Citește integral ediția nr. 24 a Ziarului de Sănătate

dr. Doru Baltag

Dr. Doru Baltag, medic primar neurolog, director medical al Spitalului de Recuperare Iași: „Când vorbim de vertij, ne ducem cu gândul imediat la o amețeală foarte supărătoare și avem dreptate. Amețeala este un simptom foarte frecvent întâlnit și poate semnala o serie de afecțiuni, printre care și vertijul paroxistic poziţional benign (VPPB). În acest caz este o formă de vertij paroxistic (apare brusc), a cărui definiție ne ajută să înțelegem mai bine manifestarea simptomului, adică senzaţia de rotire apărută brusc, ca urmare a schimbării poziţiei capului în raport cu gravitaţia. VPPB apare ca o boală a urechii interne care se manifestă prin aceste episoade repetate de vertij poziţional, adică amețeli la schimbarea poziției în care ne aflăm.

Afecțiunea este însoțită de o multitudine de simptome. Pe lângă amețeală, mai poate apărea și senzația de greață și vărsături, vedere dublă sau în ceață, pierderea echilibrului, dezorientare, deshidratare (care este cauzată de vărsături), stări de leșin. Chiar dacă simptomatologia este vastă, simptomul principal îl reprezintă apariţia bruscă a vertijului. Pe lângă el, mai avem și manifestarea nistagmusului, adică rotirea ochilor în sensul spre care este întors capul. De obicei, manifestările acestea trec destul de repede dacă poziția se menține. Dacă pacientul se mișcă, apar iar.

Vertijul poate să apară atunci când ne întoarcem de pe o parte în ala în pat, când ne întindem pe orizonală, când ne uităm brusc în sus sau oricând ne mișcăm brusc capul. 80% din pacienţi descriu o senzaţie de vertij rotator, iar 47% au în plus şi senzaţia de plutire.

Așa cum e de la sine-înțeles, și deşi nu durează mai mult de 30 de secunde, atacurile de VPPB sunt însoţite de anxietate şi pot fi urmate de stare de rău şi de senzaţia de dezechilibru, de ”cap gol”, precum şi de sensibilitate la mişcările capului în orice direcţie. Anxietatea care însoțește acest simptom se întâmplă pe de o parte pentru că pacienţii se gândesc de cele mai multe ori că amețesc din cauza unei tumori intracraniene, iar pe de altă parte, pentru că devine foarte sâcâitor să tot eviți pozițiile care declanșează vertijul.

Această afecțiune poate avea un spectru al severităţii foarte variabil, de la simptome minore, reprezentate de episoade de vertij poziţional şi perioade de acalmie intercritice, până la simptomele moderate, reprezentate de frecvente atacuri de vertij poziţional cu stări de dezechilibru între atacuri. Simptomele pot dispărea spontan, fără tratament, sau pot dura zile, săptămâni, luni, chiar şi ani, cu recurenţe de-a lungul timpului, din nefericire.

Vertijul e considerat cauza principală din cauza căreia cad vârstnicii. Cu toate acestea, afecțiunea poate să apară cel mai frecvent la persoane cu vârsta între 30 și 70 de ani. Chiar dacă nu este considerată o boală periculoasă, aceasta poate deveni, în funcție de cum afectează calitatea vieții pacientului. Simptomele pot schimba cursul vieții de zi cu zi, dar și cursul vieții profesionale pentru persoane care lucrează ca muncitori în construcții, șoferi etc.

Cauzele vertijului paroxistic poziţional benign (VPPB) sunt diverse. Această boală poate apărea în urma traumatismelor craniene, infecţiilor virale şi inflamaţiilor nervului vestibulo-cohlear, bolii Ménière, atacurilor migrenoase, mişcărilor repetitive ale capului (de exemplu, munca în faţa computerului) – ca în cazul dumneavoastră, decubitului dorsal prelungit (statul pe spate pentru foarte mult timp), chirurgiei la nivelul extremităţii cefalice, accidentelor vasculare minore care afectează vascularizaţia urechii interne, otitei cronice.

Pacientul este confirmat cu această afecțiune în urma unui examen clinic amănunțit și anamnezei (istoricului său medical).

Suspiciunea este confirmată printr-un examen clinic numit Manevra Dix-Hallpike, standardul de aur pentru diagosticarea acestei afecțiuni de peste 50 de ani. Folosind această manevră, medicul face anumite mișcări ale capului sau corpului pacientului urmărind mișcările involuntare ale ochilor acestuia. Mai urmează, de asemenea, un test caloric, audiograma, electronistagmografia, precum și, dacă este necesar, examene imagistice (CT; RMN), testul scaunului rotativ, posturografia dinamică computerizată (CDP).

Tratamentul vertijului paroxistic poziţional benign (VPPB) poate fi împărțit în două categorii: non-farmacologic și farmacologic. Prima categorie include manevre de repoziționare și exerciții care includ manevra de repoziționare canaliculară, metode eficiente pentru 90% dintre pacienții diagnosticați. În cea de a doua, medicul prescrie un tratament cu medicamente antivertiginoase, antihistaminice sau vasodilatatoare, în conformitate cu ghidurile internaționale despre această boală.

Pacientul se poate vindeca, dar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să evite neapărat anumite poziții care pot declanșa simptomatologia. De exemplu, trebuie evitată menţinerea capului într-o poziţie fixă pentru prea mult timp şi practicarea exerciţiilor fizice foarte intense. Mai sunt de evitat aplecarea (când vrem să ridicăm ceva), întinderea gâtului (pentru a lua un obiect aflat pe un raft înalt), dormitul cu capul uşor ridicat, pe două sau mai multe perne. În plus, ridicarea din pat trebuie făcută lent. Mai bine aşteptăm pe marginea patului timp de câteva minute înainte de ridicarea în picioare. De asemenea, în situații ca cele în care trebuie să ne așezăm pe scaunul dentistului sau frizerului, trebuie să facem mișcări ușoare.

Din păcate, realitatea este că pacientul care alege să nu se trateze va avea de suferit din ce în ce mai mult, riscul apariției de anxietate, depresie și atacuri de panică crescând în timp”.

Publicitate și alte recomandări video