Va trece febra Georgescu într-o săptămână?

N-am mai avut alegeri prezidențiale în care cota fiecărui candidat înscris în cursă să fie atât de scăzută, de până la 23 la sută. În schimb, candidați la fel de numeroși au mai fost, în 2014 și 2019, și mai ales în 1996, scrutin care a stabilit recordul, 16 pretendenți.

Situația finalei de acum nu seamănă nici cu cea din 2000: e taman pe dos. Atunci, Corneliu Vadim Tudor, votat masiv „că e diliu”, adunase 28 de procente, dar în urma unui alt candidat, Ion Iliescu, care obținuse 35 la sută. Acum, candidatul bizar este pe primul loc. Comentatorii dau vina pe rețelele de socializare și pe numărul mare de candidaturi. Dar acolo e într-adevăr motivul? Sunt rețelele cauza sau mijlocul?

Să ne uităm la candidați: am avut într-adevăr ce să alegem? Jumătate dintre românii cu drept de vot ar spune – și au și arătat – că nu. Este adevărat că prezența la vot este în limite bune, dar 46 la sută, cât reprezintă absenții, înseamnă de două ori mai mult decât cei care au optat pentru Călin Georgescu. Calitatea lidership-ului din acest moment este inferioară celei de la alegerile anterioare anului 2020.

În particular, ieșenii au deja această experiență de mai multă vreme, cu un primar ales de doar o zecime dintre ei. În general, listele de candidați nu sunt făcute pe competențe, ci pe gusturile șefilor de partid.

Apoi, mulți, puțini, ce au făcut acești candidați la tronul de la Cotroceni – de regulă cei aflați în Top 5? S-au altoit reciproc de nu s-au văzut cu dezvăluiri care nu puteau să vină decât acum, în campanie. Am aflat astfel despre deplasările pe luxul altora ale unui candidat în sudul Europei, despre anturajul pro-moscovit al altui candidat (care, s-a văzut, nici n-a mai contat) sau, în lipsă de așa ceva, au mers gafele făcute în declarații de un alt candidat. În slujba țării pare că n-a mai rămas nimeni, în vreme ce patrioții doar fac schimb de locuri. Am asistat așadar la o punere în scenă extinsă a vorbei „când doi se ceartă, al treilea câștigă”. În acest caz, al treilea, Călin Georgescu, a vorbit pe tik-tok, în stil legionaroid și populist, despre probleme mult mai comune preocupărilor alegătorilor săi.

Rămâne de văzut dacă votul a fost un protest la adresa clasei politice mainstream sau unul de sprijin pentru o politică cu adevărat antieuropeană și suveranistă. Se vorbește deja de o resetare a clasei politice, dar va avea ea loc în profunzime, și nu doar la vârf? Demisia lui Ciolacu a fost urmată de cea a lui Ciucă, partidele lor având pe cine să pună în loc – pe Firea (cel mai probabil) sau pe Grindeanu, respectiv pe Bolojan. Însă ar fi doar primul pas. Pentru că, dacă rezultatul primului tur al prezidențialelor n-a fost concludent, mai vine un test și încă foarte repede. La parlamentare, aparent, nu există un partid de Georgești. Dar există SOS și AUR, către care se vor duce multe din voturile adunate de Călin Georgescu. Iar dilema de după Ziua Națională este ce guvern se va închega, cu ce oameni și cu ce program.

Pentru că, pe Iași, unde nu putem vorbi de investiții și de confort urban, oamenii l-au votat masiv pe Georgescu (locul 2, după Elena Lasconi), dar și bihorenii l-au creditat masiv (al doilea, după Kelemen Hunor), deși județul lor e mult peste Iași în materie de proiecte realizate.

E greu de crezut că actuala clasă politică mai poate să-și dea refresh până duminică. Mult mai mult pot să facă alegătorii: să treacă peste febra de acum și să gândească interesul de viitor în termeni pragmatici pentru România. De obicei, și gripa trece într-o săptămână…

Publicitate și alte recomandări video