Universul nostru, doar o „membrană” la marginea unei realități uluitor de stranii? O nouă teorie a fizicienilor de la ESA: Teoria corzilor

Acum, noi abordări oferă soluții fascinante, dar care ne cer să privim realitatea într-un mod complet diferit, relatează NewScientist, citat de Techrider.ro.

Teoria corzilor propune că toate particulele elementare din natură sunt de fapt mici corzi vibrante, atât de minuscule încât nu le putem observa direct. Diferitele moduri în care vibrează aceste corzi determină ce tip de particulă observăm, fie că e vorba de electroni, cuarci sau de misteriosul boson Higgs.

„Teoria corzilor este singurul nostru candidat viabil pentru o teorie care să explice toate forțele naturii într-un cadru unificat,” explică Antonio Padilla, fizician la Universitatea din Nottingham.

Spre deosebire de teoriile anterioare, teoria corzilor reușește să reunească toate cele patru forțe fundamentale cunoscute: gravitația, electromagnetismul, forța nucleară slabă și forța nucleară puternică. Această unificare este visul oricărui fizician teoretic.

Problema expansiunii accelerate

În anii ’90, astronomii au făcut o descoperire uluitoare: universul nostru nu doar că se expandează, dar o face din ce în ce mai repede. Această accelerare, atribuită unei misterioase „energii întunecate”, a devenit o piatră de poticnire majoră pentru teoria corzilor.

Citește și: Energia întunecată pare să evolueze în timp, bulversând viziunea oamenilor de știință asupra Universului

„Teoria corzilor poate descrie miliarde și miliarde de universuri potențiale, dar foarte puține dintre ele prezintă expansiunea accelerată pe care o observăm în universul nostru,” spune Ulf Danielsson de la Universitatea Uppsala din Suedia.

Lumea noastră ca o membrană

Pentru a rezolva această dilemă, cercetătorii explorează acum ideea că universul nostru ar putea fi o „membrană”, un fel de suprafață cu patru dimensiuni (trei de spațiu și una de timp) care plutește într-un spațiu cu mai multe dimensiuni.

Ce înseamnă acest lucru? Imaginați-vă un balon bidimensional plutind într-un spațiu tridimensional. Viețuitoarele de pe suprafața balonului ar percepe doar două dimensiuni, fără să fie conștiente de dimensiunea a treia. Similar, noi percepem patru dimensiuni, dar s-ar putea să existăm într-o realitate cu mai multe dimensiuni.

Două echipe de cercetători oferă perspective diferite

Modelul bulelor întunecate: Echipa din Uppsala sugerează că universul nostru ar putea fi membrana exterioară a unei „bule întunecate” care există într-un spațiu cu cinci dimensiuni. Aceste bule s-ar forma continuu unele în interiorul altora, fiecare reprezentând un nou univers.

Teoria capătului lumii: Cercetătorii din Nottingham propun ceva și mai radical, că universul nostru este o membrană care separă un spațiu cu cinci dimensiuni de… nimic. Literalmente marginea realității.

„În propunerea noastră, existența noastră este ca o umbră, o proiecție pe un perete la capătul lumii”, explică Padilla.

Dacă aceste teorii sunt corecte, tot ceea ce vedem și experimentăm – de la stele până la atomii din corpurile noastre – ar putea fi doar „umbrele” sau proiecții ale unor procese care se desfășoară într-o realitate cu mai multe dimensiuni.

Particulele fundamentale pe care le detectăm ar fi, de fapt, doar capetele unor corzi care există în principal în dimensiuni pe care nu le putem percepe. E ca și cum am fi personaje bidimensionale într-un film, neconștiente de proiectorul tridimensional din spatele nostru.

Citește articolul integral pe Techrider.ro

Publicitate și alte recomandări video