Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Unite-n cuget şi simţiri

GALERIE
gin
  • gin
- +

Adunarea celor mai bune handbaliste ale ţării sub faldurile unei aceleiaşi echipe poate ajuta atât CSM cât şi echipa naţională

Cristina Dedu, Eliza Buceschi, Gabi Perianu şi Laura Chiper. Sunt cele patru handbaliste care vor semna cu CSM Bucureştii pentru a se alătura Cristi­nei Neagu în viitorul sezon handbalistic european. Toate patru, componente importante ale naţionalei României în vederea parafării viitoarelor succese la europene, mondiale şi (de ce nu?) la Jocurile Olimpi­ce. Ar fi fost frumos ca a cincea să fie Cri­na Pintea, însă aceasta a devenit titulară la cea mai puternică echipă din lume, Györi ETO şi, chiar dacă nu e prea greu de clintit de acolo (cum susţine presa internaţională), concurenţa este prea mare la braţul de tun al Crinei chiar şi pentru masa contribuabililor bucureşteni. Ne amintim, Cristina Neagu, încă cea mai bună jucătoare de handbal a lumii, a devenit accesibilă pentru CSM Bucureşti numai după ce Buducnost Podgorica a început să dea în primire, coborând din ceruri spre noi, pământenii.

Acum, o tentativă de autohtonizare a echipei fanion a handbalului românesc stârneşte controverse. Unii spun că întăririle aduse în echipa primărească din Capitală nu vor aduce saltul valoric acceptat. Că sunt în Europa ^ Brazilia jucătoare mai bune decât Perianu sau Chiper (ca de „paregzamplu“) dacă sunt bani şi ştiinţa căutării. Că Bucureştiul a pierdut bătălia cu echipa maghiară şi trebuie să contraatace pe piaţa handbalistică, din ce în ce mai bogată şi mai apetisantă. Alţii, mai naţionalişti din fire, nu prea par interesaţi de experimente de astea multinaţionale. Chiar dacă acolo scrie „CSM Bucureşti-România“ talmeş-balmeşul etnic din Bucureşti nu reprezintă handbalul românesc. Cu ce ne ajută pe noi, amatorii de handbal carpato-danubiano-pontici, succesele (victoriile, medaliile, titlurile) unei echipe pline de Mehmedovic, Lekic, Cvijic şi alte „iciuri“? Cresc cumva valoarea handbalului românesc?

Cu toate că trăim în plină epocă de globalizare-integrare-deznaţionalizare, pe care semnatarul o înţelege parţial, trebuie remarcat că asemenea reproşuri sunt într-o destul de mare măsură justificate. De acord, toţi cei care trăiesc în spaţiul CDP amintit, tremură în zilele de sâmbătă pentru evolu­ţiile elevelor lui Dragan Dukic, fiindcă, volens-nolens, reprezintă amărâtul ăsta de sport românesc. Tot atât de adevărat este că, spre deosebire de vremea defunctei Oltchim, asemenea multinaţionale gene­rează emulaţie şi concurenţă, însă cu cât de mult ajută asta echipa naţională este discutabil. Fiindcă, deocamdată, handbalul românesc înseamnă naţionala şi nu CSM, Craiova sau Vâlcea, după cum fotbalul românesc înseamnă tot naţionala şi nu FCSB, Dinamo sau Poli Iaşi. Poate, sau aproape sigur, că multe jucătoare tinere au avut ce învăţa de la vedetele CSM, dar în mod sigur o altă handbalistă tânără (şi talentată!), Aneta Udriştioiu, lustruieşte pe nedrept banca de rezerve pentru „iciurile“ amintite, cum a lustruit-o şi pentru Alison Pineau sau Bella Gulden. Ca un fapt divers, înainte de achiziţionarea unei fete de la Zalău, singurele jucătoare care mai prindeau „şaptele“ felin al tigroaicelor, erau Paula Ungureanu şi Oana Manea, handbaliste retrase de la naţională.

De aceea considerăm ca fiind salutară adunarea - fie ea şi parţială - a naţionalei tricolore sub steagul aceleeaşi echipe. Pe lângă faptul că fetele vor avea multe meciuri grele în picioare, va avea de câştigat şi omogenitatea echipei naţionale. În plus, şi pentru CSM, o asemenea echipă bine legată ar fi un câştig remarcabil, iar suporterii ar fi mai mulţi şi mai uniţi.

Cu mulţi ani în urmă, în 1994, americanii au făcut ce-au făcut şi au reuşit să aducă întreaga naţională de fotbal în aceeaşi echipă. A fost posibil, fiindcă nici MSL nu era aşa de profesonistă până în măduva oaselor cum sunt ligile europene de astăzi. Echipa naţională, condusă de neuitatul Bora Milutinovic bine legată la New York City a făcut o figură frumuşică, trecând de grupe şi pierzând la limită în faţa viitoarei campioane mondiale, Brazilia. După opt ani, SUA, cu yankeul Bruce Arena, a ajuns în sferturi şi a pierdut tot cu 0-1 în faţa Germaniei. Fireşte, în 2002 nu mai era o singură echipă „de club“ unită-n cuget şi simţiri, însă experimentul anterior şi-a pus amprenta. Handbalul calcă de multă vreme apăsat pe urmele regelui fotbal, dar încă n-a ajuns acolo. Mai este loc de experimente şi atunci de ce să nu profităm?

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri