Vasile Conta și Societatea „Junimea” (II)

Un document surprinzător donat Muzeului Literaturii Române din Iași de doamna Konya-Petrișor, descendentă a familiei Negruzzi, reprezentând un proces verbal, întocmit de Vasile Conta, și semnat de elita societății Junimea prin care se făcea un pariu privitor la finalul Războiul de Independență din 1877 arată, de asemenea, integrarea profesorului de Drept Civil în sânul societății junimiste. Iată transcrierea acestui documentⁱ, care probează relațiile amicale și extrem de vii intelectual și politic precum și „grupările” și afinitățile din sânul societății:

„Astăzi, în 2 Aprilie 1877, subsemnații membri ai societății Junimea apreciind rezultatul probabil al resboiului ce este a se începe între Rusia și Turcia, ne-am împărțit în două tabere. Tabăra întîia crede că Rusia va fi învingătoare; iară tabăra a doua susține că Turcia vaⁱⁱ birui. Fiecare membru din tabăra ce va pierde prinsoarea se îndatorește a plăti un napoleon taberei ce va fi ghicit rezultatul resboiului.ⁱⁱⁱ

                                                                                                                                   Tabăra întîia                Tabăra a doua

          B[asile] Conta              Ș[tefan] G. Vîrgolici

I[on] Creangă          P[etre].P.Carp

  M[ihai] Eminescu                 G[heorghe] Racoviță

P[etru] Verussi               A[nton] Naum

                              V[ictor] I. Castano       (s.s. indescifrabil, posibil: Rosetti)          

I[oan] Melik                    V[asile] Pogor

    S[amson] Bodnărescu         Ruși bătuți însă nu de Turci ^iv          

M[iron] Pompiliu              Al[exandru] D. Xenopol

P[etru] Grigoriu                  V[asile] Burlă                       

I[acob] Negruzzi^v                Al[exandru] Lambrior ”

Nu știm, desigur, dacă prinsoarea a fost plătită de perdanți.

Unul dintre cele mai importante mecanisme prin care membrii „Societății Junimea” și-au asigurat un prestigiu public ridicat în cadrul protipendadei ieșene, mecanism care facilita obținerea unui capital simbolic pe care junimiștii nu au ezitat, în marea lor majoritate, să-l transforme în imagine publică și să îl utilizeze în competiția politică, a fost constituit de „Prelecțiunile Junimii”. Nașterea Societății fusese indisolubil legată de nevoia de afirmare socială și simbolică a conferențiarului Titu Maiorescu – care începuse primele prelegeri încă din vremea când, director la Liceul Național din Iași, și urmărea o consolidare a poziției sale în cadrul „elitelor” vremii.

Dacă asupra momentului precis al înființării Junimii mai există controverse – fiind astăzi general acceptată opinia potrivit căreia „Societatea Junimea” a fost înființată ca atare în primăvara lui 1864 – prelegerile populare au început să se țină la 9 februarie 1864 și au durat până la sfârșitul lunii mai. „Cu un an înainte – își amintește Negruzzi – Maiorescu începuse cursurile sale, în ultima duminică din carnaval [de lăsatul secului, la ortodocși, n.n.], în sala Băncii Moldovei^vi, pe care directorul acestei instituții, i-o pusese la dispoziție. Acum însă se hotărî ca conferințele să se facă în unul din saloanele Universității și că, afară de Dl. Maiorescu, să mai ia parte și alții dintre noi și anume: Pogor, Carp și Rosetti”.

Practic, Junimea se coagulează și își stabilește programul pe măsură ce aceste conferințe se desfășurau cu un succes monden și intelectual din ce în ce mai mare. Conferințele împreună cu tipografia și, din 1867, cu revista „Convorbiri literare” vor constitui vârful de lance al junimiștilor cu ajutorul căruia vor ocupa poziții înalte în societate și în lumea academică. „Nu e exagerat să se spună – remarca Z. Ornea – că prelecțiunile nu au îndeplinit numai oficiul de a afirma în exterior Junimea și junimismul. În egală măsură au contribuit la conturarea și impunerea unor opinii comune printre junimiști. Iar ceremonialul impus de Maiorescu acestor prelecțiuni, febra pregătirii și rigorile desfășurării lor au creat o atmosferă liant care a solidarizat rândurile junimiștilor”.

Orizontul de așteptare căruia aceste conferințe i se adresau a fost plastic descris de G. Panu: conferențiarul se afla „înaintea unui public numeros, a publicului cel mai elegant și mai cult din Iași de acum 30 de ani. Mare parte din vechea aristocrație și toată lumea frecventa în toalete splendide conferințele inaugurate de dl. Maiorescu. Erau totdeauna cel puțin 70-80 de dame. Beizadea Grigore Sturdza nu lipsea niciodată, afară de aceasta magistrați, profesori etc.”

Conta va fi și el integrat acestui mecanism, astfel încât cota sa socială să poată crește, iar influența „Societății Junimea” să fie păstrată la același nivel. Dată fiind formația sa filosofică, el va fi integrat cu conferințele unui ciclu intitulat „Sisteme metafizice”, în primăvara anului 1877, „la care Pogor a făcut Introducerea – rememorează Negruzzi în ale sale Amintiri de la Junimea –, și s-a prezentat întâi publicului, cu o foarte mare izbândă, filozoful nostru materialist V. Conta”. În cadrul acestui ciclu el va ține trei prelecțiuni: despre „Fetișism” (la 13 februarie 1877), despre „Naționalism” (la 20 februarie) și despre „Materialism” (la 10 mai 1877).

Singurele informații credibile despre aceste conferințe sunt cele consemnate în presă de Mihai Eminescu. Acesta va face, în „Curierul de Iași” din 11 februarie, o prezentare lui Conta anunțând prelecțiunea astfel: „Dl. Conta ca scriitor e din numărul acelor cari nu reproduc numai idei nerumegate din cărți străine, ci gândesc mai cu seamă singuri; apoi d-sa mai are talentul de a espune foarte clar materiile cele mai grele, fără ca prin această limpezime obiectul să piardă ceva din însemnătatea sa. Aceste două calități, rare pretutindeni, dar și mai rare în țara noastră, ne îndreptățesc a crede că prelegerea de duminică va fi îndestul de interesantă”. Această prezentare măgulitoare pune în evidență nu numai faptul că Eminescu era la curent cu lucrurile scrise și publicate de Conta în Convorbiri (Teoria fatalismului și Teoria ondulațiunii), ci și faptul că relația lor era mai mult decât o simplă vecinătate de cenaclu, sora lui Conta vorbind de întâlniri între cei trei (Eminescu, Creangă, Conta) la Casele Columb unde acesta din urmă stătea cu chirie. Eminescu va face apoi, în „Curierul de Iași” din 16 februarie, o relatare detaliată a conferinței ținute, subliniind, în chiar introducerea la această dare de seamă, că „după cum era ușor de prevăzut pentru cei cari cunosc individualitatea intelectuală a acestui scriitor, prelegerea sa a fost foarte interesantă și a ținut încordată atenția auzitorilor mai mult de o oră și jumătate”.

Tot din aceeași sursă aflăm că Vasile Conta a fost cel care, la 10 mai, a încheiat seria prelecțiunilor Junimii cu o conferință despre materialism. „Făcând o dare de seamă retrospectivă asupra tuturor prelecțiunilor ținute în anul acesta – remarcă Eminescu –, d-sa a arătat legătura ce există între deosebitele maniere de a privi și de a-și explica lumea. Interesantă a fost dezvoltarea opiniei cum că tot ce omul nu pricepe el esplică în mod metafizic (…). D-sa a espus atât dovezile dualiștilor, cari împart lumea într-o substanță materială și alta spirituală, cât și dovezile contrarie ale materialiștilor, cari reduc toate fenomenele creațiunii la un singur principiu, la materie. Aceste dezvoltări paralele au fost urmate cu mare interes de public”. (Continuarea în ediția din 23 aprilie a Ziarului de Iași)

 

ⁱMNLR Iași, nr. de inventar 14.933

ⁱⁱ„învin” tăiat cu o linie

ⁱⁱⁱAcest napoleon se va plăti în favoarea banchetelor junimii (lecțiune incertă, variantă: Societății Junimea) – nota de subsol a procesului verbal original.

^ivNotație scrisă probabil de Xenopol, care semnează sub ea.

^vSemnat inițial la mijloc, între cele două „tabere”, semnătură tăiată ulterior cu o linie.

^viAstăzi sediul Poștei de pe Cuza Vodă.

 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naționale, Filiala Iași și scriitor

Publicitate și alte recomandări video