Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

VIDEO-Dorin Cristea: Iaşul şi Moldova nu prea au oameni politici care să aibă influenţă la Bucureşti

GALERIE
Foto Dorin Cristea 2
  • Foto Dorin Cristea 2
- +

Dorin Cristea, coproprietarul cunoscutei firme ieşene "Romsoft" alături de Nicu Popescu, societate care activează în domeniul IT şi produce software la comandă pentru domeniul medical, a vorbit cu “Ziarul de Iaşi” despre principalele probleme ale industriei, ale Iaşului şi ţării. 

El susţine că şansa Iaşului este dezvoltarea rapidă a domeniului IT, în condiţiile în care pe zona de infrastructură nu se mişcă mai nimic, fiindcă oamenii politici sunt “slabi” şi nu au anvergură naţională. Printre provocările cu care se confruntă Iaşul şi firma sa este şi lipsa forţei de muncă, dar susţine că afacerea lui este una relativ mică, şi reuşeşte totuşi să acopere necesarul de capital uman. Un interviu incitant cu unul dintre puţinii ieşeni care au dezvoltat un brand în zona cea mai fierbinte din lume, la acest moment.

- Referitor la zona economică a Moldovei: se află în subdezvoltare. Se pune aici întrebarea de ce antreprenorii ieşeni nu pun o presiune mai mare asupra factorilor politici, pentru construcţia de autostrăzi în zona noastră? Este un prim-pas în acest sens, pentru a o scoate din subdezoltarea economică.

- Pentru că nu avem autostradă, suntem nevoiţi să lucrăm în zona de înaltă tehnologie, care presupune să creăm produse mici şi cu valoare foarte mare, la care nu contează cât costă transportul sau timpul petrecut pentru a duce acel produs ştiu eu unde. Cel mai bun exemplu este fabrica de injectoare Delphi. Nu trebuie să le plece 20 de tiruri pe zi, bănuiesc că producţia lor dintr-o zi încape într-un tir, două, nu ştiu, îmi dau cu părerea. Ei fac nişte chestii foarte mici, dar cu valoare mare. Să ne gândim cum arată mediul economic din Iaşi. O parte sunt cei care sunt din înalta tehnologie, care sunt desprinşi complet de problemele locale. Şi noi facem parte din ăştia şi pur şi simplu nu ne mai ne interesează ce drumuri, ce n-a mai făcut primarul si aşa mai departe. Ceilalţi, mulţi dintre ei, sunt manageri de conjunctură şi aş vorbi, în principal, de imobiliare, unde sunt foarte mulţi aterizaţi aici, iar acesta este un domeniu în care îi multă şmecherie în spate.

Ei, pe ăştia îi interesează să îşi facă ei propriile interese locale. Omul găseşte un teren undeva, îl cumpără, nu are voie să construiască acolo, dar într-un final, prin metode specifice, reuşeşte să îi lămurească pe cei de la primărie şi li se aprobă. Aş spune mai degrabă “metode balcanice”. Şi atunci nu prea există acei oameni care să facă această presiune. Foarte important este că de câţiva ani sunt cele două ONG-uri care pun pe tapet problema autostrăzii. Dacă n-ar fi fost oamenii ăştia, probabil nu se discuta nici în următorii 100 de ani. Pe de altă parte, economicul este dictat în România de către politic. Iar Iaşul şi Moldova nu prea au oameni politici care să aibă influenţă la Bucureşti. România este un stat hipercentralizat şi toate se întâmplă la Bucureşti. Dacă noi nu avem om acolo care să lupte pentru asta, nici nu vom face ceva.

- Există totuşi o decuplare între dinamica de dezvoltare a principalelor oraşe, printre care Clujul, Sibiul, Timişoara şi a altor regiuni. Ce se poate face ca să ajungă şi Iaşul să se alinieze lor? 

- În primul rând, Iaşul recuperează. Vorbind despre Cluj versus Iaşi ca număr de programatori, în Iaşi sunt vreo douăzeci şi ceva de mii, iar în Cluj sunt vreo treizeci de mii. Ei au un avans de 4-5 ani, în schimb, după cum spuneam, Iaşul recuperează, pentru că Iaşul avea o treime din oameni acum 7-8 ani. Sibiul este totuşi un oraş mic, deci să nu îl luăm în comparaţie. Vorbim de Cluj, Iaşi, Timişoara şi Bucureşti, desigur. Bucureştiul stagnează, au ajuns la o saturaţie, şi chiar şi Clujul. Părerea mea este că imaginea Clujului este supraestimată, aşa cum a Iaşului este subestimată. Am zis mereu, dacă aş fi primar, aş angaja o firmă de marketing, de PR, dar o firmă care se pricepe, care să facă marketing oraşului. De fapt asta lipseşte. Dar politicienii sunt interesaţi să îşi facă imagine numai lor. De vreo câţiva ani Iaşul participă la târgurile de promovare unde fiecare zonă care vrea să se dezvolte se duce şi îşi prezintă avantajele, iar în funcţie de asta vin investitorii. Prezenţa acolo a început  deja să ridice nivelul Iaşului ca imagine, dar extern. În schimb, la intern, în continuare Clujul este vârful, care este chiar şi deasupra Bucureştiului ca imagine. Dar vă spun că viaţa este minunată şi în Iaşi, la fel ca în Cluj.

- Ce părere au partenerii dumneavoastră de afaceri atunci când vizitează Iaşul?

- Eu, care locuiesc aici, nu îmi dau seama, dar ei îmi spun că avem un oraş extraordinar. Bineînţeles că nu îi duc pe la capătul nu ştiu cărui cartier, se învârt prin zona Palasului, a Universităţilor, ne spun că avem un oraş european, occidental şi care merită promovat.

- Sunteţi aşadar de peste două decenii pe piaţa IT. Dintre toate produsele pe care le-aţi dezvoltat de-a lungul anilor, care consideraţi că v-a ajutat cel mai mult?

- Este greu de spus, deoarece am făcut în atâţia ani o paletă atât de largă, încât la un moment dat ne plăcea un anumit produs, dar au apărut altele. De exemplu, acum suntem mai apropiaţi de blockchain. Perspectivele aici sunt extraordinare. Lucrăm cu firmele farmaceutice mari, toate numele mari pe care le ştiţi. Gândiţi-vă că o firmă mică din România le face lor aplicaţia… Nu că ei nu ar fi în stare, la resursele pe care le au nici nu se pune problema, dar sunt şi alte interese şi, împreună, au hotărât să creeze o platformă, iar pentru a nu fi discuţii, au apelat la cineva independent.

Noi suntem aceia care le furnizăm lor aceste tehnologii. Probabil că în scurt timp vom începe şi cu inteligenţa artificială, care de cele mai multe ori este supraestimată. Noi avem know-how în zona asta, problema este că industria medicală este foarte conservatoare. Orice produs care iese pe piaţă trebuie să fie certificat şi, pentru a fi certificat, trebuie ca în procesul de dezvoltare să fie respectate nişte reguli după un standard, un ISO de care aude toată lumea. Dacă nu este făcut după acelea, pur şi simplu nu se aprobă, exact ca la medicamente şi software-ul care este în echipament trebuie să aibă aceste standarde. În general, inteligenţa artificială ia nişte decizii care la un moment dat sunt greu de urmărit. Este greu să ne dăm seama cum de a ajuns calculatorul la concluzia aia. Lucrurile sunt atât de complexe, încât clar, ne depăşeste total. Şi atunci industria asta medicală este foarte conservatoare, vrea să fie totul trasat şi din cauza asta intră inteligenţa artificială mai greu în domeniul medical. În general, inteligenţa artificială cam este supraestimată. În definitiv, nu este decât statistică pe numere foarte mari şi pe putere mare de calcul.

- Şi totuşi, care este produsul cel mai drag?

- Noi nu avem un produs, noi le facem pentru clienţi, dar, da... la un moment  dat ne este drag un produs, de exemplu ceea ce facem acum pe zona de blockchain.

Facultăţile ieşene de profil nu scot suficienţi oameni

- Cum apreciaţi calitatea sistemului de învăţământ românesc din domeniul IT? Cât de pregătiţi sunt tinerii IT-işti?

- În Iaşi sunt cele două facultăţi, respectiv Facultatea de Informatică şi Facultatea de Automatică şi Calculatoare. Este bun nivelul, este foarte bun, dar mereu le reproşăm că nu scot suficienţi oameni. Ei scot cam 700 pe an, în care se numără şi cei de la electronică, cumva conex IT-ului, în condiţiile în care ar fi nevoie cam de 2.000 pe an. În continuare sunt o treime, o jumătate din cât este nevoie. Noi ne-am lămurit, universităţile nu vor face nimic, niciodată, nu sunt în stare pur şi simplu, pentru că sunt nişte entităţi conservatoare, ca să nu folosesc nişte termeni mai duri. Dar să ştiţi că ceea ce se întâmplă în Iaşi se întâmplă în toată lumea. Universităţile nu sunt în stare să ţină pasul cu ceea ce se cere pe piaţa muncii. Ca să nu mai spun că există inclusiv profesori care spun că dacă peste 5 ani nu o să fie nevoie de IT-işti? Dar ce o să se întâmple, o să dispară? Vin şi pun întrebarea: dar peste 5 ani o să fie nevoie de chimişti, textilişti ? Cu siguranţă nu. Dar de IT-işti clar că va fi nevoie pe următoarea sută de ani. Ştiu că în Europa este o lipsă de vreo 500.000 de programatori. În România să spunem că nevoia ar fi de 50.000 - 60.000 de oameni.

- Drept urmare, ar  trebui făcute câteva schimbări în sistem?

- Clar nu va exista nicio schimbare, vă garantez. Ne-am lămurit, nu avem aşteptări din zona asta. Din alte părţi nu avem de unde aduce, din Basarabia sunt prea puţini, din Ucraina s-au cam dus toţi spre Polonia... noi aici nu prea avem de unde aduce, probabil vom începe să aducem din Asia. Dar deocamdată presiunea nu este atât de mare, însă s-ar putea să existe cât de curând.

Politicile salariale se fac cu bisturiul şi nu cu barda

- Ce părere aveţi despre discuţiile din spaţiul public vizavi de acordarea acelor facilităţi fiscale în domeniul IT?

- Există acest ministru de Finanţe, Cîţu, care este un terorist fiscal. Omul este foarte deştept, foarte priceput, dar nu înţelege că politicile se fac cu bisturiul şi nu cu barda. El spune că nu este corect ca unii să aibă scutire. Într-adevăr, dacă ne uităm în preceptele capitaliste, o piaţă corectă este aia în care toată lumea are aceleaşi drepturi şi obligaţii. De ce să aibă ăştia din IT scutire? Dar eu pun întrebarea: de ce în agricultură se dau subvenţii? Pentru că orice stat are nevoie de mâncare şi trebuie neapărat să îşi asigure propriile lui alimente, ca în orice fel de situaţii să fie acoperit pe partea asta, şi atunci se bagă bani acolo. În IT trebuie să ne gândim bine: vrem să rămânem o ţară agricolă sau o ţară care se poate dezvolta - iar părerea mea este că se începe de la tehnologia de vârf. Că dacă începem iar cu industrializarea, cu ce făcea Lenin prin 1920, o să mai pierdem vreo sută de ani. (...) Eu zic că IT-ul trebuie să fie o direcţie strategică, să lase scutirile astea, ca să ne putem dezvolta. Dar cu Orban, care nu are habar de economie şi îl crede pe Cîţu de la Finanţe, care nu înţelege că trăieşte într-o lume de oameni şi nu de maşinării, mă gândesc cu groază la vremea când o să fie sigur Orban că nu-l mişcă nimeni din funcţie un număr de ani şi va începe să dea cu barda, sfătuit de Cîţu. Sunt înfiorători amândoi.

- Se impune aici o întrebare: dacă aţi fi prim-ministrul României, care ar fi prima măsură pe care aţi lua-o?

- Vă daţi seama care ar fi: i-aş schimba pe Cîţu şi pe Orban (râde – n.red.). Prima măsură ar fi aceea în care ar trebui nişte oameni schimbaţi. Pentru că de un număr buni de ani, plecând de la partide, există o anti-selecţie: cu cât sunt mai obedienţi şi mai limitaţi în gândire, cu atât ajung mai uşor în ierarhie, motiv pentru care au ajuns în administraţie, în tot ce înseamnă firme de stat... Şi, cu cât sunt mai sus, cu atât sunt mai incompetenţi. Este un fenomen general. Greu pot să găsesc undeva un director la o firmă de stat despre care să zic: uite un om deştept. Nu mai există. Şi atunci trebuie schimbaţi. Este clar că este nevoie de o reformă, o schimbare dramatică. Însă, cu cei care sunt acum, este imposibil.

- Şi cu cine îi înlocuim? Avem oameni? De regulă cei buni nu prea se implică  în politică...

- Bineînţeles că avem, numai că acesta este un fenomen social şi da, va fi cam greu... Cum reuşim în doi ani să schimbăm incompetenţii şi să punem alţii? Este utopie, dar măcar pe ici, pe colo se mai poate încerca. Aş pune un ministru la Finanţe, unul care gândeşte. Mai este unul pe la Banca Naţională, unul Georgescu, care susţine impozitarea progresivă. De parcă în România sunt atâţia care  ar câştiga bani mulţi, încât deja trebuie să lucrăm la progresiv. De exemplu, un om îşi ia două joburi ca să câştige mai mult, ori impozitarea progresivă îl opreşte să vrea să-şi mai ia un alt job, pentru că la o muncă în plus el va câştiga jumătate, chiar şi mai puţin. Vom ajunge în situaţia în care cei care vor să muncească nu vor mai vrea să muncească. Şi-aşa că oameni nu avem... De asta zic, există tot felul de deştepţi de ăştia care nu au ieşit din Universităţi şi au impresia că ştiu ei cum trebuie făcute lucrurile.

Trebuie să avem o pălărie occidentală, tot o firmă mare de acolo

- Revenind la afacerile pe care le conduceţi, care sunt planurile de viitor? Sau cele pe termen scurt, mediu?

- Planul nostru este să creştem. Oricum creştem, pentru că în IT cine nu creşte are probleme. Evident, cât de repede, pe acelaşi model, să avem clienţi tot din afară şi să facem software la comandă. A face propriile noastre produse ar însemna să ne adresăm pieţei de afară, ori în zona medicală este complicat. Trebuie să avem o pălărie occidentală, tot o firmă mare de acolo, iar asta este greu. Iar genul ăsta de afaceri -“eu fac un soft super-deştept pe care îl vând pe internet”- sunt povestioare de tip Sillicon Valley, nu există, vorbim aici de o industrie. Vom creşte organic, în general creştem cam între 10-20% pe an, mai ales în ultimii câţiva ani. Cu 10-15 ani în urmă, creşterea era mai lentă. Îmi amintesc cum mă duceam pe la târguri şi mă întâlneam cu firme din Cluj sau Bucureşti şi îmi explicau ce marketing minunat fac ei şi cum vin clienţii. Iar eu le-am explicat că aceşti clienţi care vin la voi, se urcă în maşină şi, în câteva ore, din Germania ajung la voi. Dar ei, de acolo, nu ştiu că mai este o bucată de Românie dincolo de Carpaţi, şi este foarte greu să îi lămurim. Clujul oricum este cu câţiva ani înainte.

Dacă aş porni acum la drum cu 3.000 de euro, aş cumpăra un calculator. Dar trebuie şi o idee

- Dacă aţi fi acum la început de drum, cu 3.000 de euro în buzunare, în ce aţi investi?

- 3.000 de euro nu înseamnă nimic. Se poate cumpăra un calculator, da, dar în afară de aceşti 3.000 de euro trebuie şi o idee. Respectivul ce poate să facă? Să devină freelancer, are un calculator, presupunem că ştie ceva programare. De aici, există nişte site-uri unde apar persoane care spun ce fel de soft-uri au nevoie şi sunt foarte mulţi care licitează cumva. Ei, piaţa aceea este cam aglomerată, încât nu vor câştiga foarte mult, dar este un început. Se mai discuta la un moment dat despre Star-up Nation, dar eu pe toţi i-am sfătuit să fie foarte atenţi, pentru că este un program făcut de stat pentru stat. Pentru cineva care vrea să-şi deschidă un business, dacă şi-a făcut foarte bine calculele, acest program poate fi de ajutor, dar pentru cineva care nu-i foarte hotărât, să se gândească înainte, căci se bagă în datorii, iar în final nu va crea decât locuri de muncă, iar statul se va lăuda, va zice că v-am dat, v-am făcut... Eu, fiind din zona IT, cu aceşti 3.000 de euro undeva tot pe aici aş investi, dar poate altcineva ar putea începe ceva care se produce cu mâinile, care poate fi vândut ca produs hand-made.

- În ce alte domenii v-ar plăcea să activaţi?

- Eu la bază sunt inginer. Aş merge pe electronică, pe mecanică fină, tot pe zona asta şi tot aşa, să lucrez cu cei din afară. (...)Trebuie să fim optimişti, cei care au pornirile antreprenoriale să nu se lase, nu înseamnă că ceilalţi sunt altfel de cetăţeni, sunt oameni care vor să aibă un serviciu şi cu asta basta. Dar sunt unii care sunt “neliniştiţi” şi nu vor să stea. Însă să facă în aşa fel încât să se ferească de tot ce înseamnă stat, administraţie, politicieni, pur şi simplu să fugă de ei.

– Descrieţi compania Romsoft. Ce produse livrează la momentul actual şi unde anume?

- Romsoft este o firmă care furnizează software la cerere. Asta înseamnă că noi discutăm cu clienţii, aflăm ce îşi doresc, de multe ori ei nu ştiu foarte clar, descoperim împreună şi apoi începem să facem acele sisteme. În principal, noi suntem pe piaţa de software pe zona medicală. Lucrăm pe zona asta de 22 de ani deja, am început prin 1993, prin a face software financiar pentru bănci din Austria, dar în ultimii douăzeci şi ceva de ani ne-am reorientat pe această piaţă. Primul nostru client a fost o firmă din Germania, din Hamburg, o firmă care este o filială a unei corporaţii japoneze, iar acel client este în continuare în grija noastră şi lucrăm cu ei foarte bine. Nu avem o grijă a zilei de mâine, pentru că în spate stă mentalitatea japoneză, în care odată ce au început să lucreze cu un furnizor, dacă acel furnizor îşi face treaba aşa cum trebuie, ei lucrează pe viaţă. Avantajul este că fiind totuşi nemţi, sunt mai aproape de mentalitatea noastră, pentru că celor care lucrează direct cu Japonia le este foarte greu. În principal facem sofware pentru laboratoare medicale, părţi din software pentru spitale şi pentru laboratoare automatizate. Există asemenea laboratoare, unde nu intră niciun om, toate chipamentele manevează toate activităţile. Totul se face automatizat. Noi am făcut software-ul care face managementul acestor roboţi. Am intrat în ultima vreme pe ceea ce se numeşte blockchain, asta este o tehnologie care era iniţial folosită la criptomonede. Dar noi am început să o folosim în zona domestică, să-i spunem aşa. Pentru industria farmaceutică facem, de exemplu, trasabilitatea medicamentelor - plecând de la producţie până la utilizatorul final. Sau pentru clinical trial, pentru cercetările care se fac înainte de a fi aprobat un medicament, toate acele date trebuie stocate undeva, în aşa fel să nu mai poată fi corupt. Asta este marele avantaj al acestei tehnologii blockchain. Noi am câştigat mai multe proiecte de cercetare, direct la Bruxelles, aşa-zisele Horizon 2020,  în care avem preocupări exact pe zona asta. Suntem printre puţinele firme din România care au câştigat foarte multe asemenea proiecte. (...) Noi nu prea suntem cunoscuţi în oraş, în general oamenii ştiu de firmele mari. Firma are în prezent 110 oameni, dar suntem în creştere. Creşterea a fost naturală. Prin 2002, am avut o cădere, am renunţat pur şi simplu la piaţa austriacă... Am plecat cu doi până la şase oameni şi am tot crescut. Poate nu este spectaculos, dar este  ceea ce se numeşte creştere organică, am crescut exact pe cât a fost nevoie. Comparând dimensiunea firmei cu firmele mari care au venit din afară, putem vedea chiar şi o diferenţă între capitalul românesc şi cel străin. Mulţi se întreabă de ce firmele româneşti nu s-au dezvoltat atât de puternic. În România nu există un mediu economic prielnic, iar statul are grijă să impoziteze şi să ia toţi banii, încât este foarte greu să se acumuleze nişte fonduri, mai ales în zona asta de tehnologie de vârf, unde se investeşte şi, după aia, tot ce iese se investeşte din nou. Dintre românii care au bani, marea majoritate i-a făcut din contracte cu statul şi dintre aceştia pur şi simplu au furat. În condiţiile astea, da, bani există, capital românesc există, dar este în mâinile unor oameni care nu au gândirea necesară... Ei au făcut banii prin furt, oamenii ăştia nu vor fi capabili mai departe să iasă oameni precum Bill Gates, Elon Musk sau mai ştiu eu care. |ia au câteva sute de ani de capitalism, au mai furat şi ei, dar sunt acum într-o zonă atât de stabilă, unde numai oamenii competenţi reuşesc.

Cea mai importantă resursă sunt ai noştri, plecaţi în Occident. Dacă am reuşi măcar pe o parte să îi aducem înapoi...

- Putem vorbi despre o criză a forţei de muncă în Iaşi? Când credeţi că vor genera roboţii acele resurse de care avem nevoie? Peste cât timp?

- Roboţii deja există. Vorbeam de Delphi, dacă cineva are şansa să se ducă acolo, va vedea că sunt foarte mulţi roboţi, pentru că toate device-urile astea nu mai pot fi făcute de mâna omului. Gândiţi-vă la telefoanele mobile, dacă undeva, pe tot parcursul producţiei, omul ar pune mâna, nu ar mai fi atât de fiabile. Noi le aruncăm că sunt vechi, depăşite, dar nu că se strică. În general nu se strică. Deci să nu ne închipuim că roboţii peste 10 ani vor umbla aşa, pe stradă, pe lângă noi, ca în filmele SF. Ei vor intra în zona asta de producţie unde sunt foarte multe munci repetitive. Dar, până acolo, omul trebuie să facă. Dacă am de făcut o instalaţie într-o clădire sau genul ăsta de activităţi, tot omul o face.

- Din perspectiva dumneavoastră, cum se pot rezolva tensiunile de pe piaţa muncii?

- Deocamdată avem nevoie de oameni. Eu cred că cea mai importantă resursă sunt ai noştri, plecaţi în Occident. Dacă am reuşi măcar pe o parte să îi aducem înapoi... Şi asta ce ar însemna? Salarii un pic mai mari şi un alt lucru, care este foarte greu de făcut: de schimbat atmosfera de la noi. Statul, care strică tot ce încearcă oamenii să facă, încetineala cu care se mişcă, ce să mai spun... învăţământul, şcolile, grădiniţele, un om se întoarce, dar nu vrea ceva mai mulţi bani, el vrea şi cumva traiul să îi fie ca acolo. Eu asta cred, că ar trebui să încercăm să îi aducem înapoi, nu pe toţi, dar un sfert dintre ei sunt convins că s-ar întoarce. Dacă nu reuşim, eu zic să aducem din Asia. Dar din anumite ţări, în care sunt obişnuiţi să muncească, căci nu toţi  de acolo ştiu să muncească.

-  Aveţi angajaţi din ţările non-UE?

- Noi nu avem neapărat o problemă cu lipsa oamenilor, suntem firmă ieşeană, în Iaşi sunt suficient de mulţi programatori. Foarte mulţi înţeleg că noi suntem un pic altceva faţă de corporaţie. Chiar spunea cineva că, poate peste 5 ani, nu mai ştiu care mari firme din Iaşi nu vor mai fi, dar voi veţi fi, pentru că sunteţi firmă din Iaşi. Şi atunci avem cumva avantajul ăsta, nici nu ne trebuie sute de oameni deodată, încât găsim mereu. Pretenţiile sunt foarte mari, pentru că noi concurăm pe o piaţă de afară. În România nu avem clienţi.

- Şi nici nu doriţi, nu faceţi demersuri în acest sens?

- Am mai încercat, dar ne-am lovit de “apucăturile balcanice”. Acolo unde sunt contracte mari şi bani mulţi, acolo este corupţie. Şi atunci preferăm nici să nu intrăm în zona aceea. 

Interviu realizat de Florentina SANDU şi Andrei DÎSCĂ

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri