Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Valentine­­'s Day, dopamina noastră cea de toate zilele

GALERIE
Cristina Danilov
  • Cristina Danilov
- +

Ziua Îndrăgostiţilor este perioada anului în care ne facem timp pentru a celebra dragostea şi oamenii care sunt semnificativi din punct de vedere sentimental în viaţa noastră. Plutim parcă într-un halou înconjuraţi de sute de baloane colorate, de perniţe-inimioară, de bomboane din ciocolată fină, de trandafiri, decor la care cei îndrăzneţi adaugă şi câteva căpşuni, frişcă şi cupe cu şampanie înmiresmată. 

Discuţiile cu prietenii privind modul în care ne pregătim pentru această zi şi, mai ales pentru noaptea de Valentine, ne pot stimula fanteziile şi imaginaţia, astfel că orice sfat venit din partea prietenilor e util, desigur, dacă nu avem reputaţia unor indivizi creativi. Dar când vorbim despre dragostea pe care o purtăm cuiva, ar trebui să fim mai rezervaţi în a primi sfaturi din partea cunoscuţilor, doar pentru simplul motiv că fiecare trăieşte experienţa dragostei în felul său unic şi personal, personal-cultural sau unic-biologic.

În întreaga lume, de mii de ani, oamenii tânjesc după dragoste, trădează din dragoste, ucid şi urăsc din dragoste şi mor din dragoste. Este una dintre cele mai puternice emoţii care a animat umanitatea. Pe cine iubeşti sau cum îţi exprimi dragostea, toate acestea au o componentă spirituală, educaţională, socială, culturală, psihologică, istorică şi biologică, o componentă ce poartă sigla unicităţii pentru fiecare individ în parte.

În general suntem tentaţi să credem că vom găsi iubirea vieţii în anturajul nostru, că el sau ea va avea gusturi şi hobby-uri similare etc. Dar poţi întâlni 100 de persoane cu astfel de similitudini şi nu te îndrăgosteşti de ele.

Care e motivul pentru care acest lucru nu este posibil? Fiecare dintre noi are o „listă” amănunţită în inconştient, o listă cu trăsăturile pe care le căutăm la un partener. Multe dintre trăsături vin din trecutul nostru, trecut de unde noi extragem modele. Unul dintre paradoxurile iubirii constă în faptul că vom fi atraşi în mod irezistibil în viaţă de acei oameni ce seamănă cu modelele noastre familiale. Freud numea acest fenomen repetiţie compulsivă, definindu-l ca pe o tendinţă de a recrea, în relaţiile adulte, tocmai acele tipare pe care le-am dobândit în copilărie. Când apare în viaţa noastră cineva care se încadrează în acea imagine generală a celui pe care îl cauţi, inconştientul face automat alegerea şi, totodată, declanşează instantaneu la nivel cerebral activitatea unor zone ce stimulează „simptomatologia” dragostei. Deci, dragostea are o componentă biologică, nu are nimic divin, aşa cum poeţii au încercat şi încearcă să ne convingă.

Printr-un studiu care a vizat scanarea nucleului accumbens şi zona tegmentală ventrală (VTA), două părţi primitive ale creierului implicate în producţia şi distribuţia dopaminei, antropologul de renume mondial şi expert în biologia iubirii, Helen Fisher a ajuns la concluzia că dragostea funcţionează la un nivel atât de adânc înrădăcinat în biologia noastră, încât ne străduim din răsputeri să o controlăm prin cultură, religie, etică şi educaţie. Mai multe sisteme cerebrale, susţine Fisher, funcţionează în tandem pentru a orchestra alegerea partenerului, inclusiv sistemele neuronale pentru percepţia senzorială, memorie şi răspunsuri cognitive şi emoţionale.

Dragostea se produce atunci când un individ începe să considere un alt individ ca fiind special şi unic. Şi tot atunci încep şi manifestările provocate de circuitul sistemelor cerebrale declanşat prin depistarea modelului aflat în inconştient. Iubitul îşi concentrează toată atenţia asupra calităţilor partenerului, trecând cu vederea sau minimizându-i defectele. Este activ, deci, cortexul orbitofrontal interconectat cu nucleul accumbens, zona responsabilă cu luarea deciziilor şi hiperbolizarea calităţilor. Îşi exprimă extazul atunci când relaţia amoroasă merge bine şi starea de spirit se transformă în disperare în perioadele de adversitate. Adversităţile şi piedicile sporesc pasiunea romantică, dezvoltând, cum spune Fisher „atracţia de frustrare”. Îndrăgostitul suferă de anxietate de separare atunci când nu este cu persoana iubită, nu mănâncă, are insomnii, şi manifestă reacţii ale sistemului nervos simpatic atunci când este cu ea, inclusiv transpiraţie excesivă şi tahicardie. Semnificativ în acest tablou cu manifestări e faptul că îndrăgostitul are gânduri intruzive, obsesii care produc angoasă ca în cazul tulburărilor obsesiv-compulsive. Dopamina influentează major comportamentul care contribuie la dependenţă, însă un nivel crescut de dopamină în creier poate fi debilitant.

Îndrăgostiţii şi dependenţii de droguri aflaţi sub efectul dopaminei manifestă un comportament aproape similar. Oamenii care sunt îndrăgostiţi tânjesc după „drogul” lor, după persoana iubită, ei distorsionează realitatea, experimentează schimbări de personalitate pentru „centrul” lumii lor. Pentru dependenţii de droguri, drogurile sunt chintesenţa vieţii. Însă dragostea este chiar mult mai mult decât un consum de cocaină, are un scop, transmiterea ADN-ului în viitor, e un mecanism de perpetuare a speciei.

Studiul a arătat, de asemenea, că regiunea nucleului accumbens în care s-a găsit activitate în perioada îndrăgostirii devine şi mai activă pe măsură ce o persoană alege o investiţie cu risc ridicat asociată cu câştiguri mari sau pierderi mari. Iubitul ţi-a demonstrat căsătorindu-se cu alta că nu ai însemnat prea mult pentru el, te gândeşti, noapte de noapte, ce a mers prost şi ce ai pierdut iubindu-l. Nu te poţi concentra la nimic altceva, încerci să îţi abaţi gândurile şi nu reuşeşti, te gândeşti doar la asta. Nucleul accumbens devine activ pe măsură ce vă măsuraţi câştigurile şi pierderile, iar activitatea lui se va estompa în timp, odată cu sentimentul iubirii. Este, de asemenea, regiunea creierului care devine activă şi atunci când eşti dispus să-ţi asumi riscuri enorme pentru persoana iubită. Să ne gândim câte tinere îndrăgostite nu au sfârşit prin a fi ucise cu pietre în unele comunităţi islamice din pricina surplusului de dopamină care a primat în luarea deciziei de a fugi de acasă cu persoana iubită, în ciuda tradiţiei, religiei, educaţiei şi mentalităţii arhaice a familiei.

Dacă înţelegem cum ne îndrăgostim, putem face faţă dificultăţilor de a merge mai departe după ce raţiunea ne-a fost, pentru moment, frântă. Ştim că ne putem conecta din nou la frumuseţea experienţei şi la optimismul că, dacă ni s-a întâmplat o dată în viaţă, ni se poate întâmpla din nou. Să învăţăm să privim, dincolo de ştiinţă, în esenţa iubirii, în ahavah (ebr.) - dăruire, devotament şi puritate, esenţa care a salvat umanitatea.

Cristina Danilov este psiholog

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri