„Momentul 1918 a constituit apogeul unității românilor. Singurii care s-au opus au fost bolșevicii... Imediat ce a ajuns la putere, Partidul Comunist din România a procedat la distrugerea tuturor partidelor și personalităților care au contribuit la Marea Unire de la 1918. Rând pe rând, au fost arestați și condamnați, cu sau fără proces, liderii istorici care simbolizau Unirea, țărăniștii și liberalii, clericii și militarii, social-democrații și sindicaliștii, ardelenii, bănățenii, bucovinenii, basarabenii. O mare parte dintre aceștia au murit în închisoare. Au scăpat de această soartă doar cei care muriseră înainte sau se aflau în străinătate. A fost un genocid al elitelor, care a întrerupt pentru o jumătate de secol legăturile firești cu democrația occidentală”, menționează scriitorul Romulus Rusan.

O mare parte a oamenilor politici au ajuns în închisoarea de exterminare de la Sighet. „Majoritatea aveau între 60 și 93 de ani, astfel încât aproape o treime au murit pe parcursul a numai cinci ani. Între ei, liderii partidelor naționale Iuliu Maniu (80 de ani), Dinu Brătianu (84 de ani), cinci episcopi greco și romano-catolici, numeroși alți oameni politici, de litere și știință”, scrie același istoric Romulus Rusan.

Studiu de caz. Ilie Lazăr, delegat din Maramureș: 17 ani în pușcărie

Ilie Lazăr s-a născut în 1895. A fost doctor în drept al Universității din Cluj. Organizează, la sfârșitul războiului, Gărzile Naționale Române din nordul Transilvaniei și reprezintă Maramureșul la Marea Adunare de la Alba Iulia. Apoi, însoțește delegația ardelenilor la predarea actului Unirii la București. După 1918 a fost deputat. Arestat prima oară la 27 mai 1946, a fost condamnat la 7 luni închisoare. Implicat în înscenarea de la Tămădău, a fost arestat în iulie 1947, dar a refuzat cooperarea cu autoritățile. A fost închis la Galați, Sighet, Râmnicu Vâlcea, Periprava și eliberat la 9 mai 1964, după 17 ani de temniță comunistă.

Ajuns la Râmnicu Sărat, Ilie Lazăr rememorează un moment, din 1958, în care a fost implicat și torționarul Vișinescu. „Ion Mihalache era suferind de rinichi și hernie și nu i se dădea ajutor. Mihalache a făcut apel, prin codul morse, la toți deținuții. Ilie Lazăr l-a încurajat de la geam. Acesta a fost considerat un gest de mare insubordonare. L-au pus să reconstituie urcarea pe geam, iar directorul Alexandru Vișinescu, personal, a început bătaia pe care au continuat-o opt persoane. Cu această ocazie, lui Ilie Lazăr i-au fost fracturate trei coaste”, scrie Andreea Dobeș. Pe 29 ianuarie, tot prin morse, Ilie Lazăr îi transmite „bună dimineața” lui Ion Diaconescu. Împotriva lui s-au luat măsuri de sancționare cu 7 zile de izolare. 

”Azi noapte a murit bătrânul” 

Într-o discuție purtată după eliberare cu niște cunoscuți, Ilie Lazăr povestește cum a aflat de moartea lui Iuliu Maniu, aflat și el în închisoarea de la Sighet. „În 4 februarie 1953 au venit la mine doi gardieni, care erau oamenii noștri și unul zice: <<domnul președinte, mi se pare că nu iese bine astăzi>>. <<Dar de ce?>>, <<I-am dat de mâncare și îi tare bolnav>>. A doua zi dimineața, la orele opt, niște foști teologi care curățau pe sală mi-au spus: <<Domnul Lazăr, a murit Maniu>>. Atunci, pe țevile de calorifer am bătut: <<Azi noapte a murit bătrânul.>>”. 

Eliberat din colonia de muncă de la Periprava, în vara anul 1964, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu la Făgăraș. A trăit într-o modestă locuință la Cluj. A fost supravegheat informativ fără întrerupere, iar „la data de 6 noiembrie 1976, obiectivul a decedat”, după cum a  menționat, în ultima notă, ofițerul de securitate.

Continuarea, pe newsweek.ro