Caută 
Unirea cu Republica Moldova trebuie să se întâmple cât mai repede. Este datoria morală a țării noastre
4 MIN
Ce mi-ar plăcea? Să mergem ca nemții în ‘89 la zidul din Berlin, cu barosul în mână. Să radem trecerile de frontieră până nu mai rămâne nimic. Să trecem granița pe jos, să ne luăm în brațe, să bem pe malul Prutului. Prutul, un râu care nu mai separă același popor, ci devine arteră principală care dă viață țării. Realitatea nu e la fel de idilică, dar este o datorie morală ca România și românii să aibă ca plan de țară unirea cu Republica Moldova. Singura miza: să existe dorința moldovenilor, fiindcă s-au dus vremurile în care Unirea era decisă doar de elite.
Declarațiile Maiei Sandu au readus discuția despre Unire pe buzele tuturor. Personal, mă bucur că vine în sfârșit dintr-o zonă spălată și sinceră. Fiindcă m-am săturat ca tema Unirii să fie mestecată de toate partidulețele de dreapta care au gravitat în jurul lui Traian Băsescu și, ulterior, de struțo-cămila AUR. Unirea cu Republica Moldova trebuie să aibă loc: în Uniunea Europeană, într-un acord de federalizare cu România sau prin contopire. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, că am pierdut deja mai bine de 80 de ani. Timpul nu mai are răbdare în zilele noastre și anii se recuperează greu.
Noul colaborator al „Ziarul de Iași”, colonelul Radu Ștefăniță, analizează la rece ce ar însemna unirea, în textul său de debut de astăzi în publicația noastră. Eu aș vrea să adaug doar atât: este pur și simplu o chestiune de datorie morală. După 1940, când România a cedat Basarabia fără niciun foc de armă, moldovenii au suferit o radiere aproape completă. Asta pentru cine uită ce a fost Rusia și se gudură acum pe lângă monitoare când aud zăngănit de ruble. A fost eliminată prin forță, prin foc, prin dislocare. Cine a scăpat, a ajuns în România, cine s-a opus, a dispărut sau a ajuns în Siberia, că pe vremea respectivă nu erau ferestre suficient de multe și de înalte. În Republica Moldova au fost mutați peste noapte oameni și popoare fără nicio legătură cu ce se-ntâmpla acolo. Adevărații bozgori, nu cetățenii români de etnie maghiară care sunt născuți și trăiesc în România, jigniți mereu de aceeași comunitate așa-zisă suveranistă, care a acaparat și discuția despre Unire.
În timp ce în Moldova ardeau cărțile în limba română, peste România se așeza jugul comunist. În haosul din 1989, Unirea ar fi fost mai ușoară: și de făcut, și de obținut recunoașterea internațională. Anii de după au fost atât de grei încât n-ar fi schimbat mai nimic să suferim împreună cu frații moldoveni. Împreună, cred că astăzi am fi fost un stat mai puternic.
O decizia care trebuie să plece de la popor
Dar unirea nu trebuie să fie băgată pe gât moldovenilor. Trebuie să fie o opțiune a poporului, asumată. A trecut momentul elitelor și al deciziei luate pentru binele țării. Pentru cine nu-și aduce aminte, o scurtă incursiune în momentele 1859 și 1918. Formarea statului român și alipirile principatelor și regiunilor după Primul Război Mondial s-au făcut pentru că elitele de la vremea respectivă au înțeles că viitorul țării poate exista doar dacă suntem împreună. A fost cea mai bună decizie pentru momentul respectiv.
Astăzi, aceasta nu este cea mai bună decizie pentru poporul moldovean. Fiindcă oamenii trebuie să își dorească unirea, cu tot ce înseamnă ea. Am spune că înseamnă că lucrurile vor fi mai bune: pensiile și salariile vor crește, integrarea europeană devine automată pentru toți cetățenii, Prutul nu mai este o graniță, ci o arteră importantă (și economică, de ce nu) pentru România întregită.
Însă și despre români s-ar putea spune că înțeleg ce bine e în Europa, dar iată cum o mână de așa-ziși suveraniști sucesc creiere pe bandă rulantă și transformă evidența în excepție. Sigur că avem și niște puncte fierbinți, că va trebui să gestionăm Transnistria, Găgăuzia și filonul rusesc îmbibat în conștiința generală a sute de mii de moldoveni. Dar tot ei ne vor învăța cum să facem astăzi: până una alta, sunt singurii care au câștigat în războiul hibrid al rușilor. Dar a fost o victorie la mustață, la care a pus umărul diaspora și Maia Sandu. La următoarele alegeri locale diaspora nu votează, iar la următoarele prezidențiale Maia Sandu oricum nu mai poate candida. Nu în Republica Moldova.
Dar este datoria noastră ca, dacă moldovenii spun că vor, noi să răspundem un „da” necondiționat. Unirea va aduce beneficii și pentru România, în primul rând de securitate, și va concentra un pol regional fantastic alături de Polonia, Ucraina și Bulgaria.
Sigur că va trebui să negociem multe lucruri. Va fi un proces laborios, de ani de zile, care va testa rezistența și reziliența poporului român de pe ambele maluri ale Prutului. Și vor trece măcar vreo două generații până când integrarea să fie completă. Avem mult și multe de învățat unii de la ceilalți, dar important este să o facem cu toții, împreună. Acasă.
Publicitate și alte recomandări video
