni până acum este că, deși își îndeplinesc cu succes rolul în scăderea glicemiei, scăderea în greutate asociată nu se face doar pe seama țesutului adipos, ci, într-o proporție importantă, și pe seama țesutului muscular (da, a mușchilor, ai citit bine). Uneori până la 40%. Și vine un grup de cercetători de la Universitatea Washington din Missouri și adâncește groapa și mai tare. Pentru că ei demonstrează, studiind peste 1100 de oameni că scăderea masei musculare este asociată direct de o îmbătrânire prematură a creierului. Utilizarea medicamentelor GLP-1 (clasa Ozempic-ului și a celorlalte) fără să fie nevoie de ele ca antidiabetice, se poate lăsa cu „moșnegirea” creierului, ceea ce mă îndoiesc că mulți dintre voi își doresc. „Participanții cu mai multă masă musculară au avut, în general, creiere cu aspect mai tânăr, în timp ce cei cu mai multă grăsime abdominală ascunsă în raport cu masa musculară au avut creiere cu aspect mai îmbătrânit”, a rezumat Dr. Cyrus Raji, descoperirile studiului.

Așa că, până când dezvoltatorii acestor medicamente își vor da seama cum să le ajusteze ca formulă și dozaj încât să pierdem doar grăsimea și să păstrăm mușchii intacți, poate ar fi bine să găsiți metode mai „sănătoase” de slăbire. Un creier atrofiat nu mai are nici o satisfacție din stima de sine a unui corp de invidiat.

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi

Publicitate și alte recomandări video