Arătam într-un alt text pe această temă că după 30 de ani preferăm muzica pe care o cunoaştem deja în faţa oricăror noi influenţe, iar un lucru important de luat în calcul în momentul în care ascultăm muzică nouă este starea de spirit pe care o avem. Modurile şi locurile unde descoperim muzică nouă s-au schimbat destul de mult în ultima decadă, iar noile generaţii au, la rândul lor, alte tipare de consum şi interacţiune.

Conform unui studiu făcut în al treilea trimestru al anului 2022, doar 15% dintre respondenţi au declarat că pentru ei e dificil să descopere muzică nouă. Acest lucru înseamnă că revine în sarcina artiştilor şi a echipelor lor de marketing să-şi impună muzica pe o piaţă suprasaturată, care continuă să fie inundată de conţinut. Dacă până acum 20-30 de ani radioul era sursa principală de unde ascultai muzică nouă, acum pe primul loc este YouTube, urmat de radio şi serviciile digitale (Spotify, Apple Music, Tidal, iTunes, Amazon Music etc.).

Un alt mediu propice pentru promovarea muzicii este televiziunea: dacă celebrul MTV a ajuns să nu mai aibă aproape nicio legătură cu muzica, iar celelalte canale n-au ajuns niciodată la influenţa sa, serialele, filmele şi reclamele au devenit platforme foarte importante. Doar Stranger Things, un serial popular de pe Netflix, a reuşit să transforme un single din 1985 al artistei Kate Bush într-un număr 1 în topul Billboard. Cifrele de streaming au crescut, doar în SUA, cu 9.900% pentru Running Up That Hill, iar reţelele sociale din China au fost „contaminate”, la rândul lor, de cântecul respectiv. Master of Puppets, un clasic Metallica din 1986, a fost promovat în episodul final al sezonului al patrulea al aceluiaşi serial, ceea ce a determinat tinerii fani Stranger Things să se familiarizeze cu legendara formaţie americană.

Şi alte seriale au avut impact asupra unor cântece mai vechi: Lupin a reactivat o piesă, Meaning, al Cascadeur, din 2011, iar Bridgerton a readus în atenţie Material Girl al Madonnei, precum şi un cover după Stay Away, Nirvana. Tot Nirvana a beneficiat, prin cifrele de streaming ale Something In The Way, de lansarea filmului The Batman cu Robert Pattinson. Un serial pentru adolescenţi, Euphoria, a transformat un cântec obscur din 1978, Right Down the Line al lui Gerry Rafferty, într-unul popular pentru Generaţia Z.

În anii ‘80 sau ‘90, cântecele folosite pentru reclamele TV erau de multe ori reincluse în topuri, iar artistul respectiv se bucura de atenţie pentru întregul său material discografic. De exemplu, Should I Stay Or Should I Go al trupei The Clash a revenit pe primul loc al topului din Marea Britanie după ce a fost folosit într-o reclamă pentru Levi’s în 1991, iar albumele trupei de punk londoneze au cunoscut o creştere a vânzărilor. Acest lucru nu s-a întâmplat şi cu Kate Bush, al cărui material nu a devenit mult mai popular odată cu „redescoperirea” de anul trecut a hit-ului Running Up That Hill.

Pentru Generaţia Z (cei care au între 10-25 de ani), TikTok-ul este o sursă din ce în ce mai importantă, deşi acolo accentul se pune nu pe artişti, ci pe piese individuale, nu neaparat noi, care devin virale din diverse motive. În 2022, printre cântecele populare s-au numărat We Don't Talk About Bruno de pe coloana sonoră a animaţiei Disney Encanto; Major Bag Alert ft. Migos de DJ Khaled, o piesă din 2017 care s-a bucurat de o revenire datorită unui trend TikTok; piesa tematică dintr-o emisiune educaţională, Reading Rainbow; Just A Cloud Away de Pharrell Williams de pe coloana sonoră a Despicable Me 2; As It Was de Harry Styles, populară şi pe alte reţele, dar care a fost folosită în peste 2,5 milioane de TikTok-uri de la lansarea din 1 aprilie; First Class de Jack Harlow; About Damn Time de Lizzo, utilizat în peste 3 milioane de video-uri; sau Jiggle Jiggle de Duke & Jones şi Louis Theroux, care nu era un cântec până când un producător nu a luat un fragment dintr-o intervenţie a unui jurnalist, a trecut-o prin soft-ul specializat Autotune şi l-a propulsat apoi drept coloană sonoră pentru aproape 7 milioane de videoclipuri de pe platformă.

Încercările caselor de discuri de a transforma vedete TikTok în artişti cu impact pentru publicul larg, din afara reţelei, au eşuat, precum în cazurile Jeven Reliford, un puşti care a adunat 3,5 milioane de urmăritori cu clipuri cu el cântând sau Lil Huddy, cu peste 30 de milioane de urmăritori, promotorul subculturii e-boy şi unul dintre cei mai importanţi influenceri. Cu toate că staruri precum Doja Cat sau Sam Fender au beneficiat din plin de platforma chinezească, principala provocare pentru industrie va fi ghidarea noilor generaţii spre a aprofunda muzica unui artist, nu doar un cântec. Aici se vede diferenţa între Generaţia Z şi Mileniali, cei care sunt mai inclinaţi să devină interesaţi de întreg catalogul unui artist pe care-l descoperă.

Tot pentru Generaţia Z, jocurile video sunt la fel de importante pentru descoperirea de muzică nouă precum televiziunea. Dacă în anii ‘90 şi 2000 jocuri precum Guitar Hero sau Pro Skater erau locurile unde ascultai muzică nouă, acum League of Legends (ex. Lil Nas X - Star Walkin’), Fifa (ex. Bad Bunny, Gorillaz sau Peggy Gou), Fortnite (unde Ariana Grande a avut chiar o serie de concerte), Minecraft sau Grand Theft Auto sunt extrem de influente printre tineri. Conform unui director al trustului Electronic Arts (EA), orice cântec din Fifa va fi ascultat de peste 1 miliard de ori!!!

Niciun om de radio, critic muzical sau DJ/VJ n-a avut atâta influenţă asupra publicului (nici măcar în perioada de glorie a mediilor respective) pe cât au acum cei care selectează muzică pe coloanele sonore ale serialelor sau jocurilor video.

George Pleşu este manager cultural, preşedintele Asociaţiei AltIaşi