Viața la descarcerare: cum e să fii pompier și să salvezi vieți în timpul tragediilor?

VIDEO – „Nu mă uit la fața victimelor. Imaginile alea nu le mai uiți niciodată”. Mărturiile cutremurătoare ale unui descarcerator ieșean

joi, 01 mai 2025, 15:03
7 MIN
 VIDEO – „Nu mă uit la fața victimelor. Imaginile alea nu le mai uiți niciodată”. Mărturiile cutremurătoare ale unui descarcerator ieșean

În fața Palatului Culturii din Iași, în aceste zile, are loc un concurs care pune la încercare abilitățile celor mai bine pregătiți pompieri din județele Moldovei: competiția de descarcerare. Echipe de salvatori specializați în accidente rutiere și situații de urgență se întrec într-o luptă contra cronometru pentru a demonstra cât de rapid și eficient pot salva vieți.

În această competiție, participanții trebuie să dovedească nu doar cunoștințele tehnice, ci și stăpânirea de sine în fața celor mai provocatoare situații, precum extragerea victimelor din automobile distruse. Unul dintre cei mai experimentați pompieri care participă la concurs este Andrei Anicăi, un specialist în descarcerare, un om care a trăit pe pielea lui tragediile pe care alții le văd doar în filme.

În cadrul unui interviu oferit reporterilor „Ziarul de Iași”, Andrei ne povestește despre cum este să trăiești cu teama constantă a pericolelor, despre cum o echipă trebuie să lucreze împreună pentru a salva vieți și despre impactul emoțional pe care astfel de misiuni îl lasă asupra unui salvator și care ar trebui să ne facă pe toți să ne gândim de două ori înainte de a apăsa pedala de accelerație.

Cum e să fii la descarcerare?

„Când pleci în misiune, nu te gândești neapărat ce o să găsești acolo. Nu stai să îți imaginezi ce te așteaptă. Te duci cu gândul că trebuie să ajuți pe cineva, să pui în practică ce ai învățat. Pentru că altcineva nu are cine s-o facă”, explică Andrei Anicăi. Acesta subliniază faptul că fiecare intervenție vine cu imprevizibilitate și că fiecare salvator trebuie să se adapteze rapid, punându-și cunoștințele și abilitățile în slujba celor aflați în pericol. „De obicei, nu știi ce te așteaptă. Fiecare accident este diferit, dar trebuie să fii pregătit pentru orice”, adaugă el.

De ce unii colegi se feresc de activitatea de descarcerare?

Andrei subliniază că frica nu provine dintr-o lipsă de cunoștințe, ci dintr-o lipsă de experiență. „Nu e vorba că nu au cunoștințele necesare, ci mai degrabă lipsa de experiență îi face reticenți. Când ești pe aceeași mașină cu cineva mai nou, dar ai alături un coleg cu experiență, lucrurile merg mult mai bine. E o liniște, o siguranță că e cineva care știe ce face și nu se pierde în mijlocul haosului”, povestește Andrei. Chiar și în cazul accidentelor ce par a fi simple, impactul emoțional poate fi copleșitor. „La orice accident, chiar dacă e doar cu pagube materiale, impactul emoțional există. Când ajungi acolo, nu știi ce te așteaptă: pericol de explozie, scurgeri de carburant, oameni blocați. Dar tocmai asta face diferența între un salvator antrenat și cineva nepregătit”, adaugă el. 

45 de oameni lucrează, în schimburi, în ture de 24 de ore

Andrei descrie în detaliu cum se desfășoară activitatea într-o tură de pompieri. „Suntem 45 de oameni. Avem trei mașini de stingere, fiecare cu câte cinci oameni, o mașină de descarcerare cu 2-3 oameni, ambulanțele SMURD cu câte trei oameni, autospeciale de lucru la înălțime, cisterne și motopompe. O tură durează 24 de ore.” Un aspect important al muncii de salvator este organizarea, iar Andrei ne oferă un exemplu despre cum fiecare membru al echipei joacă un rol crucial în succesul intervenției.

CITESTE SI: Campionatul național de descarcerări a început azi la Iași. Primele imagini de la inedita competiție a echipajelor ISU – GALERIE FOTO/VIDEO

În cadrul intervențiilor reale, coordonarea nu urmează întotdeauna o ierarhie rigidă. „Nu există întotdeauna un șef clar. La concursuri, da, este cineva care dă comenzi, dar în teren nu este la fel. Primii ajunși sunt echipa de descarcerare, apoi vine ambulanța. Rolul nostru este să facem loc, să ajungem la victimă și abia apoi o predăm echipajului medical. Dacă este un accident grav, poate veni și comandantul de tură, care coordonează totul. Dar, în general, coordonarea o face cel care are experiență și ia deciziile pe loc”, explică Andrei.

Andrei cunoștea una dintre victime, dar a recunoscut-o abia după buletin

De-a lungul carierei sale, Andrei a fost martor la numeroase tragedii, iar unele dintre ele i-au rămas întipărite în minte. „Una dintre cele mai marcante intervenții a fost un accident între două TIR-uri, dimineața, la Târgu Frumos. Două victime încarcerate, câte una în fiecare cabină. După ce am terminat intervenția, am aflat că una dintre victime era colegul nostru, care mergea în tura de serviciu. Făcusem armata împreună. Nu l-am recunoscut până când a trebuit să-i scot actele”, povestește Andrei cu o tristețe profundă în voce. „Nu mă uit la fața victimelor, mai ales dacă sunt desfigurați. Rămâne imaginea. Nu vrei să ții minte așa ceva”.

CITESTE SI: SMURD: cum a luat viață serviciul de urgență devenit indispensabil astăzi în România

Altă amintire cutremurătoare a fost un accident în care un copil și tatăl său au fost loviți de un TIR. „L-am confundat cu o păpușă. Capul lui era prins în roată, iar corpul întins pe jos. Scenele astea rămân cu tine. E imposibil să le uiți”, adaugă Andrei, vizibil marcat de aceste momente dramatice.

„Nu cred că este o meserie pe care o poți face toată viața”

„Nu cred că este o meserie pe care o poți face toată viața”, spune Andrei cu sinceritate. „Ideal ar fi să faci 2-3 ani în această activitate, apoi să preia altcineva. Eu mai sunt și paramedic motociclist. Când e vremea bună, ies cu motocicleta SMURD. Acum, dacă ne calificăm la faza următoare a concursului, mergem la Timișoara și o să rămân în continuare la antrenamentele de descarcerare”, adaugă el, arătându-și dedicarea față de profesia sa, dar și înțelegerea că o activitate atât de solicitantă nu poate fi făcută pe termen lung fără riscuri semnificative pentru sănătatea mentală și fizică.

Andrei apreciază că, în ultimii ani, accidentele rutiere s-au redus, dar nu suficient pentru a elimina pericolele de pe drumuri. „Da, accidentele au scăzut, poate din cauză că mașinile sunt mai sigure sau poate pentru că oamenii sunt mai precauți. Totuși, încă se întâmplă tragedii, mai ales la trecerile de cale ferată. Nu înțeleg cum nu te uiți înainte să traversezi. Uneori, oamenii sunt cu gândurile departe. Conduc mecanic, dar mintea le e în altă parte”, spune Andrei, punând accent pe importanța atenției și a responsabilității în trafic.

Detașarea emoțională, aproape imposibilă

Salvatorul descrie faptul că este foarte greu să te detașezi emoțional în timpul intervențiilor, dar că el și colegii lui fac tot posibilul pentru asta. Altfel, se întorc acasă cu urletele de durere ale oamenilor.

„Încercăm să ne detașăm. Evit contactul vizual cu victima, mai ales dacă este conștientă și în agonie. E mai greu când e viu, când țipă, urlă, simte durerea. Îți e greu să-l manipulezi fără să-i agravezi starea. Când e decedat, lucrezi mai calm, dar îl tratezi ca și cum ar fi în viață, până când medicul declară decesul”, mărturisește Andrei, explicând cât de dificil este să faci față impactului emoțional al intervențiilor, dar și cât de importantă este detașarea psihologică pentru a efectua corect manevrele necesare salvării.

„Primul ajutor minim. Guler cervical, atelă, pipă pentru a-i ține limba, oxigen. Nu avem voie să administrăm medicamente. Medicii și asistenții de pe ambulanță pot face asta. Noi suntem axați pe traume, pe urgențe. Am avut colegi care au asistat nașteri, prin telefon, iarna, când ambulanțele nu puteau ajunge din cauza zăpezilor”, explică Andrei, subliniind că salvatorii sunt pregătiți pentru orice situație de urgență, dar întotdeauna în limitele competențelor lor.

Într-un accident, tipul de mașină contează

Întrebat dacă a remarcat, în cariera sa, dacă e important tipul de mașină pe care-l ai în cazul unui accident, Andrei nu a ezitat să răspundă afirmativ. „Contează mult. O mașină bună, cu sisteme de protecție eficiente, face diferența. Am văzut un Audi A6 care avea pistoane în lonjeroane, care absorbeau impactul. Nu l-am mai văzut la alte mașini”. Acesta subliniază că evoluția tehnologică a mașinilor a contribuit la reducerea numărului de victime, dar niciun sistem nu poate preveni în totalitate tragediile.

„Starea mentală contează foarte mult în timpul intervențiilor. Nu poți pleca la intervenție cu gândul acasă, la problemele personale. Trebuie să ai mintea limpede, pentru că acolo, în acel moment, viața unui om depinde de tine”, concluzionează Andrei, arătând cât de crucială este pregătirea mentală în acest domeniu extrem de solicitant.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii