anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

Viaţa la frontieră

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Începem să ne obişnuim cu viaţa la frontiera estică a NATO, în condiţiile în care de la Moscova ne vin semnale tot mai explicite de adversitate. Sunt frecvente vizitele unor înalţi responsabili politici sau militari ai Alianţei sau ai unor state-membre cu greutate, cum ar fi SUA sau Marea Britanie. 

În săptămânile în care nu primim vizite de acest gen, avem parte de informaţii şi reportaje despre prezenţa militară occidentală pe teritoriul românesc. Dacă nu se întâmplă nimic care să poată fi inclus în rubricile de ştiri, ziarele şi mediile audiovizuale au şi alte soluţii pentru a accentua conexiunea de securitate cu Occidentul.  

E foarte bine că se întâmplă aşa, mai ales că în aceste demers se implică destul de mult şi instituţiile mass media private, care nu sunt obligate să-şi asume priorităţile guvernamentale. Cu toate defectele ei - multe şi mari - societatea românească pare să reacţioneze matur, fără a exagera provocările ce decurg din asumarea noului nostru statut. Spre a fi corecţi, totuşi, ar trebui să observăm că la fel se întâmplă mai peste tot în regiune, iar populaţia din ţările baltice, vulnerabile în nenumărate privinţe, dă dovadă de o luciditate remarcabilă.

Este adevărat că şi la noi există voci care încep să discute - cu sau fără competenţă, cu sau fără responsabilitate - despre război. Dar putem deja sesiza şi interes pentru mecanismul descurajării, pentru soluţii ce ar putea micşora apetitul ambelor părţi pentru aventura militară. Dacă nu se va produce o „destindere” rapidă în relaţiile Est - Vest (şi eu cred că nu se va produce) nu ne rămâne decât să luăm de pe raft literatura din anii Războiului Rece sau inspirată de această perioadă.

Asta nu înseamnă, însă, că ar trebui să aplicăm precipitat eticheta de „Război Rece” situaţiei actuale. Sau, dacă ţinem neapărat, să o utilizăm fără majuscule: nu substantiv propriu, ci substantiv comun plus adjectiv. Adesea - ne spun teoreticienii limbajului sau cei ai societăţii - cuvintele folosite pot influenţa lumea în care trăim. Nu suntem în 1946-1948, nici în 1962, nici în 1981-1983.

Am primit cu destul calm referirile provocatoare la adresa României formulate, uneori, la Moscova. Nici vicepremierii supraponderali şi caraghioşi, nici filosofii cu barbă şi privire neliniştită de la Moscova nu ar trebui să poată tulbura prea mult mersul lucrurilor într-o societate liberă. Căutarea exponenţilor unei „a cincea coloane” n-a durat, din fericire, nici măcar o vară. Spre meritul lor, nici măcar oamenii politici de vârf nu mai obişnuiesc să-şi denunţe adversarii drept agenţi de influenţă ai Moscovei, după ce o vreme această acuzaţie părea destul de populară.

Pe de altă parte, este interesant faptul că o parte însemnată a opiniei publice pare să atribuie Occidentului şi mai ales Statelor Unite statutul de inspirator al campaniei anticorupţie, populară în aceste zile. Nu vom şti niciodată care este adevărul, dar această tendinţă - fie ea şi „conspiraţionistă”, în anumite cazuri - acţionează într-o direcţie pro-occidentală.

Fără a cădea într-un optimism naiv, ne-am putea reaminti senzaţia pe care mulţi dintre noi o aveam, în perioada 2005-2007. Tocmai intrasem în NATO, se încheiaseră negocierile de aderare la UE, guvernul Năstase (o mare sursă de stres politic) fusese îndepărtat, creşterea economică se menţinea la parametri buni. Era perioada în care veneau investitori, mari şi mici, iar aceste decizii economice putea fi bine asociate cu noile orizonturi de politică internă şi externă. Evident că, astăzi, nu putem spera într-o conjuncţie similară decât dacă situaţia economico-politică din Uniunea Europeană rămâne stabilă - ceea ce ar însemna în primul rând o rezolvare ordonată sau măcar o ţinere sub control a crizei datoriilor elene. Cititorii acestui articol au aflat, probabil, rezultatele referendumului din Grecia şi pot cântări mai bine ce şanse există în această direcţie. Oricum, rezumând, un astfel de scenariu ar fi extrem de benefic, pentru că ar cupla dimensiunea de securitate cu cea economică, mereu importantă într-o ţară ce atât de mult de recuperat.

În fine, un alt element pozitiv ce merită evidenţiat este faptul că accentuarea pericolului de la Est nu a creat o atmosferă mai tolerantă faţă de încercările structurilor de forţă ale statului (sprijinite de mulţi politicieni) de a limita drepturile individuale. Nici celălalt front extern - ameninţarea teroristă - nu a fost mult mai eficient, deşi mulţi români au dubii justificate şi faţă de ultima versiune a legislaţiei cu privire la datele personale. Desiguie, mai există un front - cel intern, al luptei anticorupţie - care poate conduce la abuzuri. Important însă, pentru scopurile acestui text, este faptul că noua situaţie de securitate a României şi discuţiile despre ameninţarea venită din Est nu au condus (încă) la tentative clare de restrângere a drepturilor individuale. Ar fi de dorit ca ele să nu apară deloc sau, dacă apar, să fie respinse.       

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.