Veșnica mediocritate de la Poli Iași spune mai multe despre noi decât vrem să recunoaștem

marți, 11 februarie 2025, 03:00
1 MIN
 Veșnica mediocritate de la Poli Iași spune mai multe despre noi decât vrem să recunoaștem

Cel mai revoltător e că nimeni nu se revoltă. E ca și cum ai trăi senin într-un oraș în care totul se cârpește, condus de o administrație locală opacă, submediocră și lipsită de „proiect”, alături de o comunitate dezrădăcinată, cu valiza la ușă, așteptând prima ofertă de job din Capitală.

Politehnica Iași a egalat miraculos duminică seară la Cluj, dar situația echipei rămâne neschimbată. Se va bate și în acest an să scape de la retrogradare, la fel cum o face de trei decenii când nimerește în prima ligă. Același drum bătătorit, fără pic de sclipire. După 90, mai toate formațiile din Moldova au gustat succesul. Galațiul a câștigat un titlu, Vasluiul s-a bătut ani buni cu șanse reale la campionat și a jucat o finală de Cupă, Interul lui Ronaldo s-a chinuit să învingă la Piatra Neamț, Botoșaniul a terminat un campionat pe locul 4 și a jucat de două ori în cupele europene. Iașul se laudă cu dubla din Europa League cu Hajduk Split, rezultatul unei întâmplări – a terminat pe 7, iar două echipe mai bine clasate nu au primit licența pentru competiția continentală. N-a durat mult, și, înglodată în datorii, Poli a retrogradat și început un nou ciclu. Același ciclu.

Nimereală și întâmplare. Cele două sinonime care ar trebui să încadreze căluțul (ideal armăsarii) pe stema Politehnicii, pentru că definesc perfect istoria formației în ultimele decenii. Și poate n-ar fi o problemă dacă echipa ar fi finanțată din fonduri private. Însă clubul din Copou „respiră” din banii noștri, Primăria Iași apare cu litere de-o șchioapă ca sponsor principal pe site-ul Politehnicii. An de an, în jur de 1,5 milioane de euro din banii ieșenilor se îndreaptă spre echipa fotbal și nu există nimeni în administrația locală care să răspundă la o întrebare banală: „Mai exact, pentru ce?”

Care este de fapt scopul investițiilor la Poli din perspectiva sponsorului principal? Există o strategie adoptată în scris la Palatul Roznovanu cu indicatori de performanță pentru „executivul” din Copou? Dacă da, care sunt aceștia? Păstrarea echipei în prima ligă? Cupe europene, play-off, primele 3 locuri în play-out? În mod concret, ce rezultate își asumă conducerea clubului an de an în fața Consiliului Local pentru a primi fonduri publice? Cine plătește dacă rezultatele nu-s pe măsură? Care este gradul impus de autofinanțare și cine răspunde în fața ieșenilor dacă șefii clubului nu-l ating? Să luăm un exemplu. Luis Phelipe trage echipa după el în prima parte a sezonului 2023-2024, „jogo bonito”, stadionul freamătă. Iarna trecută, Poli îl vinde la FCSB pe o sumă infimă (200.000 de euro), dar păstrează 20% din drepturile viitoare de vânzare. Iarna aceasta, FCSB îl „aruncă” gratis pe Phelipe la Tiraspol, deci se alege praful de cele 20 de procente. Și-a cerut cineva scuze în mod public în fața ieșenilor sau a reprezentanților lor din CL/Primărie pentru că a dat vrabia din mână pe cioara de pe gard? I s-a cerut cuiva demisia ori s-a propus o sancțiune salarială pentru cei care făcut un „deal” evident păgubos pentru club? Cazurile Târnovanu și Gheorghiță se anunță, de asemenea, un fiasco financiar.

Nimic din informațiile publice nu sugerează că administrația locală are sau a avut vreodată o strategie, un proiect, pentru echipa de fotbal. Nici că există un control real asupra banilor care intră în club. Financiar, Poli a fost mereu o gaură neagră, un „stat în stat”, în care intră sume consistente, cu rezultate submediocre. Câștigul de imagine pentru oraș, real în cazul sportului, e discutabil când echipa se bate mereu la retrogradare și propune un fotbal rudimentar, să spargi televizorul. Faptul că jumătate din stadion ține cu „granzii” la meciurile directe cu FCSB, Dinamo și Rapid, întoarce stomacul pe dos oricărui microbist cu un minim de mândrie locală și sugerează că fotbalul nu poate fi un liant social la Iași. Cârpeala ca singura constantă în managementul clubului, „poate-poate scăpăm și anul ăsta”, demonstrează de 30 de ani o lipsă acută de viziune și ambiție.

Iar cel mai revoltător e că nimeni nu se revoltă. E ca și cum ai trăi senin într-un oraș în care totul se cârpește, condus de o administrație locală opacă, submediocră și lipsită de „proiect”, alături de o comunitate dezrădăcinată, cu valiza la ușă, așteptând prima ofertă de job din Capitală. A, stai puțin…

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii