Unde şi cum descoperim muzică nouă în 2023. Episodul 2: despre streaming

În primul episod dedicat descoperirii de muzică nouă am vorbit în principal despre ipostazele în care suntem ascultători pasivi (radio, seriale, filme, jocuri video sau online, TikTok etc.) Probabil cea mai facilă cale de a găsi activ muzică nouă în 2023 este prin intermediul platformelor de streaming specializate: Spotify, Apple Music, Deezer, Tidal (care are cea mai bună calitate a sunetului), Amazon Music, Qobuz etc.

Cel mai performant algoritm bazat pe inteligenţă artificială a fost dezvoltat de Spotify, compania suedeză care a ajuns să domine piaţa globală, cu peste 400 de milioane de utilizatori (există o serie de 6 episoade tip docu-dramă pe Netflix, inspirată de cartea Spotify Untold, care detaliază istoria acestei platforme). E drept, gigantul Apple a venit mult mai târziu cu serviciul Apple Music, care a înlocuit greoiul iTunes, însă momentan e doar pe locul doi în această bătălie, deşi catalogul său de peste 90 de milioane de cântece, comparabil ca mărime cu cele ale Deezer, Tidal şi Amazon Music, e aproape dublu faţă de cel al Spotify, care are în jur de 50 de milioane de titluri.

Chiar şi aşa, şi cu toate că e singura platformă de top care încă nu a deschis un serviciu Hi-Res (deşi îl tot anunţă de ceva vreme), pentru audiofili pretenţioşi la calitatea fişierelor disponibile, Spotify rămâne prima alegere a celor care vor să asculte gratuit muzică. Folosindu-se de istoricul ascultărilor fiecărui utilizator, face recomandări personalizate, extrem de precise. Ai parte astfel de un playlist cu descoperiri săptămânale (cu muzică şi nouă, şi mai veche), unul cu noutăţile absolute (Release Radar – cântecele lansate în săptămâna respectivă), precum şi 6 mix-uri muzicale diferite, bazate pe câte un anumit stil ascultat anterior, dar care include şi numeroase sugestii de artişti asemănători sau compatibili cu cei din istoric. Alte instrumente puternice sunt: playlist-urile publice pe diferite genuri şi categorii, pe care le poţi include în propria bibliotecă de fişiere audio; secţiunea Fans also like, care îţi arată ce alţi artişti sunt îndrăgiţi de cei care ajung pe pagina unui anumit artist; şi activitatea prietenilor, unde poţi vedea în timp real ce ascultă cunoştinţele tale.

Şi celelalte platforme – Apple Music, Tidal, Deezer etc. – oferă o parte dintre aceste facilităţi, însă nu la acelaşi nivel de acurateţe. De aceea, un artist vânează un loc în playlist-ul cu noutăţile muzicale care apare pe Spotify în fiecare vineri aşa cum erau vizate, pe vremuri, recomandările de top ale radiourilor, care erau difuzate în regim de heavy-rotation. Aceasta este şi o explicaţie pentru colaborările dintre artişti din ce în ce mai diverşi ca gen muzical şi publicuri (ex. Post Malone şi Ozzy Osbourne, Ed Sheeran şi J Balvin etc): cu cât apari în playlist-uri mai diverse tematic şi public, deci figurezi în mai multe categorii şi poţi fi găsit în căutările din aplicaţie după mai multe cuvinte cheie, cu atât vei avea parte de o audienţă mai numeroasă şi de mai multe streams (ascultări/ vizualizări). Iar artiştii primesc o (mică) parte din încasările făcute de aceste platforme sub forma plăţii unor drepturi de autor – nesemnificative cantitativ pentru artiştii aflaţi la început sau mai puţin popular, dar asta e o altă discuţie.

YouTube Music, platforma dedicată a giganţilor video cumpăraţi de Google, mult mai nouă şi ea decât Spotify, are atât variantă web, cât şi aplicaţie pentru telefoane mobile. Pe lângă că pentru cei mai mulţi din Generaţia Z e singurul serviciu de streaming folosit, YouTube Music are în plus de oferit, pe lângă videoclipurile oficiale ale pieselor, numeroase variante live ale cântecelor, diverse remix-uri şi playlist-uri bazate pe istoricul ascultărilor. Ce e de remarcat însă e că, pe cât de personalizat şi specific e algoritmul Spotify, pe atât de lejer şi permisiv e cel folosit de YouTube. Poţi avea parte de un cântec al aceluiaşi artist sau al unuia similar, dar în acelaşi timp te poţi trezi cu ceva despre care nu te-ai fi putut niciodată gândi că ar merge asociat cu piesa de la care ai plecat.

În cazul Pandora, cea mai mare platformă de publicitate audio digitală din SUA, îţi poţi crea staţii de radio pe internet în funcţie de preferinţele tale, iar recomandările devin, în timp, din ce în ce mai bune datorită proiectului genomului muzicii. The Music Genome Project se bazează pe analiza muzicii făcute de specialişti, care au descoperit nu mai puţin de 450 de caracteristici pe care le poate avea fiecare piesă, de la gen la fiecare instrument folosit şi până la atributele vocilor. Ca un arbore genealogic pentru cântece, odată ce începe să înţeleagă ce fel de muzică îţi place şi care nu, îţi va recomanda atât producţii mai vechi, cât şi piese mai noi, cu o acurateţe care o poziţionează drept cea mai bună platformă pentru descoperit muzică pe gustul tău.

Ce trebuie însă menţionat este că platformele de streaming, probabil cea mai facilă metodă de introducere a muzicii noi, încurajează o descoperire decontextualizată. Accentul nu se mai pune pe albume, ca în cazul vinilurilor, casetelor sau CD-urilor, ci pe single-uri, iar artistul devine mai puţin important decât cântecul în sine. Pentru a asculta cântecul pe care-l auzeai la radio, înainte trebuia să cauţi numele artistului, apoi albumul de pe care făcea parte. În epoca pre-internet, căutarea se făcea în magazinele de specialitate sau în colecţiile prietenilor. Fiecare album venea însoţit de o anumită grafică, fiecare artist avea propriul stil, o anumită aură dată de acţiunile sale, de cum se promova, şi folosea imagini care acum sunt expediate undeva în colţul ecranului.

Deşi acum poţi apăsa pe un buton şi să ai parte de versuri direct în aplicaţie, uneori chiar sincronizate cu melodia, experienţa de a le căuta pe coperta sau cărticica care însoţea formatul analog, pe vinil sau CD, oferea o altă interacţiune cu artistul şi contribuia la stabilirea unor legături mai profunde. De aceea, fenomenul one-hit-wonder, care presupune că artistul are un singur cântec de succes în carieră, va fi mai pregnant: faptul că cineva îţi ascultă azi o melodie nu garantează că va fi interesat să asculte şi albumul de pe care face parte sau să vrea să afle mai multe despre tine ca artist. Iar artiştii se simt din ce în ce mai puţin obligaţi să lanseze albume, dacă e suficient să plaseze pe platformă un cântec care să aibă succes. Sau, din contra, să lanseze cât mai multe albume noi (exemplul pe care l-am dat al trupei care a scos nu mai puţin de 5 albume noi în 2022 e grăitor) pentru a rămâne cât mai mult în atenţia celor mereu aflaţi în căutare de ceva nou.

George Pleşu este manager cultural, preşedintele Asociaţiei AltIaşi

Publicitate și alte recomandări video