
Vin sau nu rușii? Care este probabilitatea ca Rusia să atace România în viitorul apropiat și care ar fi consecințele?

Politologul Ioan Stanomir răspunde la unele întrebări din ce în ce mai presante despre războiul Rusiei contra Occidentului și viitorul geo-politic din imediata noastră vecinătate.
Moderator: Așadar, vin rușii?
Ioan Stanomir: Acum probabilitatea de a fi ocupat este mai mică decât în trecut. Avem parte de o situație geopolitică mult mai prielnică decât în urmă cu decenii și, într-adevăr, depindem și de noi, dar depindem și de alții.
Îmi pare rău să o spun, mulți europeni au trăit ca pe altă planetă, au trăit fericiți că primesc gaz, că își vând mașinile sofisticate în Federația Rusă. Toată lumea a fost fericită că nu o să ne atace niciodată. Sigur, pe ei probabil că nu-i atacă, deși nu se știe niciodată, dar pe noi s-ar putea să ne atace, pentru că noi suntem în drumul lor. Totuși, între Berlin, Paris, Viena ne aflăm noi și noi ne vom întâlni prima dată cu ei. Este și o chestiune de calendar. E mai ușor să te deplasezi trupele în Europa de Vest, pentru că este proximitatea oceanului. Trupele pot veni numai de pe continent prin strâmtori, dacă Turcia are o atitudine ambiguă, nu poate trece nimic.
Moderator: Pentru pace, în momentul de față nu se poate face decât un singur lucru, să te înarmezi și să învingi pe câmpul de luptă.
I.S.: Orice război începe în anumiți termeni, dar se poate sfârși în cu totul alte coordonate. Să nu uităm de Primul Război Mondial. S-a dorit un război scurt între câteva națiuni și a ieșit catastrofa din care s-au născut nazismul și comunismul. S-au născut cele două ideologii totalitare.
Moderator: Nici măcar la nivel diplomatic?
I.S.: Diplomatic, cum? Să îi spui lui Vladimir Putin ce? Oprește-te? Și el, în momentul în care cucerește în fiecare zi câte un teritoriu, se va opri? Nu. Îl poți opri dacă stabilizezi frontul și dacă dai sentimentul că e dificil pentru ei și costisitor și contraproductiv să continue războiul.
Moderator: Această escaladare credeți că ar putea aduce la un moment dat o intervenție justificată a NATO în acest război care să-l tranșeze într-un fel sau altul?
I.S.: Este foarte greu de spus, pentru că există rețineri semnificative generate de capacitățile nucleare ale Federației Ruse și nu știu în ce măsură o implicare directă nu poate crea condiții pentru un atac la care ai fi obligat să răspunzi. Nu știm, nu știm care este situația. De aceea cred că prudența e importantă, fiindcă nu știi cum reacționează Federația Rusă.
A trimite trupe combatante în favoarea lor, pe modelul nord-coreean, e destul de puțin probabil, fiindcă noi nu suntem Coreea de Nord și fiindcă, de fapt coreenii, nord-coreenii pot să trimită oricâți soldați, pentru că știu că nu vor fi atacați. Noi, dacă trimitem soldați, putem să creăm un casus belli și Federația Rusă să tragă niște rachete în zona noastră.
Ați văzut ce se întâmplă când apar dronele? La Tulcea, la Constanța, sunt drone care stau 30, 40, 50 de minute în spațiul nostru aerian. Nu este o perspectivă plăcută.
Moderator: Practic, războiul se termină când cineva rămâne fără resurse.
I.S.: Un război se termină în momentul în care un obiectiv politic este atins. Un război fără obiectiv politic este un nonsens. Or, războaiele nu sunt operațiuni militare. Ele sunt operațiuni politice conduse cu mijloace militare. În cazul Ucrainei, trebuie întotdeauna să arătăm nu lașitate, dar flexibilitate, să înțelegem care sunt obiectivele. Avem un obiectiv maximal, restaurarea granițelor, dar e un obiectiv fezabil? Din ce în ce mai mult este clar că nu. Și atunci trebuie să te retragi. Este un obiectiv politic. Obiectivul strategic nu este neapărat să ajungi la Moscova, că nu vei putea ajunge la Moscova. Obiectivul strategic este să faci din Ucraina un stat care să reziste pe picioarele lui, având sprijinul nostru.
Moderator: Dar în condițiile astea e fezabil planul de pace al președintelui Zelenski?
I.S.: Dreptul internațional, cum îl cunoșteam noi, a încetat să mai existe. Este o imagine semnificativă. Națiunile Unite nu pot rezolva nimic. Nu au rezolvat nimic și nu vor rezolva niciodată.
Cred că uneori pe ucraineni îi și trădează entuziasmul și megalomania. Adică, înainte de a vorbi că tu vei proteja Europa militar, cred că ar trebui să rezolvi problema recrutărilor, a transparenței și a corupției din țara ta. Ei nu sunt în postura de a apăra alte țări. Ei se apără pe ei înșiși. Nu cred că scopul nostru este să facem din Ucraina substitutul Statelor Unite. Aici a fost în mod clar, după părerea mea, o eroare.
Moderator: Rusia a mai câștigat ceva foarte important, mărind disensiunile din rândul țărilor europene. Cred că astea sunt câștiguri comparabile cu cele de pe câmpul de luptă pentru Rusia.
I.S.: Pe termen lung, nu Rusia este câștigătoare, ci Republica Populară Chineză. Este limpede că Vladimir Putin vinde iluzii propriului său popor. El își epuizează statul în acest război. Vinde într-adevăr hidrocarburi, dar la preț inferior celui pe care l-ar fi obținut din Occident.
S-a vorbit foarte mult de acest BRICS. Eu cred că trebuie să fim foarte atenți la propaganda care se pune în mișcare. TikTok, care este instrument de propagandă chinez, pune în mișcare această gogoriță a bancnotei BRICS care ar înlocui dolarul. Sigur, aici este vorba nu de neștiință, ci de rea credință și de trădare în cazul românilor care susțin aceste idei. Pentru că o monedă poate fi rezultatul fie al unei națiuni, fie al unui conglomerat de națiuni integrate economic, cum este și UE.
Moneda aceea BRICS, pe care ei o și desenează și o pun în mișcare, este de fapt ceva destinat să trezească în mințile oamenilor sentimentul că BRICS este organizată în jurul Rusiei. BRICS este o organizație foarte complicată și neștiința de carte face ca oamenii să accepte aceste lucruri, pentru că în acest format extins BRICS plus, găsești de fapt inamici de moarte.
În același timp nu cred că pe termen lung ei (rușii) își pot permite ruperea completă de lumea occidentală, pentru că e vorba de balet, de operă, de literatură… Bun, acum nu e nevoie să te lupți cu Ceaikovski ca să câștigi războiul din Ucraina și nici să te apuci să dai cu barosul în statuia lui Pușkin. Nu așa se câștigă războiul.
Moderator: Cum se explică această completă tăcere din partea a ceea ce am putea numi societate civilă a Rusiei?
I.S.: În vremea lui Stalin exista mai multă opoziție subterană decât există acum. Acum pare că există o unanimitate absolută, fie că tac, fie că susțin. Știm doar că o parte covârșitoare a rușilor acceptă acest război pentru că nu simt cu adevărat impactul sancțiunilor, pentru că statul, din vânzarea hidrocarburilor, menține ficțiunea așa-zisei lor prosperități. Și pentru că, să fim corecți, ei cred că acest război este just și e un război dus, aceasta este partea cea mai importantă, nu doar împotriva Ucrainei, ci probabil și împotriva noastră.
Ați văzut că ei ajung la un fel de cult al rachetelor nucleare. Le plimbă, le scot din hangare, le plimbă, se prefac că le verifică. Pare că trebuie să înțelegem acest lucru.
Moderator: Și liniile astea roșii se tot schimbă.
I.S.: Eu cred că știm foarte bine că există niște linii foarte limpezi în capul conducătorilor ruși și că, probabil, dacă ele ar fi depășite, ar folosi arme nucleare.
Moderator: Care ar fi un acest ipotetic scenariu?
I.S.: Pierderea războiului. Pierderea teritoriilor și intrarea pe teritoriul Kursk, în zonele pe care ei le consideră importante, cum ar fi Crimeea.
Moderator: Kursk-ul mi se pare că a fost mai mult o operațiune psihologică pentru a le aduce rușilor, să zicem, războiul în casă.
I.S.: Nu facem comparații stupide cu războiul totalitar pornit de Germania nazistă împotriva Uniunii Sovietice. Că dacă facem analogii de acest gen, creăm o altă situație în care sădim în mintea rușilor ideea că noi dorim să ducem un război de exterminare. Noi, națiunile democratice, spre deosebire de Germania nazistă, nu avem nevoie de spațiu vital. Noi dorim să rămânem între granițele recunoscute internațional.
Din păcate, ceea ce statul și națiunea nu înțeleg și națiunea nu înțelege este că noi nu ne dorim expansiunea pe teritoriile lor, dar nu putem accepta nici ca teritoriile noastre să fie în zona lor de influență.
Neutralitatea nu există. Neutralitatea, la ora actuală este o gogoriță, dovadă că singurele state, singurul stat neutru care a mai rămas autentic este Elveția, dar Elveția își poate permite acest lucru din pricina configurației geografice. În rest, dacă vă uitați la referendumul din Moldova, cei care clamau neutralitatea erau de fapt oamenii Federației Ruse. Nu poate exista neutralitate, cel puțin în zona noastră, dar asta nu înseamnă că noi dorim să ducem un război de agresiune împotriva Rusiei, să rupem teritorii sau să le luăm. Eu personal cred că este contraproductiv, periculos, iresponsabil să ai viziuni iredentiste. Să lăsăm în pace teritoriile pe care le-am pierdut pentru că sunt pierdute definitiv. Noi nu ne dorim să luăm Bucovina de Nord. Noi, ceea ce dorim în mod ideal, este o permeabilitate a granițelor, un respect al drepturilor omului și un respect pentru minorități. Adică noi, ceea ce acordăm minorităților pe teritoriul României să ne acorde și ei. Atât și nimic mai mult. Nu cred că trebuie să ai alt discurs. Asta cerem și noi. Iar ucrainenii sigur că trebuie să înțeleagă că, în măsura în care doresc sprijinul anumitor națiuni, trebuie să accepte faptul că și minoritățile naționale fac parte din națiune și că în viitor, ei vor trebui să gândească o arhitectură.
Discuția pe marginea volumului „Vin rușii!” (Editura Humatitas), a avut loc vineri, 25 octombrie 2024, în cadrul FILIT, la Cafeneaua „Negru Zi”, Iași.
Ioan Stanomir este critic literar, publicist, politolog, profesor universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Este coautor al volumului de analiză politică Vin rușii! 5 perspective asupra unei vecinătăți primejdioase (Editura Humanitas, 2018), alături de Marian Voicu, Valentin Naumescu, Sabina Fati și Vitalie Ciobanu.
Moderator: Ilie Pintea.
Publicitate și alte recomandări video