Pentru Ivan, ieri a fost a treia şedinţă de terapie. Are 5 ani şi este autist. A fugit din Nicolaev împreună cu mama, bunica şi tatăl său la scurt timp de la invazia rusă. Trei zile au făcut până la Iaşi. Au lăsat în urmă tot: casă, rude, preteni. Au fugit pentru Ivan, pentru a nu întrerupe şedinţele de terapie, esenţiale pentru băiat.

Au închiriat o locuinţă în Iaşi iar acum, în fiecare zi, vin la fundaţie. Orele se desfăşoară greu. Tatăl stă lângă băiat şi-i explică băiatului mesajele psihologului. Părinţii ştiu engleză, dar Ivan nici în ucraineană nu vorbeşte. Se înţeleg însă prin semne.

“Nu este foarte uşor în privinţa comunicării. Cred că în cazul lor, foarte mult contează atitudinea noastră. Şi asta pentru că, în general, copiii cu autism nu au un limbaj al lor, decât dacă este înalt funcţional. Ei pot avea întârzieri în vorbire şi, clar, nu ne putem înţelege cu ei, în primul rând pentru că ei nu vorbesc alte limbi străine şi poate că doar limba lor poate că o înţeleg sau nu o înţeleg. Atunci am vorbi prin semne, ataşându-ne de ei. Este drept că pe unii dintre ei, având autism, nici nu poţi să-i atingi. Trebuie să ştii să-i abordezi, vorbind cu părintele care ne transmite date despre copil, pentru a ne putea apropia”, spune Camelia Pintilie, psiholog în cadrul Fundaţiei Star of Hope. După trei şedinţe de terapie, Ivan pare că s-a acomodat. Nu înţelege ce spun doamnele din faţa lui, nici în ce limbă vorbeşte mama cu ele. Le vede zâmbetul din priviri şi prinde curaj. “Hai Ivan, dă mingea!”. Băiatul împinge mingea cu ajutorul psihologului. O dată, de două ori, tot ajutat. Tatăl cade în genunchi lângă băiat şi-i şopteşte ceva la ureche în ucraineană. Băiatul aruncă mingea singur. „Hai Ivan, bate palma!”. Instinctual parcă, băiatul ridică mâna şi loveşte palma femeii când îi vede zâmbetul. Fără ajutor.

Spaţiu special pentru Ucraina

“Cazul ne-a surprins, pentru că părinţii ne-au spus că el nu se ataşează foarte uşor de persoane străine. Dintr-o dată însă, băieţelul a bătut palma cu noi, ne-a îmbrăţişat, ne-a zâmbit. A fost un lucru foarte mare. Părinţii au fost foarte mulţumiţi”, spune Camelia Pintilie. În cazul copiilor cu autism, programul de terapie individuală are ca scop dezvoltarea abilităţilor cognitive, de comunicare, psihomotrice, sociale şi de autonomie personală. Prin tehnici de intervenţie specializată, copiii cu autism pot învăţa lucruri pe care copiii tipici le învaţă în mod natural. “Am amenajat două camere cu 10 locuri pentru mame şi copiii cu dizabilităţi care vin din Ucraina. Având în vedere că reprezentanţii Fundaţiei Star of Hope s-au aflat la vămile Siret şi Albiţa, am identificat o mare nevoie în ce priveşte cazarea acestor mame care au copii cu dizabilităţi şi care nu pot sta la un loc, într-un spaţiu mare, deschis. Aceşti copii, în momentul în care le schimbi locul, sunt traumatizaţi. În plus este trauma pe care au trăit-o pentru că au trebuit să renunţe la serviciile de terapie, servicii foarte bine organizate din ce am observat şi din discuţiile purtate cu părinţii. Acum, când vin la noi prima dată, ei sunt dezorientaţi. Dar sunt sigură că vor face progrese, pentru că sunt înconjuraţi de dragoste, ceea ce le oferă siguranţă”, spune Aurora Vatamaniuc, preşedintele fundaţiei.

Alături de cei mici, inclusiv părinţii primesc suport psihologic. “Uneori, nu mai putem. Şi este foarte în regulă. Când simţi că resursele emoţionale sunt pe sfârşite, părintele, că e român sau ucrainean, trebuie să apeleze la un specialist. Vrei să ajuţi, să faci ceva pentru copilul tău. Însă trebuie să fii, în primul rând, tu bine”, adaugă Aurora Vatamaniuc.