VIDEO Un incident recent cu ursul tot pe Jepii Mari. „Nu mai credeți tot internetul că sperii ursul cu vorba tare, fluierul și gălăgie”

Urcam duminică pe Jepii mari, Alin și Cristian au luat-o puțin în față cât a rămas Doru să-și scoată o pietricică din încălțări și au pus vreo 2-3 minute distanță între noi.

Pentru cine nu a fost pe Jepii mari, să își imagineze un trotuar de maxim un metru jumătate lățime cu râpă sau prăpastie de câțiva zeci de metri pe o parte și pe cealaltă un perete de stâncă pe care nu poți să te urci, deci singurele variante sunt în jos sau în sus.

Cred ca eram pe la 1700m altitudine cu Doru și Diana când îi auzim pe băieții din față coborând în viteză și strigând „înapoi, ursul”.

Ei tot insistau să o luăm în jos, ca era mare ursul. Plin de atâtea sfaturi de pe internet unde toată lumea spune că ursul nu atacă omul și că se sperie dacă faci gălăgie, am făcut pe Toma necredinciosul și am început să le spun băieților „suntem 5 inși, facem gălăgie și pleacă în treaba lui, avem și spray” până i-am convins. Am spus că mai stăm câteva minute pe loc ca să facem gălăgie și apoi mergem în sus.

Am făcut gălăgie, am mai tras o filmare de tiktok și când să ne facem curaj să mergem îl văd cum scoate capul pe potecă la vreo 100 de metri de noi.

Cum ne-a văzut, a dat urechile pe spate și a luat-o la vale spre noi. Noi am rupt-o la fugă cu 3 pe mie țipând din toți plămânii, dar cred că într-un minut era lângă noi la nici 10 metri. I-am dat un jet de spray care nu a ajuns chiar în nasul lui dar l-a oprit și l-a făcut să se întoarcă puțin. După alte câteva zeci de secunde iar a venit în spatele nostru și ne-a prins pe o portiune mai inghesuită unde se trecea mai greu. Cum am încetinit, m-am oprit cu Doru și am încercat să ne facem cât mai mari și să țipăm la el dar l-a impresionat doar cât să se oprească 2 secunde și să o ia din nou după noi așa că i-am mai dat cu spray odată (tot nu l-a prins bine) și a rămas iar în spate. În timp ce alergam, Cristian a sunat la 112 să anunțe că ne aleargă ursul pe traseu și că unde ne îndreptam noi mai erau oameni cu copii care urcau.

Noi am făcut 2-3 curbe scurte și am crezut că am scăpat de el când iar l-am văzut la câțiva metri în spate.

I-am dat a 3-a oară cu spray chiar înainte de o săritoare de aproape doi metri pe care am sărit-o fără să simțim și de acolo nu l-am mai văzut.

Am început să dăm de oameni pe potecă și le-am spus de pățanie, dar un nene s-a încăpățânat „că el a mai văzut ursul, că face gălăgie și că se duce ursul în treaba lui”. L-am lăsat în treaba lui și am mers mai departe.

Am ajuns la începutul traseului și acolo ne aștepta jandarmeria montană. Erau 2 oameni, unul băiat bun iar celalalt ne certa că de ce am sunat, „că e ursul în pădure?” , și că de data asta ne iartă de amendă dar dacă mai sună cineva nu-l iartă. Ne-a spus să sunăm dacă ne mușcă, nu că e ursul pe traseu. N-am știut că asta e regula așa că am tăcut și am plecat mai departe. Când spre cascada Urlatoarea de cine dăm? De nenea curajosul, transpirat tot și roșu la față că-l fugărise și pe el ursul.

Dacă am făcut bine sau nu că am fugit, că nu am stat pe loc pe poteca aia îngustă sau că nu ne-a trecut prin cap să aruncăm un rucsac, asta nu știu. Cert e că dacă nu aveam spray-ul pentru urs cu mine nu-l împiedica nimic să pună gheara pe noi.

Sfatul meu e să nu mai credeți tot internetul că sperii ursul cu vorba tare, fluierul și gălăgie și să vă luați un spray de urs cu voi. Merită banii!