
Faptul că partidele „pro-europene” încă orbecăie în căutarea de candidați și strategii, dublat de presiunea pe care AUR și POT încearcă s-o impună Curții prin protestele de stradă, ne arată că până în momentul de față judecătorii (probabil și serviciile cu care „corespondează”) nu au ajuns la o concluzie în privința candidaturii lui Călin Georgescu.
USR refuză să-l adopte pe Nicușor Dan, Crin Antonescu se joacă de-a candidatura, PSD și PNL își fac propriile sondaje cu gândul la alte nominalizări. S-a încheiat vacanța de iarnă, dar partidele așa-zis pro-europene par încă „înghețate” în proiect, năucite de rezultatul votului din decembrie. În fapt, aparenta lipsă de soluții poate fi înțeleasă. Orice strategie electorală în perspectiva alegerilor prezidențiale din luna mai depinde de răspunsul la o singură întrebare – va mai candida sau nu Călin Georgescu?
Nicușor Dan a intrat în cursă mizând că în fața pericolului Georgescu, USR, PNL și PNL se vor încolona rapid în spatele său. Dacă ne uităm pe frânturile de sondaje care transpar în presă, primarul general al Capitalei pare varianta cea mai solidă de candidat unic, cel puțin raportat la electoratul USR-PNL. Cu precizarea că a demonstrat la alegerile locale un magnetism mai puternic în zona funcționărimii, a bugetarilor „de oraș”, decât Elena Lasconi. Altfel spus, nu e genul de candidat care să fie „regurgitat” instantaneu de sutele de mii de bugetari cu ADN pesedist.
De partea cealaltă, Crin Antonescu se hrănește cu iluzia celor peste 7,4 milioane de opțiuni pentru demiterea lui Traian Băsescu la referendumul din 2012. Dar au trecut anii, iar fostul lider PNL a șomat un deceniu. Să mai fi rămas cu un milion de nostalgici? Cam pe acolo sugerează sondajele. Problema lui Crin Antonescu e că nu are unde să mai crească. Milionul de simpatizanți pe persoană fizică e în mare măsură același milion pe care PSD și PNL îl scot cu „arcanul” la urne la fiecare „exercițiu democratic”. Iar votanții din marile orașe, mai apropiați de USR, sunt în general cei care l-au apărat în 2012 pe președintele în funcție.
Ce au în comun Nicușor Dan și Crin Antonescu? Riscul real, aproape bătut în cuie, să concureze pentru locul 3 în primul tur la prezidențiale dacă George Simion și Călin Georgescu rămân ambii în cursă. Sondajele, chiar citite fragmentat, arată că cei doi candidați „suveraniști” conduc detașat atât la capitolul încredere, cât și la intenția de vot. Altfel spus, dacă cei doi populiști sunt lăsați să candideze, e „game over”, România poate să tragă obloanele de pe acum și să aștepte violatorii ruși (de fapt, o avangardă de golani români, îmbrăcați în ii tradiționale). Dar dacă judecătorii de la Curtea Constituțională vor rămâne consecvenți deciziei luate în cazul Dianei Șoșoacă și îl vor elimina din cursă pe Călin Georgescu, jocul politic se resetează și toate variantele de tur 2 rămân pe masă.
Să nu ne amăgim. Liderii politici, inclusiv cei din opoziție (USR, AUR, SOS), primesc îndeobște semnale de la CCR în privința unor decizii constituționale cu impact major. E iluzoriu să credem că află soluțiile Curții în aceași zi cu muritorii de rând. În fapt, majoritatea magistraților constituționali le sunt foști colegi de partid, dialogul între politicieni și judecătorii CCR e la ordinea zilei. Faptul că partidele „pro-europene” încă orbecăie în căutarea de candidați și strategii, dublat de presiunea pe care AUR și POT încearcă s-o impună Curții prin protestele de stradă, ne arată că până în momentul de față judecătorii (probabil și serviciile cu care „corespondează”) nu au ajuns la o concluzie în privința candidaturii lui Călin Georgescu.
Publicitate și alte recomandări video