anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

VIAŢA CETĂŢII: Apel către solidaritate ieşeană

GALERIE
teatrul-national
  • teatrul-national
- +

Poate pentru mulţi ar părea o utopie tema pe care o abordez dar, discutând cu oameni de bună credinţă din diverse domenii, am constatat că încă mai pulsează pe undeva o fărâmă de patriotism local. şi atunci de ce să nu încercăm?       

Reuşita acţiune colectivă de anul trecut din piaţa Independenţei, ne-a trezit la realitate. Dacă la Timişoara sau Cluj se succed mereu acţiuni de ordin cultural obişnuite fără infatuare, care odinioară erau la ordinea zilei şi la Iaşi, de ce noi ca ieşeni să lâncezim aproape în vecinătatea anonimatului.
Din experienţa îndelungată petrecută pe scenă pot informa asupra mişcărilor pozitive din culisele sociale privind solidaritatea factorilor de conducere a tuturor unităţilor de cultură ale Iaşului în perioade mai vitrege decât acum.
Spre exemplu odată cu înfiinţarea Operei în 1956, după eşuarea unei neinspirate tentative de învrăjbire între Teatru şi Operă minţile luminate ale directorilor Ion Goia şi Traian Ghiţescu, de la cele două importante instituţii menţionate, şi-au dat mâna frăţeşte. Şi aşa au găsit soluţii benefice folosind experienţa bogată a bătrânului Teatrul Naţional care să poată fi folosită şi de colocatarii tinerei instituţii noi abia în formare.
Stabilind coagularea intereselor comune s-a reuşit o strânsă colaborare între colective, iar rezultatul a fost obţinerea de aprecieri pozitive materializându-se în efectuarea unui turneu comun de mare succes în URSS. Şi chiar la finele primului an de activitate. Sigur că şi atunci spectatorii umpleau la refuz sala care avea 900 de scaune de epocă de dimensiuni mai mici. Ambele colectivele se respectau între ele! Soliştii Operei din rândul cărora puţini aveau practica scenei, participau în mod curent cu mare interes la marile spectacole ale Teatrului şi se împărtăşeau din experienţa unei trupe cu actori de mare ţinută. Chiar şi aparatul tehnic de scenă al Operei neexperimentat primea ce era mai important din experienţa colegilor de la Teatru privind mânuirea decorurilor. Pare de necrezut azi că la spectacolele de operă funcţionau la scenă 56 de maşinişti şi electricieni, conduşi de şefii de compartimente ai Teatrului. Toţi erau plătiţi cu normă întreagă şi la Operă. Aceasta nu se datora doar faptului că decorurile la spectacole noastre erau masive, ci mai ales a dorinţei de folosirea experienţei celor care au colaborat ca durată mai mult de un an.
Voi relata însă şi alt exemplu de întrajutorare practicat câţiva ani şi cu Filarmonica. Mai întâi pentru că Opera pornise de la zero şi nu avea nici un fel de dotări împrumutând de la Teatru mobilier şi recuzită, iar cu Filarmonica prin alternanţă se folosea sala Armeană în comun pentru repetiţiile curente. Se împărţea frăţeşte şi timpul de repetiţii folosind fiecare o zi dimineaţa şi una după amiază. Toate acestea pentru a putea să profite şi orchestra Operei de împrumutul instrumentelor mari de care nu dispunea: timpani pentru percuţie şi contrabaşi. Este de apreciat şi faptul că toate concertele Filarmonicii de vineri, aveau loc tot în măreaţa sală a teatrului, unde în aceeaşi zi avea loc şi repetiţia generală a concertului respectiv. Totul decurgea în deplină armonie între cele trei instituţii şi acel spirit benefic s-a păstrat mulţi ani la Iaşi devenind tradiţie şi această întrajutorare provoca o emulaţie şi fiecare instituţie venea cu realizări notabile. Astfel şi-a ocupat fiecare instituţie locul cuvenit în inima spectatorilor fideli, care s-au format ca iubitori ai fiecărei arte.
Chiar dacă mai târziu când politicul s-a cuibărit mai întâi la Operă la acele vizionări pentru premiere şi fiecare politruc îşi dădea aere de cunoscător, instituţiile noastre cu diplomaţie, profesionalism şi colaborare şi-au continuat drumul ascendent.
Nu pot să ocolesc relatarea faptului că eram convocaţi intempestiv, după unele vizionări fie în biroul directorului Vâlcu de la Teatru, la directorii Vintilă sau Baciu de la Filarmonică, sau al regizorului Zaharescu în acea perioadă director la Operă.
În prezenţa comună a acelor directori, la care era invitată şi directoarea de la Luceafărul (Luluşa), dar permanent şi toţi regizorii din Iaşi. Nu puteam lipsi şi deveneam solidari, pentru a formula un limbaj scenic validat de toţi.
Trebuia să primenim observaţiile şi recomandările tovarăşilor pentru o nouă vizionare. Şi veneam fiecare cu idei noi şi cu propuneri, ca la cenaclu. În acea tracasare morală şi oboseala acumulată, când devenisem martori a multor inepţii debitate de câte un tovarăş, uneori ne lansam pentru recreere mai întâi în ironii nevinovate care puteau să ne coste dacă cineva ar fi speculat intervenţiile noastre. Trebuia să propunem corectări de texte agramate şi atunci unii dădeam sensuri ironice cu poante reuşite care stârneau hohote de râs. Ar fi de reţinut intervenţiile regizoarei Anca Ovanez la una din poantele reuşite care după consumarea scenei de râs pe înfundate, a intervenit „dacă lăsăm textul aşa vom primi toţi printre gratii ţigări şi chiftele cu praştia”. Şi… iar o nouă cascadă de râs!... Aşadar ne crispam, ne amăram sau ne distram, dar păstram acelaşi suflu de solidaritate, respect şi colaborare, între noi şi toate instituţiile noastre deopotrivă.
De aceea regretăm că astăzi în libertate au apărut manifestări publice de orgolii şi animozităţi la vedere, ba chiar şi condamnabilul demers, un fel de care pe care. Nu vom putea astfel să revigorăm curând ce s-a pierdut în ultimii ani printre schele, stagnare sau cultură improvizată şi mai puţin profesionistă. În aceste condiţii, astăzi însă cea mai mare pată pe obrazul culturii ieşene este că Filarmonica, deşi se menţine în topul elitei naţionale în genul său, a luat drumul pribegiei asemănător anilor de dezintegrare ai Operei, care nu se ştie cât va dura. Avem doar experienţa ieşeană a reparaţiilor în şapte ani la Teatru, avem termenul reparaţiilor Palatului Culturii depăşit de mult, sau o Bibliotecă Judeţeană în provizorat.
Dacă cineva cu autoritate s-ar fi aflat anul trecut la Festivalul „George Enescu” să vadă evoluând colectivul valoros de muzicieni ai Filarmonicii s-ar jena. Păi, Cvartetul „Voces” deja Emblemă Europeană în materie, a umplut la refuz sala Ateneului Român, dar şi orchestra mare în alte două săli din capitală ca şi la Iaşi. Jena mare azi, trebuie să fie colectivă constatând că recentul concert cu Simfonia a IX-a de Beethoven, cu Sabin Păutza la pupitrul dirijoral, s-a ţinut într-o marchiză, cum ar putea fi comparată sala Liceului de Muzică faţă de magnificul Teatru ieşean!
Credem că: în teatru, şi numai în teatru, este locul unde să concerteze acest valoros colectov care nu a încetat de mulţi ani să ducă faima urbei pe meridianele lumii!
Nu pare a fi, în condiţiile de azi, o piatră de moară nici pentru autorităţi şi nici pentru Operă sau Teatru. Hai să fim altruişti în întrajutorare şi respect pentru năpăstuitul public avizat, ce nu poartă vină nici pentru nepăsare, sau puseuri de orgolii.  
Obiectivul acestei intervenţii publice ar fi acela de a ne regăsi moral unii cu alţii în profesionalism şi unitate comună de interese ca ieşeni din toate sferele vieţii sociale. Aceasta şi numai pentru a nu da apă la moară celor care nu prea sunt atât de sensibili şi nu au apetit pentru arta autentică, iar unii chiar pot avea un cuvânt dezavantajos în etichetări privind soarta „Oraşului Culturii”!
           
Mihai Zaborilă    

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Ochiul care nu mai vede (IV)

Cătălin ONOFREI

Ochiul care nu mai vede (IV)

Cum de-au căzut ţărăniştii atât de jos?

opinii

Educaţia colaterală

Briscan ZARA

Educaţia colaterală

Lăsaţi copiii să încerce singuri, lăsaţi-i să se dea cu capul de perete, să simtă durerea, învăţaţi-i să se aştepte la greşeli şi la lucruri imprevizibile şi să se adapteze, altfel nu vor ajunge adulţi deplini şi independenţi, iar lumea rea şi crudă prin natura ei îi va face nefericiţi.

Se mărită Adriana!

Cristina DANILOV

Se mărită Adriana!

După o perioadă în care evenimentele au fost restricţionate din cauza pandemiei de Covid-19, viaţa, iată, şi-a reluat cursul, cel puţin în cazul nunţilor. Primim deja invitaţii, ne preocupăm de ţinuta pe care o vom purta la petrecere, ne gândim la cadoul de casă nouă şi nu doar la acestea: ne gândim la miri, la drumul pe care îl vor urma împreună, mulţi retrăind chiar emoţia din ziua nunţii noastre. O nostalgie plăcută pe care am simţit-o şi eu atunci când colega mea de birou, Adriana, mi-a înmânat, radiind de fericire, invitaţia la nunta ei. Prilej bun de a spune, azi, câteva cuvinte despre căsătorie şi petrecerea prin care o facem cunoscută tuturor celor dragi din viaţa noastră.

Oglinda fisurată a lui Nicolae Stan

Nichita DANILOV

Oglinda fisurată a lui Nicolae Stan

Lumea lui Nicolae Stan se configurează rotindu-se melancolic în jurul pipei din lemn de cireş pe care o fumează agale stând în cerdacul casei parohiale tânărul preot al satului Crăsani, Radu Plămadă, pătruns până dincolo de adâncul sufletului său de ceea ce crede că ar fi menirea sa.

pulspulspuls

Iacătă-l şi pe sforarul politic în izmene!

Iacătă-l şi pe sforarul politic în izmene!

Vă mai amintiţi, stimaţi telespectatori şi fini observatori ai vieţii politice de Bahlui, ce mai conflict şi ce mai sudălmi răzbăteau până-n drum între conţilierul fost UNPR Manolache, om de-al gheneralului Oprea Izmană (apropo, iată ce pantaloni tip izmană are şi conţilierul de care vă spunem!) şi fostul şef de Cejău Popa? Ba chiar zice lumea că odată erau cât pe ce să-şi înfingă şi mâinile-n gât, nu alta.

Caricatura zilei

Tik Tok Yoga

Editia PDF

Bancul zilei

Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.