Vară pandemică. O poveste în șase acte

Actul I. Negare

Pentru o persoană care, în ultimii ani, a fost la curent cu mai toate festivalurile din țară și abia aș­tepta anunțurile cu line-up-uri, headline-ri și special acts, vara asta a mi-a dat „seen“ la toate speranțele și planurile. Și nu nu­mai mie.

Să ne uităm totuși la începutul anului, când încă lucrurile plu­teau în zenul aparent al ig­noranței, iar laitmotivul era „lasă că până în vară se termină cu pandemia“. Pe atunci eram încă li­niștiți, încă ne făceam planuri, trasee, făceam rezervări că, evident, trebuie acționat din timp ca să ai o cazare OK la Electric, decideam care, cum, cu cine merge, decizii guvernate clar de refuzul vehement de a recunoaște că tot ce ține de viața socială, așa cum o știm și am trăit-o până acum, e pe cale să se schimbe.

Actul II. Speranță

Ajungem în primăvară, cu izolare la domiciliu, viață pusă pe aș­teptare, schimbare radicală a cotidianului. Totuși nu renunțăm încă la ideea că se va termina curând, că stăm în casă acum, dar o să merite mai încolo. Încă se anunță trupe noi pe la festivaluri, încă se postează zilnic piese, throwbacks, invitații ademenitoare la bilete, concursuri, give­aways. Încă negăm. Încă sperăm.

Lucrurile nu par să evolueze favorabil, dar ne distragem aten­ția cum putem mai bine. Toată industria muzicală s-a mutat online, făcând live-uri pe toate platformele disponibile, încercând să se ajungă la cât mai mulți oameni, simulând normalitatea, făcând promisiuni arzătoare că ne vom revedea la concerte, party-uri, festivaluri. Și încă ignorăm posibilitatea deja palpabilă ca vara asta pur și simplu să nu aibă loc. Alungăm această posibilitate ca pe o muscă insistentă.

Actul III. Cruntă realizare

Dar iată-ne în buza verii, deziluzionați, fără direcție, cu speran­țele deșarte și privind în urmă la aftermovies, oftând a jale că vara pur și simplu s-a anulat. Ei bine, acum ce facem? Au mai fost niște tentative admirabile de evenimente, chiar și un mic festival distanțat social, care să îndulcească cumva, printre picături, această vară. Dar ce soi de vară e asta în care nu poți să dansezi?

Și fâțâim social media, stăm pe aceleași trei sau patru aplicații și suntem bombardați, parcă în ciudă, de „amintiri“ de acum un an, doi, trei, când poate eram în plin festival sau la un concert sau pe o plajă, iar prima reacție pe care o avem e „dacă știam că urmează chestia asta m-aș fi bucurat atunci mai mult de moment“. Jinduim la ce a fost și în față nu e nici o lumină salvatoare. Din contră, unde pleci urechea ți se susură amenințări: o să fie mai rău, nimic n-o să mai fie la fel, evenimentele nu vor reveni decât prin toamna anului următor, vom purta măști mult timp de-acum înainte.

Și în toată conștiinciozitatea noastră de oameni OK spunem și noi acolo un timid „da, dar o să se termine, o să aibă loc din nou toate, vom putea merge oriunde“. Dar uite că nu, nu s-a terminat. Dimpotrivă, e din ce în ce mai îngrijorător. Și ne privește pe toți în egală măsură, pe toate nivelurile sociale și profesionale.

Actul IV. Împăcare

Tuturor ni s-a dat viața peste cap, am făcut schimbări radicale de la o zi la alta, ne-am văzut nevoiți să ne adaptăm la noul cotidian. Iar asta s-a răsfrâns și asupra segmentului de evenimente artistice și culturale. E o componentă atât de prețioasă pentru viețile noastre, iar acum vedem cum se străduie să rămână la suprafața unei ape mâloase și tulburi, plină de curenți înșelători, care o tot trage la fund, iar noi stăm neputincioși pe margine, doar ce-i mai aruncăm câte o funie subțirică, care ajunge atât cât să mai ia o gură salvatoare de aer.

Am migrat cu toții online. Și entertainment-ul tot acolo s-a dus. S-au deschis conturi, s-au vândut bilete la show-uri online, s-a creat content exclusiv pentru spectatorii plătitori, au apărut platforme care susțin artiștii și organizatorii de evenimente. Lumea s-a mișcat exemplar și chiar a contribuit: s-au cumpărat bilete la concerte online, s-au cumpărat vouchere de consum la cafenelele preferate, s-a comandat acasă de la barurile preferate. Toată lumea a colaborat.

Cu toate astea, sentimentul nu e același. E doar o revedere dulce-amară cu ceva care oferea nu demult cele mai frumoase sentimente și crea cele mai prețuite amintiri. Muzica, teatrul, filmul se trăiesc cu public, aproape unii de ceilalți, unde nu mai contează că nu te știi cu persoana de lângă tine, sunteți acolo să savurați momentul, să vă conectați la aceeași energie. Nu putem trăi experiența unui concert sau a unei piese de teatru de pe canapea, putem doar să simulăm trăirea. Ne vom bucura de ele, indubitabil, dar experiența în sine va păli în fața celei autentice, în colectivitate, împreună, cu toții ascultând același lucru, trăind aceleași sentimente.

Actul V. Curaj

Poate am fost mai pedantă decât am intenționat, dar am considerat necesar să exprim cele de mai sus, atât pentru mine, cât mai ales pentru cei care gândesc la fel. Într-un final am acceptat faptul că această vara nu a avut, nu are și nici nu va mai avea loc. E anulată. În hiatus până la noi instrucțiuni. Dar ce a fost frumos de urmărit lunile astea pandemice a fost spiritul de susținere de care fanii, ascultătorii, publicul au dat dovadă în momentul în care acest segment a avut nevoie de ajutor. A fost poate singurul exemplu de spirit civic, de dăruire făcută cu drag, față de trupele preferate, de localurile îndrăgite, de oamenii care ne aduc bucurie în diverse forme. Iar asta a dat speranță acestor comunități că se poate merge înainte, chit că cu greu, trecând peste obstacole poate uneori monumentale, dar fără doar și poate, se poate continua.

Actul VI. Înainte

Cel puțin pentru viitorul apropiat, ne putem lua adio de la cotidianul nostru frumos, viu, vibrând a culoare, muzică, zen, vibe-uri bune. Dar asta nu înseamnă că abandonăm ceea ce ne este drag și oamenii care muncesc din greu pentru asta. Vom avea parte în continuare de mici oaze de bucurie artistică, le vom savura, cu sfială și cumpătare, fiecare picătură de muzică, de teatru, de film pe care o putem sorbi. Se va termina cândva, iar noi vom avea experiența unor vremuri tulburi, care va pune în valoare și mai mult frumusețea creată de oameni pentru oameni.

Exit.

Publicitate și alte recomandări video