Vara comisarilor (II)

În prima parte a acestui text, publicată miercurea trecută, sugeram că România se numără printre statele de la care președintele desemnat al Comisiei, Ursula von der Leyen, așteaptă o dublă propunere – un domn și o doamnă – pentru noul executiv al Uniunii Europene. Premierul Marcel Ciolacu se va conforma, dar probabil că lucrurile vor evolua în așa fel încât să se evite impresia că România propune, iar doamna von der Leyen alege. Procesul nu seamănă cu cel de formare a unui guvern național, în care premierul-desemnat are o mare libertate în formarea echipei – vorbim, în cazul UE, de state-membre care își desemnează, fiecare, comisarul. Desigur că odată cu tratatul de la Maastricht s-au introdus proceduri noi, similare celor naționale, totul din dorința de a accentua caracterul concurențial al politicii europene. Dar, în esență, poziția președintelui-desemnat al Comisiei este diferită de cea a unui premier-desemnat de la nivelul național.

După cum se știe, domnul Ciolacu a oferit, neoficial, un nume, cel al europarlamentarului Victor Negrescu – principalul său sfătuitor pe teme europene. Dacă i se va cere și o a doua propunere, ar fi de așteptat ca domnul Ciolacu să se orienteze către una dintre colegele de cabinet (din PSD, desigur), pentru că experiența executivă este un punct pozitiv în evaluarea candidatului în comisiile Parlamentului European. Dar nu este o condiție obligatorie – și doamna Adina Vălean, comisarul aflat la final de mandat, a intrat în executivul comunitar după o carieră destul de îndelungată în Parlamentul European.

După cum se știe, nominalizarea și audierile doamnei Vălean, acum cinci ani, au avut loc pe ultima sută de metri. Guvernul doamnei Viorica Dăncilă avansase o propunere respinsă în comisia PE, apoi a fost demis prin adoptarea unei moțiuni de cenzură, iar succesorul său, guvernul Ludovic Orban, a avansat numele doamnei Vălean. La vremea respectivă, acest eșec al guvernului Dăncilă nu a atras prea mult atenția, în condițiile în care România era în campanie electorală pentru prezidențiale. Și astăzi apare suprapunerea între alegeri (prezidențiale și parlamentare) și învestirea Comisiei Europene, dar este de presupus că domnul Ciolacu va fi mai precaut decât doamna Dăncilă și nu va face o propunere excentrică.

În aceeași notă, ar trebui să ne așteptăm ca domnul Ciolacu să acționeze pentru potolirea discursului exagerat de optimist despre „portofoliul economic important” pe care îl țintește România. Este greu de crezut că acest obiectiv va fi atins, mai ales dacă vorbim de un comisar nou. Apoi, nu par a exista în politica românească – în particular, în PSD – voci care să transmită mesaje puternice despre economia europeană, despre cooperarea și competiția cu ceilalți mari actori, despre tranziția către economia bazată pe cunoaștere și așa mai departe. Trebuie să fim realiști și să constatăm că precedentele trei portofolii deținute de comisarii români (agricultură, politici regionale, respectiv transporturi) au fost, fiecare în felul său, foarte importante. Nu va fi o dramă dacă în această legislatură vom obține ceva mai puțin sonor.

Se vorbește mult și despre portofoliul extinderii UE, care în legislatura ce se încheie a inclus și componenta politicii de vecinătate. România își poate ușor justifica interesul față de acest domeniu, dar din punct de vedere politic se află în urma Poloniei. Apoi, nu suntem aproape deloc prezenți în aria Balcanilor de Vest. Fără a exclude varianta în care comisarul român ar prelua acel portofoliu, să observăm că doamna von der Leyen trebuie să semnaleze faptul că toți partenerii din zonă sunt importanți, că nu va fi un portofoliu „despre” Ucraina și Republica Moldova.

În fine, România nu pare bine poziționată nici în ceea ce privește anunțatul portofoliu al apărării. În următorii cinci ani vom asista la un proces de consolidare a bazei industriale și, în mod cert, vor veni și măsuri politice de promovare a cooperării. Dacă doamna von der Leyen își menține decizia de a crea un asemenea portofoliu, titularul său va fi, într-un fel, un constructor de instituție. Evident că pentru o asemenea îndatorire ar fi necesară o bună cunoaștere a sectorului industriei de apărare și un bilanț convingător în fruntea unei instituții executive importante.

Vom vedea, în zilele și săptămânile următoare, cât de mult va avansa doamna Ursula von der Leyen în completarea puzzle-ului viitoarei comisii. Pentru noi, dincolo de curiozitatea legitimă și de dorința ca România să nu iasă în evidență prin ceva negativ, ar fi recomandabil un exercițiu. Se iau actualele portofolii ale Comisiei (se știe, ele pot fi diferite în viitoarea legislatură) și se cere identificarea a două persoane din mediul politico-instituțional românesc, indiferent de vârstă, gen sau apartenență politică, despre care să putem spune că ar fi în stare să gestioneze respectivele portofolii. Rezultatul îl interpretăm așa cum vrem.

Publicitate și alte recomandări video