Vestitorii apocalipsei

Movie Line

„Kinder sind auch Menschen.” – Și copiii sunt oameni.

Oameni mai mici, am putea să mai adăugăm.

Pescuit din filmul german Familie für Fortgeschrittene (Familie pentru avansați, 2011).

Case 3E

Aflu de la știrile germane, în contextul crizei pe piața imobiliară, dintr-un material mai dezvoltat, că proiecte pentru case/locuințe construite după deviza celor 3E (einfach /simplu/, effizient, experimentell) se împiedică și din cauza faptului că orice construcție nouă trebuie să respecte tot mai multe norme DIN (prescurtare pentru Deutsches Institut für Normung), adică STAS-urile germane, acestea ajungând să însumeze aproape 3000, iar tot mai multe dintre ele fiind, mai nou, obligatorii (și nu doar recomandate, mai ales cele privitoare la „salvarea planetei”…). Evident, toate acestea scumpesc și mai mult orice construcție, dar în special cele rezidențiale, o spirală negativă care se răsfrânge și asupra chiriilor: construindu-se mai puțin și mai scump, orice casă existentă devine și ea mai scumpă. Asta în marile orașe, în zonele metropolitane, pentru că la țară, „departe de lumea dezlănțuită” (și deopotrivă înlănțuită) a aglomerațiilor urbane, găsești spațiu locativ cât vrei, doar că nu prea are… căutare.

Din alt mic reportaj pentru știri, am aflat că un fermier care a depus în 2018 cererea pentru autorizarea unei noi construcții utilitare, a primit autorizația de construcție abia după 7 (șapte) ani, adică anul acesta! Nu trebuie să fii expert să deduci că birocrația este excesivă big time, iar costurile pentru același obiect au explodat între timp din cauza pandemiei, din cauza războiului din Ucraina etc., etc.

Ca fapt divers, cred că problemele acestea se regăsesc, cu ceva diferențe specifice, și pe la noi…

Coat of Arms

Uitându-mă la un film oarecare, realizez pentru prima oară că expresia coat of arms e de fapt numele pentru stemă. (În paranteză fie spus, notându-mi sintagma, am scris în mod greșit code of arms…) Deci stema a apărut inițial, prin secolul 12 (zice AI) și (sau mai ales?) ca semn de arme și apartenență: ca să se știe cine e cu cine, cine cu cine luptă etc.

Vestitorii apocalipsei

Zilele trecute, în drum spre Kaufland, am văzut un bărbat mai vârstă nu tocmai îngrijit aruncând grâu porumbeilor (de obicei, din ce-am observat eu, sunt femei mai în vârstă care țin să-i hrănească…). Omul avea o sacoșă mare cu câțiva săculeți de grâu (fiecare a câte un kil, aș zice). M-am apropiat și l-am întrebat dacă chiar a cumpărat grâul acesta pentru porumbei. Cică nu, l-a primit de la cineva…

– Nu-s deja cam mulți oricum?, l-am mai întrebat.

– Știți că porumbeii au fost primii poștași?

– Ei, dar ăia îs alt soi…, am intervenit. Ăștia obișnuiți sunt prea mulți de acum!

– Da, dar știți că atunci când se înmulțesc porumbeii vine apocalipsa?

– Deci dumneavoastră, înțeleg, vreți să grăbiți apocalipsa!?

Nu s-a prins omul de ironia din replica mea și a ținut să-mi povestească ce-a pățit Fritz la Timișoara: primăria ar fi interzis hrănirea porumbeilor, iar apoi ar fi fost amendată cu 40.000 de lei de către ăia de la mediu sau cum le zice, ăia de apărare păsările și apoi obligată să dea înapoi oamenilor amendați de Poliția Locală banii de amendă cu dobândă!

No, ce să spun, nu știam asta, dar de mirat, nu mă miră: există de acum oameni care ar apăra și șobolanii-șobolani, nu doar cei cu aripi! Bine, i-ar apăra așa, în principiu și de la distanță sigură, altfel ar reacționa îngroziți ca orice om, de s-ar trezi cu ei prin casă.

Americanii și prenumele

Mi se pare stranie chestia asta de pe la americani, să ai adică un prenume precum Taylor, și dacă îl vezi pe o listă, nu ai de unde să știi dacă desemnează o femeie sau un bărbat, o fată sau un băiat.

Am luat ca exemplu Taylor, pentru că o avem pe Taylor Swift, arhicunoscuta cântăreață (primul popstar devenit miliardar) și Taylor Fritz, tenismenul.

Dar exemplele ar putea continua chiar rezumându-ne la personalități din domeniul filmului. Poftim, dai căutare după Drew și îți apar în top actrița Drew Barrymore, un actor (Drew Starkey) și un wrestler (Drew McIntyre), de care n-am auzit: de le-aș fi văzut undeva doar numele, n-aș fi putut ști dacă sunt bărbați sau femei! Dar, mai știi, poate că asta e și ideea!? Tot un fel de gendereală, dar englezo-americană.

Nu că m-aș număra printre ei, dar…

Unii-s prea deștepți ca să fie fericiți.

Nu că m-aș număra printre ei, dar nici să spun că sunt fericit nu pot.

Apropo de fericire

Toamna asta mi-a atras atenția un cântec fain cu un refren mișto nu doar ca interpretare muzicală, ci și prin niște versuri surprinzătoare:

„Nu mă întreabă nimeni niciodată/ Dacă mi-e greu să fiu eu./ Și câte țin în suflet n-o să spun vreodată/ Știu doar eu și Dumnezeu.”

Am aflat abia după o căutare că interpreta este Theo Rose (na, poftim, un prenume ce merge și pentru, și pentru!), melodia fiind „Greu să fiu eu”.

Întâmplarea face că am scris și eu cândva, cu ani buni (vorba vine) în urmă, un mic poem (apărut în țara transformată-n vînt, Casa de pariuri literare, 2011) cam pe aceeași idee:

dar grecesc// dar/ eu nu-s decît eu/ și să fiu ceea ce sînt/ mi-e tot mai greu.

Acuma, ce să zic: mie mi-e greu la rându-mi să cred că actrița și cântăreața Theodora Maria Diaconu (*1997) a citit volumul meu de poezii. Dar mai știi? Oricum, m-aș bucura de-aș afla că i-a ajuns sub ochi prin cine știe ce întâmplare micul meu poem și acesta i-a inspirat cântecul „Greu să fiu eu”.

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video