Unirea cu Republica Moldova: noi o vrem, dar clasa politică românească v-ați întrebat dacă o vrea?

Fără nicio excepție, sondajele de opinie din ultimii ani care au inclus referiri la posibila unire a Republicii Moldova cu România au indicat un răspuns pozitiv majoritar și constant din partea populației din țara noastră. De la cifre surprinzător de mari, circa 65-70% în 2024-2025, la 57% „pentru” (cu 37% „împotrivă”) în ultimul sondaj făcut public: CURS, ianuarie 2026.

Văzând astfel de procente, stai și de întrebi, mai în glumă, mai în serios, ce mai așteaptă clasa politică românească, și de ce nu ne unim odată! Ne mai temperăm, firește, când vedem cam ce procente sunt dincolo de Prut. Sondajele mai vechi arătau un sprijin popular pentru unire situat undeva la 35-40%, sprijin care pare să fi crescut odată cu lansarea ideii de unire chiar de către președinta Maia Sandu: cel mai recent sondat de dincolo de Prut (ATES Research) indica un procent de 44% pentru unire și de 39% împotriva acesteia.

 Citește și – Republica Federală România. Ce mesaj transmite de fapt Maia Sandu? Și către cine?

 Dar, dincolo de ce vrea populația, un astfel de deziderat, un astfel de obiectiv major, foarte complicat dincolo de decizia formală, trebuie să fie, măcar în primă fază, dacă am vrea vreodată să se materializeze în ani, un obiectiv politic mai întâi. Și nu unul de partid, ci unul  de anvergură națională, una aproape unanimă, sau măcar majoritară, la nivelul partidelor politice și, implicit, al Parlamentului.

V-ați întrebat, luate „bucată cu bucată”, câte partide de la noi își doresc acum, cu adevărat, dincolo de fanfaronada declarațiilor care dau bine în zile festive, unirea României cu Republica Moldova? Nu ridicăm întîmplător problema. Ați observat cât de reținută a fost întreaga noastră clasă politică după ce Maia Sandu a lansat ideea unirii, ca o posibilitate pentru țara sa?

De ce credeți? Pentru că cei mai mulți dintre liderii acestora nu văd lucrurile decât în termeni electorali, numărând procente, reacții, aplauze, și pe termene de maximum 4 ani, cât durează un mandat. Viziune pe termen lung, câștiguri indirecte pentru țară, nu pentru partid, un stat mai puternic la masa celor importanți, influență regională etc.? Avem mari dubii că astfel de probleme se discută la ședințele interne de partid.

Haideți să luăm, așadar, formațiunile politice pe rând! Pentru că, vrem sau nu, calculele electorale ale partidelor legate de un astfel de demers sunt importante, mai ales în faza incipientă a proiectării deciziei, dacă va fi să ajungem acolo.

USR a fost clar partidul care s-a exprimat fără rezerve de partea Maiei Sandu atunci când aceasta a adus în discuție publică subiectul unirii. E de înțeles poziționarea, fie și urmare a faptului că USR este popular ca partid dincolo de Prut, dar mai ales în diaspora basarabeană. Lucru care s-a văzut de altfel și la ultimul vot.

UDMR – Președintele Kelemen Hunor a spus-o clar, într-un interviu de acum câteva zile, răspunzând unei întrebări explicite despre unire: să ne preocupe integrarea Moldovei în UE, nu unirea, care nu i se pare fezabilă. Un răspuns care nu ar trebui deloc să ne mire, căci este cât se poate de logic pentru un lider al UDMR. Formațiunea maghiarilor români are probleme tot mai grave la alegerile parlamentare în a trece pragul electoral. În cazul unei majorări a populației ne-maghiare, prin unire, e clar că acel prag va deveni foarte probabil de neatins. Asta ca să discutăm doar despre acest aspect.

PSD – Aici nu am avut nicio reacție relevantă referitoare la unire, în ultimele luni. Putem însă presupune că există motive să nu producă prea mare bucurie printre liderii social-democrați atenți la aritmetica electorală. PSD, care era un mare susținător al coruptului Vlad Plahotniuc când acesta conducea țara, nu a fost niciodată un partid prea iubit peste Prut. Deci, sunt explicații…

PNL a fost în general pro-unire, câteva declarații ale liderilor liberali fiind extrem de tranșante. De altfel, și preferințele electorale de peste Prut nu-i dezavantajează deloc pe liberalii de dincoace, de la noi.

AUR – Cu un lider de partid care are interdicție să treacă Prutul, pe motiv oficial că e om al rușilor, nu mai încape nici-o precizare suplimentară despre ce fel de relație și-ar dori AUR cu Chișinăul.

Nici nu mai e cazul să numărăm procente: stăm tare prost, dacă ne dorim unire. Poate să vrea populația unire și în procent de 90%, sau chiar 99%: la acest moment este clar că nu prea are cine să facă primul pas: s-o inițieze politic. Deocamdată, atâta s-a putut…

Publicitate și alte recomandări video