(VIDEO) Au îmbătrânit lângă aparatul de dializă. Poveştile a doi învingători
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco
agri.shop

vineri, 07.05.2021

(VIDEO) Au îmbătrânit lângă aparatul de dializă. Poveştile a doi învingători

GALERIE
pacienti dializa 25 ani- victor aioanei si asistentele (1)
  • pacienti dializa 25 ani- victor aioanei si asistentele (1)
- +

Daniela şi Victor au fost aniversaţi ieri la centrul de dializă Iaşi, fiind „veteranii“ acestei proceduri care îi ţine în viaţă. Au 25 de ani de dializă, începând procedurile de la 18, respectiv 25 de ani.

Doi pacienţi care fac dializă de 25 de ani au fost aniversaţii ieri la Centrul de Dializă Fresenius de către medicii şi asistentele care i-au avut în grijă în toţi aceşti ani. Daniela Popa şi Victor Aioanei au fost diagnosticaţi de tineri cu insuficienţă renală în stadiu terminal, pentru care singura şansă era dializa sau transplantul de rinichi. Medicii spun că cei doi sunt nişte învingători adevăraţi, fiind pacienţi „veterani“, care au avut răbdare, noroc şi grijă de ei ca să ajungă până aici.

„Luptă şi echilibru“ - spun aceştia că trebuie să fie ceea ce îi ghidează pe toţi pacienţii care fac dializă. Lupta să le dea puterea să meargă mai departe, iar echilibrul în tot ceea ce fac să fie o lege nescrisă. Daniela are acum 43 de ani, iar regretul său cel mai mare este că nu a făcut în viaţă atât de multe câte şi-ar fi dorit, fiind diagnosticată la vârsta de 18 ani cu insuficienţă renală, în stadiu avansat, ceea ce a determinat-o să îşi schimbe cursul vieţii. „Abia făcusem majoratul, aveam multe idei în cap cu ce aş vrea să realizez, ca orice fată la acea vârstă. Prima dată am început să mă simt tot mai rău, să simt că nu am aer, aveam o stare de slăbiciune, eram anemică. În primii ani, făceam două şedinţe pe săptămână, apoi, pentru că boala a avansat, am trecut la trei şedinţe. Trebuie să recunosc, nu mă simţeam bine, ca orice pacient cu boală renală, însă, încet-încet, m-am reglat, de fapt m-am obişnuit“, povesteşte Daniela cu lacrimi în ochi, mai ales atunci când îşi mai aminteşte vârsta la care a fost diagnosticată. În anul 1997 a trecut şi printr-un transplant de rinichi la Cluj, însă după şase luni organismul i-a respins organul, ceea ce a făcut-o să se întoarcă la şedinţele de dializă.

„Sunt multe momente în care psihicul este la pâmânt“

„Dializa te afectează, dar nu ai ce să faci, trebuie să iei viaţa aşa cum este“. Aceasta este credinţa lui Victor de fiecare dată când vine vorba despre dializă şi despre cum i-a salvat, însă în aceeaşi măsură, i-a şi afectat viaţa. Acum are 50 de ani şi cunoaşte toate asistentele centrului, iar câteva dintre ele spun că au „crescut“ împreună cu el, fiind acolo când erau abia angajate. El le zâmbeşte mereu, le mai strecoară o glumă care le face să râdă, reuşind astfel să facă mai suportabilă orice şedinţă. „Nici nu ştiam ce este dializa la început, problema mea a fost o glomerulonefrită care, din cauza unei răceli, s-a agravat, şi astfel nu au mai funcţionat rinichii. Aveam 25 de ani şi iată că au trecut 25 de ani de când ne tot chinuim aşa“, povesteşte Victor. În primii cinci ani a făcut navetă de la o distanţă de 200 de kilometri, însă pentru că drumul era obositor şi lung, a ales să renunţe la tot şi să se mute în Iaşi. Atunci, şedinţele durau cinci ore, şi nu doar patru ore cum este acum, ceea ce îi ocupa o zi întreagă. În Darabani, „satul din mijlocul oraşului“, aşa cum îl numeşte el, era poştaş şi îi plăcea foarte mult faptul că fiind un oraş mic se cunoştea şi vorbea cu toată lumea, lucru pe care nu l-ar fi putut face de exemplu şi în Iaşi.

Însă a trebuit să renunţe să muncească, din cauza complicaţiilor cauzate de boală. „Sunt momente în care efectiv cazi psihic, şi foarte greu îţi revii, pentru că te gândeşti ce ar putea fi şi ce este. Însă trebuie să încerci să mergi mai departe. Sunt zile în care nu te simţi bine, eşti mulţumit să stai în pat, să te odihneşti, să te uiţi la televizor sau să fii în stare să mergi să iei o pâine. Când am început dializa, am avut un suport foarte mare din partea asistentelor, care ne ajutau din punctul de vedere al moralului, era o atmosferă foarte plăcută, şi asta contează“, completează bărbatul. De atunci, Victor a trecut prin mai multe probleme de sănătate, unele care i-au şi pus viaţa în pericol, dar de fiecare dată a reuşit să treacă peste ele cu bine.

În judeţ există 600 de pacienţi care trăiesc datorită şedinţelor de dializă, din care foarte puţini au mai mult de 20 de ani de când au nevoie de tratamentul medical prin care se elimină din organism apa, sărurile în exces şi toxinele. Cel mai vârstnic pacient are deja 30 de ani de când face dializă, medicii spunând că aceste „recorduri“ sunt rare.  „Dacă am putea să echivalăm, aceşti 20 de ani sunt 80 sau 90 de ani într-o viaţă obişnuită. La început, în 1988, dializa a fost pornită cu ajutorul donaţiilor, aparate care erau deja folosite de ani de zile în spaţii europene; din fericire, acum, serviciul este unul foarte bine standardizat. Este un centru similar cu tot ce înseamnă serviciu de dializă în Europa“, a explicat dr. Ionuţ Nistor, medic primar nefrolog. 

 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cu primarul Mihai Chirica la Zoiosu’

Toni HRIŢAC

Cu primarul Mihai Chirica la Zoiosu’

Primarul foloseşte resursele patrimoniale şi juridice ale primăriei ca să-şi gestioneze destinul politic.

Filmuletul zilei

opinii

Dezastru de sărbători

Alexandru CĂLINESCU

Dezastru de sărbători

Să nu ne amăgim cu gândul că lumea, în special tinerii, nu se mai uită la televizor. România TV are audienţă la un segment deloc neglijabil din populaţie, sensibil la „patriotism” şi la grija pentru „nevoile românilor”. Direct sau insidios, postul exercită o influenţă nefastă, cu consecinţe pe termen lung.

Marte

Neculai SEGHEDIN

Marte

Aşa cum românii au aşteptat în zadar sosirea americanilor (au venit, ce-i drept, dar cam târziu!), aşa şi pământenii au aşteptat invazia marţienilor până când s-au plictisit şi atunci au trimis ei diverşi emisari către planeta vecină.

De ce romanul? (I)

Nicolae CREŢU

De ce romanul? (I)

A trecut de mult vremea întrebării simptomatic reluate pe atunci „De ce nu avem roman?”. În zilele noastre mai că-ţi vine să (te) întrebi, în faţa producţiei de titluri, altceva: dar oare chiar avem atât de mulţi romancieri? Asta, înainte de a-i citi? După lectură, schimbând ceea ce e de schimbat: oare cum s-o fi explicând iluzia atâtor „romancieri” despre ceea ce scriu ai? Pentru că, la drept vorbind, proporţia de autentice romane din „avalanşa” editorială readuce percepţia realităţii la adevărata şi onesta ei măsură.

pulspulspuls

Mărirea şi decăderea lui Mihăiţă vodă Chirica: cine i-a tras scatoalca ce l-a dat jos de pe cal?

Mărirea şi decăderea lui Mihăiţă vodă Chirica: cine i-a tras scatoalca ce l-a dat jos de pe cal?

Una bucăţică de analiză politico-mondenă de Bahlui pe ziua de azi, stimaţi telespectatori, dacă tot e ziua Izvorului Tămăduirii, sărbătoare cu cruce roşie.

Caricatura zilei

Două măști

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.