Vineri, 15 ianuarie, după mai bine de trei luni de la înmormântare, un procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a decis deshumarea trupului și examinarea lui, deoarece în acest caz sunt indicii temeinice că pacientul nu a murit de coronavirus, așa cum au trecut medicii în certificatul de constatare a decesului. Medicul legist prezent la cimitir și expertul criminalist angajat de către familia decedatului au efectuat și necropsia cadavrului, pentru a se vedea dacă nu cumva bărbatul avea organele interne afectate. Rudele lui Bogdan Andrei au susținut tot timpul că acesta nu a murit de coronavirus, ci ca urmare a bătăilor încasate în spital. Pozele cu urechea stângă sfârtecată, cu ochiul stâng umflat și cu urmele de vânătăi de pe corp, dar și faptul că trupul decedatului a fost dat cu fond de ten de către angajații unității sanitare înainte de a fi ridicat de familie de la morgă au fost motive suficiente ca procurorul să fie de acord cu deshumarea.

La începutul lunii septembrie 2020, Andrei Bogdan aflase că mama lui s-a infectat cu COVID-19. Împreună cu sora sa, a urcat-o pe femeie în mașină și au mers la spitalul din Bacău, unde aceasta a stat internată aproape două săptămâni. Fiind contacți direcți, Bogdan și sora lui și-au făcut testul pentru coronavirus, ambii ieșind pozitiv. Pe data de 15 septembrie, cei doi s-au internat și ei, în secția Boli Infecțioase a SJU Vaslui. După două zile, medicii vasluieni i-au sfătuit să meargă la spitalul din Bârlad, pentru o monitorizare mai atentă. Dintre cei doi, doar Bogdan prezenta un simptom specific coronavirusului, în sensul că tușea din când în când. Joi, pe 17 septembrie, cei doi se externează din spitalul vasluian, urcă în mașina personală și pleacă la Bârlad, unde sunt internați la Pneumologie, ambii în același salon. În aceeași zi sunt investigați medical, iar seara Andrei Bogdan primește un telefon de la medicul de gardă. Este informat că sora lui urmează să plece acasă a doua zi, iar el va trebui să meargă în acea seară în secția Anestezie Terapie Intensivă. Sora acestuia ne declara, în urmă cu trei luni, că acela a fost momentul când fratele ei a căzut psihic. “El era foarte panicat încă de când a intrat pe ușa spitalului, când a aflat că trebuie să se transfere pe ATI a căzut de tot. Oricine cădea psihic dacă era în locul lui pentru că nu e deloc ușor să fii luat de niște persoane îmbrăcate în combinezoanele alea albe, cărora nu le vezi chipul, și să fii dus în secția de unde știi că prea multe drumuri de întoarcere nu sunt. Pentru el, acela a fost momentul care l-a dărâmat de tot. A sunat acasă imediat după ce a ajuns pe ATI și ne-a rugat să-l scoatem, că medicii de acolo îl omoară. Vineri, pe 18 septembrie, eu am plecat acasă  iar el a rămas în spital. Ne tot spunea că vrea sã se externeze, că nu se simte deloc rău, era doar foarte speriat. Duminică telefonul nu i-a mai sunat. Am intrat și noi în panică, simțeam că ceva rău se întâmplă. După multe eforturi și telefoane date am reușit să intrăm în contact cu medicul de gardă. Ne-a întrebat cum vrem să primim informațiile despre fratele meu, pe scurt sau pe lung. L-am rugat să ne zicã ceva, pentru că noi nu mai reușisem să vorbim cu el. Atunci medicul ne-a zis că din cauza comportamentului avut, au fost nevoiți să-l lege de pat, să-l sedeze și să îl intubeze. Ne-a spus că asta a fost singura metodă pentru a i se putea administra tratamentul, deoarece fratele meu era foarte recalcitrant și vorbea urât. Să fii legat de pat dacă faci scandal am mai auzit, dar de ce l-au băgat în comă fără măcar să ne întrebe și pe noi? Duminică, pe 20 septembrie, l-au băgat în comă și nu l-au mai scos. Fratele meu a murit pe data de 5 octombrie din cauza unei simple tuse. El atât avea atunci când a fost transferat pe ATI.

Mai mult, pe  vremeanoua.ro