Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Vară pandemică. O poveste în șase acte

GALERIE
beautiful
  • beautiful
- +

Intro

 

Următoarele rânduri vă rog să le tratați ca pe un monolog interior pe care îl ascultați într-o piesă de teatru, care vrea să releve trăirile personajului. Da, sunt un personaj, care reprezintă un grup: al oamenilor iubitori de evenimente muzicale și artistice. Următoarele rânduri vă rog să le citiți pe multe voci, fiindcă sunt gândurile și trăirile multora dintre noi. Iar dacă nu rezonați cu ce veți citi, măcar veți afla un alt punct de vedere.

 

Actul I. Negare

 

Pentru o persoană care, în ultimii ani, a fost la curent cu mai toate festivalurile din țară și abia aș­tepta anunțurile cu line-up-uri, headline-ri și special acts, vara asta a mi-a dat „seen“ la toate speranțele și planurile. Și nu nu­mai mie.

Să ne uităm totuși la începutul anului, când încă lucrurile plu­teau în zenul aparent al ig­noranței, iar laitmotivul era „lasă că până în vară se termină cu pandemia“. Pe atunci eram încă li­niștiți, încă ne făceam planuri, trasee, făceam rezervări că, evident, trebuie acționat din timp ca să ai o cazare OK la Electric, decideam care, cum, cu cine merge, decizii guvernate clar de refuzul vehement de a recunoaște că tot ce ține de viața socială, așa cum o știm și am trăit-o până acum, e pe cale să se schimbe.

 

Actul II. Speranță

 

Ajungem în primăvară, cu izolare la domiciliu, viață pusă pe aș­teptare, schimbare radicală a cotidianului. Totuși nu renunțăm încă la ideea că se va termina curând, că stăm în casă acum, dar o să merite mai încolo. Încă se anunță trupe noi pe la festivaluri, încă se postează zilnic piese, throwbacks, invitații ademenitoare la bilete, concursuri, give­aways. Încă negăm. Încă sperăm.

Lucrurile nu par să evolueze favorabil, dar ne distragem aten­ția cum putem mai bine. Toată industria muzicală s-a mutat online, făcând live-uri pe toate platformele disponibile, încercând să se ajungă la cât mai mulți oameni, simulând normalitatea, făcând promisiuni arzătoare că ne vom revedea la concerte, party-uri, festivaluri. Și încă ignorăm posibilitatea deja palpabilă ca vara asta pur și simplu să nu aibă loc. Alungăm această posibilitate ca pe o muscă insistentă.

 

Actul III. Cruntă realizare

 

Dar iată-ne în buza verii, deziluzionați, fără direcție, cu speran­țele deșarte și privind în urmă la aftermovies, oftând a jale că vara pur și simplu s-a anulat. Ei bine, acum ce facem? Au mai fost niște tentative admirabile de evenimente, chiar și un mic festival distanțat social, care să îndulcească cumva, printre picături, această vară. Dar ce soi de vară e asta în care nu poți să dansezi?

Și fâțâim social media, stăm pe aceleași trei sau patru aplicații și suntem bombardați, parcă în ciudă, de „amintiri“ de acum un an, doi, trei, când poate eram în plin festival sau la un concert sau pe o plajă, iar prima reacție pe care o avem e „dacă știam că urmează chestia asta m-aș fi bucurat atunci mai mult de moment“. Jinduim la ce a fost și în față nu e nici o lumină salvatoare. Din contră, unde pleci urechea ți se susură amenințări: o să fie mai rău, nimic n-o să mai fie la fel, evenimentele nu vor reveni decât prin toamna anului următor, vom purta măști mult timp de-acum înainte.

Și în toată conștiinciozitatea noastră de oameni OK spunem și noi acolo un timid „da, dar o să se termine, o să aibă loc din nou toate, vom putea merge oriunde“. Dar uite că nu, nu s-a terminat. Dimpotrivă, e din ce în ce mai îngrijorător. Și ne privește pe toți în egală măsură, pe toate nivelurile sociale și profesionale.

 

Actul IV. Împăcare

 

Tuturor ni s-a dat viața peste cap, am făcut schimbări radicale de la o zi la alta, ne-am văzut nevoiți să ne adaptăm la noul cotidian. Iar asta s-a răsfrâns și asupra segmentului de evenimente artistice și culturale. E o componentă atât de prețioasă pentru viețile noastre, iar acum vedem cum se străduie să rămână la suprafața unei ape mâloase și tulburi, plină de curenți înșelători, care o tot trage la fund, iar noi stăm neputincioși pe margine, doar ce-i mai aruncăm câte o funie subțirică, care ajunge atât cât să mai ia o gură salvatoare de aer.

Am migrat cu toții online. Și entertainment-ul tot acolo s-a dus. S-au deschis conturi, s-au vândut bilete la show-uri online, s-a creat content exclusiv pentru spectatorii plătitori, au apărut platforme care susțin artiștii și organizatorii de evenimente. Lumea s-a mișcat exemplar și chiar a contribuit: s-au cumpărat bilete la concerte online, s-au cumpărat vouchere de consum la cafenelele preferate, s-a comandat acasă de la barurile preferate. Toată lumea a colaborat.

Cu toate astea, sentimentul nu e același. E doar o revedere dulce-amară cu ceva care oferea nu demult cele mai frumoase sentimente și crea cele mai prețuite amintiri. Muzica, teatrul, filmul se trăiesc cu public, aproape unii de ceilalți, unde nu mai contează că nu te știi cu persoana de lângă tine, sunteți acolo să savurați momentul, să vă conectați la aceeași energie. Nu putem trăi experiența unui concert sau a unei piese de teatru de pe canapea, putem doar să simulăm trăirea. Ne vom bucura de ele, indubitabil, dar experiența în sine va păli în fața celei autentice, în colectivitate, împreună, cu toții ascultând același lucru, trăind aceleași sentimente.

 

Actul V. Curaj

 

Poate am fost mai pedantă decât am intenționat, dar am considerat necesar să exprim cele de mai sus, atât pentru mine, cât mai ales pentru cei care gândesc la fel. Într-un final am acceptat faptul că această vara nu a avut, nu are și nici nu va mai avea loc. E anulată. În hiatus până la noi instrucțiuni. Dar ce a fost frumos de urmărit lunile astea pandemice a fost spiritul de susținere de care fanii, ascultătorii, publicul au dat dovadă în momentul în care acest segment a avut nevoie de ajutor. A fost poate singurul exemplu de spirit civic, de dăruire făcută cu drag, față de trupele preferate, de localurile îndrăgite, de oamenii care ne aduc bucurie în diverse forme. Iar asta a dat speranță acestor comunități că se poate merge înainte, chit că cu greu, trecând peste obstacole poate uneori monumentale, dar fără doar și poate, se poate continua.

 

Actul VI. Înainte

Cel puțin pentru viitorul apropiat, ne putem lua adio de la cotidianul nostru frumos, viu, vibrând a culoare, muzică, zen, vibe-uri bune. Dar asta nu înseamnă că abandonăm ceea ce ne este drag și oamenii care muncesc din greu pentru asta. Vom avea parte în continuare de mici oaze de bucurie artistică, le vom savura, cu sfială și cumpătare, fiecare picătură de muzică, de teatru, de film pe care o putem sorbi. Se va termina cândva, iar noi vom avea experiența unor vremuri tulburi, care va pune în valoare și mai mult frumusețea creată de oameni pentru oameni.

 

Exit.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri