Vântu, Makaveli, Marș TV. Unde și de ce ne-am pierdut reperele? Mai e ceva de făcut?

Ne îngrijoram cu toții în vară după un sondaj al unui institut respectabil de sondare, INSCOP (vezi AICI), potrivit căruia, printre altele, doi români din trei îl consideră pe fostul dictator Nicolae Ceaușescu un lider bun sau foarte bun. Mai grav, și aparent de neînțeles, inclusiv în rândul tinerilor, mai exact categoria între 18-29 de ani, adică români ce nu-l știu pe fostul dictator decât din auzite, un respondent din trei are o părere grozavă despre Ceaușescu. Aproape de neimaginat: de unde și până unde această percepție aberantă?

Opinia sociologului Remus Ștefureac, directorul INSCOP, e oarecum lapidară, mai mult o îngrijorare decât o explicație: „Aceste cifre se datorează războiului informațional în care ne aflăm. Dacă navigăm pe rețelele sociale, vedem produse de înaltă calitate, dar care glorifică un regim criminal. Nu am construit anticorpii pentru a reacționa, nu avem capacități de a răspunde creativ la astfel de manifestări. Îl vedem pe Ceaușescu devenind o vedetă online”.

Explicația mai detaliată, într-adevăr, trebuie căutată pe aceleași rețele sociale de care pomenește Ștefureac. Dar avem alt mare dubiu referitor la ce spune el: oare vorbim doar de războiul informațional, adică de troli ruși, suveraniști, auriști, șoșociști etc.? Sau e un „rău” mai profund ce stă ascuns în străfundurile societății, și care supurează prin alți pori sociali decât aceștia de mai sus?

Să alăturăm celor menționate și alte câteva exemple, relevante, spunem noi!

Cum se face că Sorin Ovidiu Vântu, un escroc dovedit, un pușcăriaș, care a furat de la oameni simpli prin fondul lui mutual în cel mai ordinar mod cu putință, face acum reel-uri pe Facebook și video-uri pe Youtube unde are zeci de mii de aprecieri și adulatori? Cel care acum câțiva ani, din poarta arestului din care tocmai ieșea scos de avocați buni și plătiți gras, le spunea zeflemitor ziariștilor „Vreți să nu mai fur? Făceți-vă atunci statul mai puternic!”, ei bine, același personaj ține acum de pe Facebook și Youtube lecții despre patriotism, despre națiune și despre „țărișoara noastră”, iar sute de mii de români îi dau „like”. Asta în timp ce o anchetă de presă, sau un video revoltător al Recorder despre cum se fură banul public, abia dacă adună câteva mii de aprecieri.

Cum se face că un fost infractor mărunt trecut pe după gratii pentru furt cu carduri false etc., care organiza lupte de femei pentru pariuri, precum Virgil Alexandru Zidaru, cunoscut online ca „Makaveli”, susținător înfocat al CG, are milioane de aprecieri și sute de mii de urmăritori, ba încă vine și ne cere votul pentru a ajunge, poate, primar general al Capitalei? Și e ovaționat…

Cum se face că o dubioasă ca Laura Vicol, fostă deputată PSD, avocată a interlopilor, pusă în trecut de PSD și Ciolacu șefă a Comisiei Juridice din Parlament, o rușine absolută a politicii ultimilor ani, este acum, la fel, o mare vedetă moralistă pe Facebook, sfidând bunul-simț. Asta în timp ce beizadeaua ei, scăldându-se în zeci de mii de like-uri, ne explica recent, din limuzina pe banii neclari ai babacilor, că suntem prea proști, căci la finalul zilei el tot la Monaco va fi, iar noi tot la sapă, în Românica.

Iar exemplele pot continua.

Vi se par excepții regretabile, like-uri ale unor rătăciți, chiar dacă cu zecile de mii, poate sutele de mii? Iată un exemplu mai concret, de la Iași! Nu cu mult timp în urmă, infractorul Adrian Corduneanu, cap interlop cunoscut în oraș, venea aproape zilnic să-și aducă copilul la o școală de cartier, undeva în zona Frumoasa. Când au aflat, elevii făceau cozi cu zecile la acesta, ca să le dea autografe. Noua generație: mai zi ceva!

De unde pot veni toate aceste oribilități care te strâng în spate? Lipsă de cultură, de educație? Poate și acestea, dar ele sunt prezente oarecum și în Occident, unde nu se ajunge totuși până aici. Noi am mai adăuga și un alt „ingredient” specific: subcultura creată de comunism, de sărăcia de atunci, de lipsuri, de minciună, toate perpetuate cumva într-un ambalaj interesant zeci de ani după, prin modelele de succes ce s-au impus anapoda. Este modelul șmecherului care se „descurcă” și are, nu al cetățeanului care-și vede onest de ale lui, dar n-are. Cel care fură și nu e prins, nu cel care muncește ca să aibă…

De ce problema lui Călin Georgescu, care nu a muncit o zi în viața lui, nu e de fapt nicio problemă pentru mai mult de jumătate din populația României? De ce George Simion, care recunoaște că nu a fost deloc salariat, nu are de asemenea nicio problemă? De ce Vântu, dovedit că a furat de la oameni, nu are nicio problemă să adune milioane de vizualizări și aprecieri? De ce zeci de elevi se bulucesc să ia autograf de la unul precum Corduneanu? Oameni de nimic, ce într-o țară ca Germania, să spunem, ar fi imediat puși la zid oriunde în zona publică, nicidecum nu ar fi văzuți ca modele. La noi: taman invers.

Faceți acum legătura: cine era „șmecherul” din vremea lui Ceaușescu? Profesorul care stătea la rând pentru picioare de porc la Alimentara, sau șefa de raion plină de aur de aici, la care profesorul se ploconea? Inginerul care stătea până noaptea în fabrică, din pasiune, cu salariu de femeie de serviciu, sau bișnițarul/valutistul de la intrarea în hotelul infect al orașului? Exemple banale, dar care se pot extinde.

Nu este deloc coincidență. Corduneanu, Vicol, Makaveli, Vântu sunt „oglinda” multor români care ar face exact ca ei dacă ar putea, fără nicio remușcare, doar ca să trăiască la fel, „pe barosăneală”. De asta îi invidiază, îi aplaudă, de asta le dau like-uri, inimioare.

E grav, dacă nu cumva foarte grav. De unde ne mai luăm exemplele de urmat în viață? Cine ne sunt modelele? Către ce și către cine se îndreaptă noua generație? Dar noua societate românească acum în formare? Mai este ceva de făcut, sau e prea târziu?

Publicitate și alte recomandări video