Unirea ca axă a istoriei noastre
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Unirea ca axă a istoriei noastre

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Unirea este incontestabil axa istoriei noastre moderne, întrucât de realizarea ei depindea existenţa naţională. Ea s-a construit pe existenţa unei premise - unitatea neamului şi a unei realităţi dramatice - risipirea neamului. Din îngemănarea acestora a rezultat metoda la care a recurs generaţia unirii, şi anume aceea de a pune istoria să lucreze astfel încât risipirea să fie înlocuită cu unitatea. 

Primul lucru pe care l-au constatat oamenii începutului de drum a fost acela că în ciuda vechimii şi a numărului românilor, ei nu-şi pot împlini misiunea istorică în lipsa unităţii. Unirea nu trebuia deci inventată, întrucât se baza pe unitatea neamului. Originea comună, limba, credinţa şi tradiţiile erau tot atâtea premise ca unitatea să se poată înfăptui. Până aici lucrurile arată bine, sunt clare şi numai bune de pus la lucru, în realitate ele au fost complicate de contextul geo-politic de la mijlocul veacului al XIX-lea. Şi aceasta întrucât unirea românilor într-un stat naţional implică schimbarea hărţii politice.

Oamenii de cultură şi ctitorii de instituţii ale emancipării (şcoala, biserica, teatrul, presa etc.) şi-au făcut datoria, pregătind naţiunea pentru ceea ce avea să fie statul unitar. Fără lucrarea şi idealismul lor, naţiunea nu ar fi putut să fie mobilizată să creadă într-un viitor comun. Generaţia paşoptistă a înarmat naţiunea cu o nouă viziune asupra statului, care trebuia să fie unul al dreptăţii şi al cetăţenilor liberi, nu al privilegiaţilor. Într-un cuvânt statul urma să fie modern ori să nu mai fie deloc. Şi nu era puţin lucru să-i convingi pe deţinătorii puterii şi ai avuţiei naţionale că lucrurile nu mai pot continua ca în trecut, că puterea trebuie împărţită, iar averea redistribuită. Boierii şi biserica, adică principalii titulari ai marilor averi, ar fi avut toate motivele să se opună acestor inovaţii, dar nici unii, nici alţii nu au mers până la capăt. Şi ei au înţeles că vremurile s-au schimbat şi doar împreună putem să ne mântuim. Nu a fost o revelaţie în această concluzie, ci un proces complicat de limpezire. Însă nici cu aceste achiziţii nu am fi ajuns la liman, dacă nu am fi înţeles problemele esenţiale ale veacului al XIX-lea şi nu am fi stăpânit arta diplomaţiei, care ne-a ajutat să deprindem că apariţia statului român înseamnă să-ţi pui în acord idealurile cu limitele posibilului. În lipsa acestei înţelepciuni nu am fi reuşit să convingem Europa, construită de la Congresul de la Viena, din 1814-1815, pe conceptul echilibrului între puterile continentale. Atunci când românii au deprins să-şi negocieze viitorul cu puterile Europei aveam deja o şcoala diplomatică strălucită. De aceea unirea, negociată încă din vremea Războiului Crimeei şi edificată în anii domniei lui Cuza, a fost un act temeinic, reuşind mai apoi să treacă proba timpului. De altfel toate actele publice importante din a doua jumătate a veacului naţiunilor stau sub semnul maturităţii. Unirea nu a fost deci un cadou al puterilor europene, şi în principal al Franţei, ci rezultatul înţelepciunii elitelor româneşti de a convoca Europa întru susţinerea cauzei noastre.

Oricine are dreptul să spună ce vrea despre felul în care românii au reuşit să-şi realizeze idealurile. Cei a căror interese au fost lezate de apariţia statului român modern la 1859 şi consolidarea lui în deceniile ce au urmat au minimalizat efortul românesc, aşezându-l în registrul minor şi încercând să nu-i prevadă viitor. Şi nu au fost puţini cei care au făcut-o. Curios este că destui români crescuţi în cultura orientală a zeflemelei le acordă credit, iar adesea pseudo-ideile îşi fac loc şi în presă. Vom reveni asupra subiectului într-un articol viitor.

Între întâmplare, oportunitate şi continuitate există un acord subtil în istorie, acord care nu este accesibil tuturor. În niciun caz spiritelor meschine ori mediocre. Dacă o clipă ar fi încetat să creadă că unirea este posibilă prin lucrarea inteligenţei, a perseverenţei şi a temeiniciei, românii nu s-ar fi întâlnit nici cu clipa astrală de la 1918. Mereu ai de ales în istorie între mai multe căi de urmat. Românii au câştigat pariurile de la 1859 şi 1918 pentru că au ales bine, nu prin jocul hazardului, precum înclină să creadă unii, ci prin cel al inteligenţei, al încrederii, al spiritului de sacrificiu, şi nu în ultimul rând al investiţiei în cunoaşterea trecutului. Iar din îmbinarea acestuia a rezultat viziunea.

Anul 1918 a fost urmat, la fel ca la 1859, de reforme care au făcut din România o ţară modernă, desigur, nu la modul ideal, dar în orice caz elitele au lucrat ca ţara să fie prietenoasă cu locuitorii ei, chiar dacă nu şi eficientă, precum ne-am dorit.

Am desenat această schiţă istorică a ideii de unire, dar aceasta are şi povestea ori personajele ei legendare. Putem spune că aproape tot ce a avut mai bun şi mai nobil naţiunea a slujit idealul unirii: Cuza şi Kogălniceanu, Alecsandri şi Eminescu, Brătienii, Iuliu Maniu, Ion Pelivan ori Iancu Flondor, Regele Ferdinand ori Regina Maria. Iar lista este din fericire mult mai lungă.

Unirea e tot ce am înfăptuit mai bun în ordinea majoră a istoriei noastre din ultimele veacuri. A nu se înţelege de aici că a dispărut instantaneu discordia dintre noi, dar pe aceasta nu o omagiem şi nu-i dăm onorul. De aceea, atâta vreme cât nu am pierdut ultima urmă de încredere în noi înşine, se cuvine să omagiem actele unirii şi oamenii care le-au ctitorit.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Banii pesediştilor

Cătălin ONOFREI

Banii pesediştilor

De unde va lua PSD fondurile pentru pensiile românilor?

Filmuletul zilei

opinii

Şarlatani

Briscan ZARA

Şarlatani

Practic, la ora actuală, în mediul politic şi în majoritatea instituţiilor de stat, unde se fac cele mai mari furturi, procentajul escrocilor, al celor cu acte false este la cel mai înalt nivel din istorie. Iar aceşti oameni nu iau bani nemeritaţi de la hoţi, ci de la restul cetăţenilor plătitori de impozite, de la noi toţi. Deci ochii-n patru!

Paradigma dezvoltării durabile

Ciprian IFTIMOAEI

Paradigma dezvoltării durabile

De ceva vreme, în spaţiul public, se vorbeşte despre necesitatea reducerii sărăciei sub toate formele în care se manifestă, oriunde în lume, facilitarea accesului tuturor oamenilor la servicii de educaţie şi sănătate, promovarea egalităţii de gen, dezvoltarea unor oraşe şi comunităţi durabile, prietenoase cu mediul înconjurător. Toate aceste teme şi preocupări sunt interdependente şi au o istorie de câteva decenii, fiind circumscrise paradigmei dezvoltării durabile.

Moştenirea lui Trump (I)

Mihai DORIN

Moştenirea lui Trump (I)

Cu patru ani în urmă, un om din afara sistemului câştiga alegerile prezidenţiale din SUA. Eram acolo şi am urmărit convenţiile naţionale ale celor două mari partide americane. 

pulspulspuls

Mare dezbatere ştiinţifică online: era Actimel, sau Zuzu?

Mare dezbatere ştiinţifică online: era Actimel, sau Zuzu?

Vedem prin mediul online şi nu numai câtă supărare a produs unora episodul jenant din Piaţa Unirii, cel al pomădării premarelui Mihai Chirica cu iaurt (Actimel zic unii, Zuzu spun alţii: asta mai rămâne de studiat). 

Caricatura zilei

Cerere

Editia PDF

Bancul zilei

In Antarctica s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura de pe glob: -93,2 grade ...prin urmare va propunem sa ne reami (...)

Parteneri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.