Întrerupem șirul obișnuit al știrilor de miercuri pentru a vă da o veste de toată mâna, scumpii noștri. S-a confirmat faptul că primarul târgului, dragul de el Mihăiță Chirica, vrea să candideze la alegerile parlamentare.
Acum două luni a candidat la cele locale și a fost ales primar, după ce în ziua votului a dârdâit în biroul său și a stat cu ochii pe Mitropolie, acolo unde Sfânta Cuvioasă Parascheva face minuni îndeplinind dorințele multora. Știm bine de ce i-au clănțănit dinții la locale. Scorul opozanților săi a fost mult peste ce a reușit să strângă el, și numai faptul că aceștia, adică Cozet și Bodea, nu s-au înțeles și au candidat separat a făcut ca el să iasă pe primul loc.
Dar, iată, acum declară în presa centrală că vrea să candideze la parlamentare. În treacăt fie spus, asta cu presa centrală este ca aia cu „Uite, fa, eu am apărut la ProTV”. În fine, spune el acolo cum că nu renunță la funcția de primar și că vrea să candideze așa, de sanchi, ca să mobilizeze electoratul partidului, și să arate cum că el este angajat și dedicat.
Angajamentul lui Mihăiță, pe cât de lăudabil o fi, tot atât de nerod poate fi considerat, dacă e văzut mai de la distanță. Adică cât de serios ești dacă după ce te bați cu pumnul în piept că vrei să fii primar, spui că, iată, te sucești și vrei la parlamentare. Apoi, cât de impertinent poți să fii să insulți inteligența propriului electorat, spunându-i „votați-mă că eu nu mă duc acolo”?
În general, oare cât trebuie să fii de beat de putere să crezi că lumea care votează este o turmă care te urmează necondiționat? Sigur că mișcarea sa i-a scos din papuci mai întâi pe colegii liberali, în special pe cei din aripa Alexe. Apoi i-a enervat pe cei de bun-simț care, știind că primarul încă nu s-a dilit de tot la mansardă, au căutat o altă explicație. De aici, ipotezele cu faptul că vrea să amâne astfel dosarele penale, care-l prind din urmă, și care, dacă se termină prost, îl scot cu totul din schemă. O fi ăsta șpilul sau nu, nimeni nu știe.
Dar dacă totuși primarul este mânat de dorința sinceră de a fi angajat în competiția electorală. Dacă dă toate pe una? Adică, chiar dacă riscă să fie categorisit țicnit politic, crede că beneficiul este mai mare decât pierderea? În acest caz, jos pălăria și trecem la pasul următor. Asta înseamnă că amicul nostru Mihăiță este negreșit pus pe fapte mari. Sentimentul datoriei și al etalării atașamentului său politic trebuie dus până la capăt. Un lider politic implicat trebuie să arate acest lucru în tot ceea ce face și în tot ceea ce se întâmplă în jurul său, sau ceea ce râde la soare, cum ar spune poetul.
Puteți ghici, prin urmare, ce vine la rând? Iubiți cititori ai rubricuței noastre, Sfântă Cuvioasă Parascheva, onorat auditoriu, următorul pas este anunțul candidaturii la Președinția României.
O problemă administrativă care trebuie rezolvată urgent
Iată că ne-am luat cu politichia și am uitat de lucruri mai importante, cum ar fi acela că în Piața Agroalimentară Alexandru cel Bun s-au adus harbuji. Da, da, harbuji de ăia potriviți de mărime, cultivați la Golăiești, pe malul Prutului, proaspeți, roșii la miez și dulci, așa cum îi plăceau răposatului primar Constantin Simirad, fie-i țărâna ușoară și să aibă parte pe lume cealaltă numai de colaci pufoși și colțunași cu brânză dulce.
De aceea avem o rugăminte la mai marii urbei noastre. Faceți, vă rugăm, în așa fel încât să fie un bancomat în piață, ca să poți să scoți bani de pe card. Rugămintea vine de la un amic de-al amicului nostru Archibald Tănase (un pic cam teleleu), care a luat sâmbătă doi harbuji din piață, dar îi rămăsese cash numai de unul. Așa că a luat harbuzul și l-a pus pe un umăr, s-a dus cu el până la Minerva, a scos bani de la bancomat, a mutat harbuzul pe celălalt umăr și a făcut drumul înapoi spre piață. Acolo a luat și celălalt harbuz și a făcut iarăși drumul înapoi, cu amândoi harbujii în brațe, în timp ce la un post de televiziune din Colorado, stimați telespectatori, un comentator bâlbâit, chel și cu barbă vorbea despre sindromul de singurătate la pisici.
**** PONT ****
Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.
Publicitate și alte recomandări video