Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Va putea supravieţui NATO escaladării tensiunilor transatlantice?

GALERIE
Alexandru Lazescu
  • Alexandru Lazescu
- +

Posibile schimbări de substanţă în relaţiile euroatlantice, anunţate de semnale tot mai frecvente care vin de la Berlin, de la Paris sau Bruxellex, dar şi de la Washington, ne pun în faţa unor provocări şi dileme majore în materie de securitate.

Deşi campania pentru alegerile europarlamentare se apropie de sfârşit nu aţi auzit aproape deloc vorbindu-se despre subiecte precum armata europeană, Acordul nuclear cu Iranul, gazoductul Nord Stream, Tratatul privind rachetele cu rază medie de acţiune sau relaţiile ţărilor din UE cu China. Şi prin urmare nici nu aţi putut afla în ce fel ne afectează şi cum se văd din România toate aceste chestiuni. Singura excepţie notabilă este Traian Băsescu care a abordat pe larg temele de mai sus şi a avansat, din perspectiva PMP, propuneri privind maniera în care ar trebui să ne poziţionăm din acest punct de vedere la nivel european. Una fiind opoziţia sa faţă de ideea unei armate europene, decuplate de NATO, pe care o consideră o eroare majoră.

Or, temele menţionate mai sus riscă să pună sub semnul întrebării la nivel fundamental relaţia transatlantică şi astfel să ne readucă din perspectiva securităţii în zona incertă de la începutul anilor 1990. O consecinţă posibilă fiind, dacă nu destrămarea formală a NATO, cel puţin pierderea în bună măsură a relevanţei organizaţiei. Impactul fiind, din acest punct de vedere, mult mai mare decât alte chestiuni interne care ocupă aproape în totalitate, de multă vreme, inclusiv în ultimele săptămâni, dezbaterile şi disputele din spaţiul public autohton.

Recent, fostul secretar general NATO, Anders Fogh Rasmussen, avertiza că proiectul unei "armate europene" (cunoscut sub denumirea de PESCO) care, în principal sub impulsul Franţei, pare să se îndrepte către o formulă destul de diferită faţă de varianta relativ modestă şi limitată discutată iniţial, riscă să submineze serios NATO. După ieşirea Marii Britanii din UE, peste 80 de procente dintre resursele şi finanţarea NATO vor proveni din afara Uniunii aşa că, spune Rasmussen, o armată europeană nu are cum să funcţioneze fără suportul acestuia. Pe 1 mai Ellen M. Lord, subsecretar la Pentagon, şi Andrea L. Thomson, subsecretar la Departamentul de Stat, au trimis o scrisoare la Bruxelles în care, scrie Politico, avertizează că iniţiativa de apărare europeană riscă să ducă la subminarea NATO din cauza duplicării resurselor şi a inexistenţei unor mecanisme de inter-operabilitate între cele două structuri, ca urmare a faptului că firmele americane şi britanice ar urma să fie excluse de la achiziţiile de echipamente militare aferente PESCO. În aceste condiţii, se spune în scrisoare, Statele Unite nu vor ezita să impună "restricţii similare" care să vizeze Uniunea. Sigur, nu e prima oară când asistăm la astfel de fricţiuni în relaţiile transatlantice, însă ele apar într-un context în care la Washington apar tot mai multe semne de întrebare privind necesitatea implicarea Americii în NATO şi, în general, viabilitatea în sine a organizaţiei.

Aşa după cum era de aşteptat, Federica Mogherini, Înaltul Reprezentant al UE pentru politica externă, căreia i-a fost adresată scrisoarea, ale cărei sentimente anti-americane nu sunt un secret pentru nimeni, nu împărtăşeşte astfel de îngrijorări şi a respins, previzibil, temerile exprimate. Însă nu asta e grav, pentru că la urma urmei nimeni nu prea ia în serios poziţiile doamnei Mogherini, deşi ea este o prezenţă frecventă în pozele de grup în care apar înalţi oficiali UE. Mult mai grav e ceea ce auzim de la Berlin sau de la Paris.

Astfel Angela Merkel cheamă Europa să acţioneze în comun pentru a se opune cu succes Statelor Unite, Chinei şi Rusiei, scrie cotidianul The Times. "Fără îndoială, Europa trebuie să se repoziţioneze într-o lume în schimbare, în care certitudinile ordinii post-belice încep să se dizolve. Provocările venite din partea Statelor Unite, Chinei şi Rusiei ne obligă să adoptăm poziţii comune", spune cancelarul german menţionând Ucraina şi politica UE privind Africa drept exemple de succes ale unei astfel de abordări, dar şi faptul că, în chestiunea Acordului Nuclear cu Iranul, Uniunea se află de aceeaşi parte a baricadei alături de Moscova si Beijing. Or, ceea ce frapează, dincolo de afirmaţia curioasă care consideră situaţia actuală din Ucraina un succes, este că, din perspectiva doamnei Merkel, Statele Unite sunt puse pe acelaşi plan cu China şi Rusia. În aceste condiţii, America se poate întreba în mod legitim de ce ar trebui să mai asigure securitatea vechiului continent.

Pe de altă parte, în Franţa, Emmanuel Macron nu vede nici un fel de probleme legate de colaborarea cu Huawei, în ciuda numeroaselor dovezi, una chiar dezvăluită recent de Bloomberg privind infiltrarea reţelei Vodafone din Italia, privind punctele de acces secrete ("back doors") introduse în echipamentele livrate de compania chineză care pot fi exploatate de serviciile secrete de la Beijing. Într-o declaraţie făcută la deschiderea conferinţei VivaTech de la Paris, el a spus, într-o critică transparentă la adresa Statele Unite, că "a lansa un război comercial sau unul tehnologic împotriva oricărei alte ţări nu este cea mai bună metodă de a apăra securitatea naţională". Subliniind că "Franţa şi Europa sunt pragmatice şi realiste. Noi credem în cooperare şi multilateralism". Vedem aici, ca şi în cazul Berlinului, exprimări în care Europa şi UE sunt considerate unul şi acelaşi lucru, ceea ce este desigur fals, şi care presupun automat că interesele Uniunii în ansamblu sunt identice cu cele ale Franţei şi Germaniei. Ceea ce provoacă iritare prin alte capitale, şi nu doar în Europa de Est, de unde şi acuzele de aroganţă la adresa celor două ţări.

Poziţiile exprimate de Emmanuel Macron nu au doar o importanţă simbolică, în plan politic. Statele Unite au avertizat aliaţii europeni că utilizarea unor echipamente Huawei va duce la limitarea semnificativă a schimbului de informaţii între serviciilor secrete occidentale (cu efecte negative importante şi pe linia combaterii terorismului) şi, mai grav, va afecta serios, operabilitatea, comunicaţiile în interiorul NATO. Pentru că Washingtonul consideră că, foarte probabil, toate aceste informaţii vor ajunge şi la Beijing. În aceste condiţii, cum vor mai funcţiona în mod concret structurile NATO din Europa şi ce viitor va mai avea NATO până la urmă?

Semnele de criză apar permanent. De pildă, Josep Borrell, ministrul de Externe al Spaniei, care aspiră la poziţia de Înalt Reprezentant al UE pentru Politică externă, deţinută în prezent de Federica Mogherini, a declarat într-un interviu acordat televiziunii publice spaniole TVE că "Statele Unite se comportă în relaţia cu Venezuela ca un cowboy în Vestul Sălbatic" adăugând platitudinile obişnuite că singura soluţie a crizei din ţară trebuie să fie una paşnică, negociată democratic. Ceea ce Borrell ignoră senin este realitatea de pe teren, descrisă de Elliott Abrams, reprezentantul special al Statelor Unite pentru Venezuela. Într-o reacţie apărută în cotidianul El Pais, acesta spune că există deja o intervenţie militară acolo, cea a Cubei, prin trupele puse la dispoziţia lui Nicolas Maduro de serviciile secrete cubaneze, la care se adaugă cei o sută de militari trimişi recent de Rusia. "Este naiv să crezi că opoziţia populară faţă de Maduro va putea face faţă singură ruşilor şi cubanezilor. Iar a le transmite ruşilor că nu au libertate de acţiune în Venezuela este o declaraţie responsabilă, nu o diplomaţie de tip «cowboy»". De altfel, la Madrid a putut fi consemnat şi un alt gest neprietenos al guvernului socialist faţă de America. Acesta a decis să retragă o navă militară spaniolă integrată într-o flotă NATO care acţiona în zona Golfului Piersic. E vorba de un gest simbolic de delimitare a Spaniei faţă de poziţia americană faţă de Iran, complet diferită faţă de cea adoptată de UE.

Denunţarea de către Statele Unite a Acordului cu Iranul este de altfel unul dintre iritanţii majori în relaţia transatlantică. Dar este departe de a fi singurul. Pentru Germania (vezi gazoductul Nord Stream), pentru Franţa, Italia, iată Spania, relaţiile cu Rusia şi China, cu Iranul, par să aibă adesea prioritate în dauna celei cu Statele Unite. Chiar dacă asta afectează serios NATO. Aşa că deşi declaraţiile agresive făcute de Donald Trump la adresa unor ţări din UE sunt evident nefericite şi contra-productive, nu poţi totuşi să nu observi că nu e chiar lipsit de temei faptul că el tinde să vadă în unele puteri europene, chiar în Uniune în ansamblu, un adversar al Americii mai degrabă decât un aliat.

Această situaţie ne pune în faţa unor dileme majore: Ce va face România? Cum se vor poziţiona diferitele partide politice? Ce va face, de pildă, Klaus Iohannis? Vom renunţa la parteneriatul strategic cu Statele Unite pentru a ne alinia intereselor Franţei şi Germaniei? Şi dacă da, ne putem baza că Franţa, Germania, UE în general, ne vor putea asigura protecţia, de pildă în relaţia cu Rusia, sau vom fi parte, posibil victime, ale unor noi aranjamente de securitate pe continent? Discuţiile despre aceste provocări majore ar trebui să domine dezbaterea din spaţiul public pentru că e vorba de viitorul României. Poate chiar de integritatea teritorială a ţării care, ştim din istorie, nu mai e garantată automat în cazul unor clivaje geopolitice substanţiale, subiect care merită o discuţie separată. Însă e naiv să-ţi faci iluzii, vom continua să discutăm, aproape exclusiv, tot despre corupţie şi despre Liviu Dragnea.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri