Urme și umbre. Însemnări mai mult sau mai puțin (ne)însemnate

Apropo de America

Am dat pe net peste un interviu cu profesorul Aurelian Crăiuțu, șeful Departamentului de Științe Politice al Universității Indiana, acordat lui Péter Demény pentru revista Matca literară („Puțini au curajul nuanței”).

Rugat să definească America “în trei adjective”, Aurelian Crăiuțu oferă următorul răspuns: “America nu e o țară, ci un continent, un simbol și o provocare.” Apoi explică: “Un continent pentru că are patru fusuri orare, mai multe climate și culturi diverse.” Și: că este un simbol pentru că America a fost unul “de la bun început, fiind comparată (de Turgot în secolul al XVIII-lea) cu un azil pentru cei care trăiesc sub regimuri tiranice. Când spui America te gândești automat la Statuia Libertății.” In fine, ar fi “o provocare, pentru că secolul al XX-lea a fost secolul Americii și la începutul secolului al XXI-lea, cele mai importante firme și inovații tot din America vin, în pofida discursurilor decliniste și a semnelor de oboseală. Cine spune America spune de asemenea Google, Microsoft, Apple sau Meta. Ce-ar mai fi atunci de spus?”

Mda, ce-ar mai fi de spus? Păi, din păcate, tot din America vine și cel mai mare pericol pentru democrațiile occidentale, anume sub forma corectitudinii politice și a progresismului (cu toate “nuanțele sale marca woke, cancel culture etc. etc.).

Ziua mondială a cartofului

Cică, am aflat, de la matinalul de pe RTL, e pe 30 mai. Numai bine să remarc faptul că prin iunie am cumpărat niște cartofi foarte frumoși și scumpi care, când am mâncat din ei, m-au făcut să exclam: Gata, au fost inventați de acum și cartofii fără gust de cartofi, chiar fără niciun gust! Sau, cum s-ar spune mai expresiv: fără niciun Dumnezeu…

Apropo de America 2 sau mic dicționar și contra-dicționar

Alegeri libere…, zic eu, optimistul. El, pesimistul: Care alegeri?

Democrația…, zic. El: Care Democrație?

Europa…, zic. El: Care Europa?

NATO…, zic. El: Care NATO?

Occidentul…, zic. El: Care Occident?

Presa, presa occidentală…, zic. El: Care presă?

SUA…, zic. El: Care SUA?

UE…, zic. El: Care UE?

De completat. Sau mai bine nu, că dau în depresie.

 “Umbra comandantului”

Aflu de la știrile extinse ale ARD (Tagesthemen, emisiunea de seara târziu pe care o pot viziona nu în direct, ci prin înregistrarea disponibilă în ARD-Mediathek) că pe lângă filmul The Zone of Interest, a fost realizat și lansat cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la eliberarea Auschwitzului documentarul Der Schatten des Kommandanten (Umbra comandantului, comandantul fiind Rudolf Höss, cel care a condus lagărul de concentrare Auschwitz). În cadrul documentarului, unul dintre fiii lui Höss, Hans-Jürgen Höss (care a copilărit în vila familiei imediat dincolo de zidul lagărului – filmul artistic The Zone of Interest se ocupă fix de viața paralelă a familiei Höss) și propriul fiu Kai Höss se întâlnesc la Londra cu supraviețuitoarea Anita Lasker-Wallfisch, 98 de ani, care a supraviețuit pentru că era violoncelistă în orchestra lagărului…

„Punctul culminant al filmului /documentar/”, citesc în cronica din Süddeutsche Zeitung, “este momentul istoric în care Anita Lasker-Wallfisch și Hans Jürgen Höss se întâlnesc, opt decenii mai târziu, la Londra, în camera de zi a Anitei Lasker-Wallfisch – Höss a adus niște prăjitură.” Supraviețuitoarea, către fiul comandantului lagărului de exterminare: „Nici pe dumneavoastră nu v-a întrebat nimeni, fiul cui vreți să fiți.” Concluzia cronicii: „Holocaustul aruncă o umbră lungă. Trauma nu se regăsește doar pe partea supraviețuitorilor.”

Și dacă…?

Și dacă progresismul e o boală progresivă?

Jurnal de știri pentru cei cu cunoștințe mai limitate de limbă

Prin iunie, emisiunea de știri de pe prim-postul public german ARD (Die Tagesschau) a introdus varianta în limbaj simplificat: cică vreo 17 milioane de cetățeni germani nu se descurcă, sunt depășiți de “limba germană normală”!?!

Apropo de Germania

Conform unui sondaj, 66% dintre nemți ar fi de acord cu reintroducerea serviciului militar obligatoriu,  32% împotrivă…

Apropo de prezidențiale

Mic reportaj de la țară despre posibili candidați la președinție pe Digi 24. Reporterul arată unei perechi de vârstnici care stă pe o bancă, printre altele, o poză cu Elena Lasconi.

– E frumoasă!, zice soțul pensionar.

– Nu că e frumoasă, e vorba să știe să țină cu poporul, Buzulică!, replică soția sa.

Jocul cu focul

PSD în varianta de cabaret politic: auzi, Make Suceava Great Again!

Cică pe spatele tricourilor (Ciolacu n-a fost singurul cu un astfel de tricou), (un) Flutur(e) își ia zborul.

Ce urmează? Make Romania Great Again?

Ce este un pitic?

Decât un om mai mic!

Auzenie

O., la telefon: …sărăcănime…

Eu am înțeles crăcănime! Dar cred că merge și crăcănime, doar că are alt sens.

Trădare

Too casual, văd într-un film, a fost tradus prin  prea frivol. Aiurea-n tramvai! Casual are, desigur, mai multe sensuri (incidental, trecător, cool, nonșalant, aerisit, lejer, informal), dar frivol nu se află printre ele. Părerea mea.

 

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video