Divorțată și mamă a doi copii, conaționala noastră a ajuns tocmai în Mian Channu, un oraș din districtul Khanewal din provincia pakistaneză Punjab, unde s-a căsătorit cu Azam Hanif, un bărbat care este de profesie „na’at khawan” (o persoană care recită din Naat, poezii care îl slăvesc pe profetul islamic Mahomed).

Într-un interviu amuzant acordat de cei doi proaspăt căsătoriți pentru Daily Pakistan, mirele a mărturisit că a interacționat pentru prima dată cu viitoarea sa soție în urmă cu aproximativ patru luni, după ce conaționala noastră a fost inspirată de fragmentele din Naat pe care el obișnuia să le posteze pe Facebook.

Prietenia lor virtuală s-a transformat de-a lungul celor patru luni într-o autentică relație de dragoste. Cei doi amorezi nu s-au mai întâlnit în această perioadă și au ajuns în final să-și „pună pirostriile” într-o ceremonie tradițională care a avut loc în patria mirelui.

Azam a dezvăluit că inițial au folosit Google Translator pentru a-și exprima sentimentele și apoi, cu interacțiuni continue, cei doi „porumbei” au început să se înțeleagă reciproc, însă au avut nevoie și de ajutorul gesturilor pentru a comunica mai bine.

Într-un moment special, cei doi s-au sărutat pe rând pe obraz, într-un spectacol deschis al sentimentelor de dragoste atât de vizibile pentru spectatorii canalului Youtube „Daily Pakistan Global”. 

La festivitățile recente de nuntă, mireasa a îmbrăcat rochii tradiționale provinciei Punjab și a purtat pe mâini desene făcute cu henna (un colorant preparat din planta Lawsonia inermis, cunoscută și sub denumirea de arbore de henna).

Aceste desene cu henna simbolizează sănătatea și prosperitatea într-o căsătorie. În unele culturi din zonă se spune: „cu cât culoarea desenelor henna este mai întunecată, cu atât dragostea dintre cei doi soți este mai profundă.”

Desenele cu henna nu sunt tatuaje, deoarece tatuajul este permanent fiindcă cerneala străpunge pielea, în timp ce henna este un colorant care rămâne temporar pe suprafața pielii.

În final, nu ne rămâne decât să-i felicităm pe cei doi soți și să le urăm tradiționala noastră: „Casă de piatră!”

Sursa: rotalianul