Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Visuri moarte

GALERIE
Pavel Lucescu
  • Pavel Lucescu
- +

Te angajezi ca să nu mori de foame. Despre familie şi, eventual, copii, nici vorbă. Cei mai mulţi nu-şi permit nici să se gândească la asta. Nivelul de stres e maxim, cred că sunt primele generaţii din istorie care nu mai visează. Că nu mai are sens. Că viitorul nu mai duce nicăieri.

Un prieten îmi spune că bunicii lui aveau trei maşini în curte, deşi bunicul era cizmar, iar bunica stătea acasă, casnică. Era prin anii 70. Asta mi-a amintit de ai mei. Bunicul geamgiu, bunica tot casnică. S-au mutat la oraş în anii 60 şi au construit două case, una pentru ei, una pentru ai mei. Prin anii 80, nişte rude prin alianţă, el electrician, ea cu muncile câmpului, au reuşit să construiască de-a lungul unui deceniu vreo trei sau patru case la ţară, nu-mi amintesc exact numărul. Pentru copii. Oricum, ţin minte că pe vremea copilăriei mele, din două salarii modeste, o familie cu doi copii trăia absolut decent. În doi-trei ani îşi construiau o casă, în cinci ani îşi puteau cumpăra o Dacia, astea erau mai scumpe că maşina era produs de lux, nu o necesitate ca azi, de concedii nici nu mai vorbesc, mergeau oriunde în ţară, două săptămâni în staţiuni la mare sau la munte, fără grija că nu le ajung banii. Pare greu de crezut, mai ales după experienţa dramatică a ultimului deceniu de comunism, cu frigul din case şi magazinele goale, dar până prin anii 80 românii chiar o duceau mai bine decât probabil peste optzeci la sută dintre cei de azi. Nu era diversitatea de acum, când poţi alege din zeci de variante ale aceluiaşi produs, nu prea puteai ieşi din ţară, dar cu veniturile pe care le putea obţine, o familie de condiţie medie, din clasa de mijloc, cum s-ar spune azi, îşi permitea ceea ce acum îşi permit maxim zece la sută dintre români. Din middle class-ul actual, o familie de corporatişti, să zicem, cu venituri de 3-4 mii de euro pe lună, nu-şi permite o casă decentă decât cu preţul unui credit care-o ţine captivă 20-30 de ani. Până la pensie, cu stresul aferent care creşte şi mai mult costul vieţii. Că la 40 de ani faci hernie şi la 50 primul infarct şi-ncepi să-ţi cheltui banii prin spitale. Şi aici vorbim de cei care, după standardele actuale, o duc bine şi care şi ei sunt de fapt o minoritate. Că majoritatea nu-şi permite nici măcar un concediu decent şi fără stres financiar. Majoritatea covârşitoare a românilor, pe care Mugur Isărescu nu are cum s-o vadă pe Valea Prahovei bară la bară pe ambele sensuri şi nici în mediile statistice pe care i le calculează subordonaţii de la BNR, chiar este în „poverty”. În genul de sărăcie pe care, oricât ar părea de greu de crezut, generaţiile părinţilor şi bunicilor noştri n-au atins-o. Iar ceea ce face situaţia şi mai dramatică e că cei mai loviţi de soartă sunt cei care cresc de-acum. Copiii şi tinerii de azi. Când eram eu tânăr, în anii 90, o diplomă universitară încă însemna ceva, avea o valoare reală. Învăţai 16 ani, dar cu facultatea terminată aveai un viitor aproape asigurat. Educaţia era o investiţie cu rată de profit imensă, inimaginabilă azi. Un inginer de nivel mediu, chiar modest, trăia fără griji. Un profesor la fel. Un medic, în cinci ani era bogat. Azi, faci două facultăţi, un master şi un doctorat pe bune, şi ţi-ai consumat şi tinereţea, şi speranţa că vei face carieră pe undeva. De regulă, te zbaţi câţiva ani prin tot felul de job-uri nesigure şi complet nesatisfăcătoare şi te-nfunzi în datorii, iar când prinzi ceva mai bun eşti deja cu nervii la pământ. Copiii noştri nu speră nici la atât. Cei super-educaţi, de altfel mulţi dintre ei, mai visează doar la un job decent undeva pe-afară. Ceilalţi, nici atât. Joburile pe care le găsesc le permit s-o ducă de azi pe mâine. Să faci şcoală mai mult de un liceu, a devenit un lux. Te angajezi ca să nu mori de foame. Despre familie şi, eventual, copii, nici vorbă. Cei mai mulţi nu-şi permit nici să se gândească la asta. Nivelul de stres e maxim, cred că sunt primele generaţii din istorie care nu mai visează. Că nu mai are sens. Că viitorul nu mai duce nicăieri.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri